În aceeaşi perioadă, şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, principalul responsabil de la Bruxelles cu contracararea propagandei ruseşti, a fost o „fantomă” în mediul virtual, având doar o singură menţiune pe Facebook despre Africa.
Acest episod dezechilibrat evidenţiază ceea ce mulţi din cercurile politice ale Uniunii Europene (UE) ştiu de ani de zile dar puţini sunt dispuşi să recunoască în public.
În timp ce Rusia duce o campanie activă de dezinformare şi manipulare împotriva UE, Bruxellesul rămâne încremenit şi dă impresia că este lipsit de resurse în combaterea ei şi avansarea propriilor puncte de vedere. În acelaşi timp, Kremlinul îşi rodează canalele de răspândire a minciunilor, folosind încrucişat mass-media de stat, reţeaua de diplomaţi din întreaga lume şi diverse instrumente ascunse, comentează Politico.
În articolul său de opinie, Lavrov insinuează că africanii sunt în pragul foametei din cauza sancţiunilor impuse de occidentali împotriva ţării sale. Sancţiunile pun în pericol aprovizionarea cu cereale pe plan mondial, nu războiul dus de Vladimir Putin împotriva Ucrainei, acuză înşelător şeful diplomaţiei ruse. Apoi recurge, în mod şiret, la tactica de întunecare a judecăţii, divagând spre „crimele sângeroase ale colonialismului”.
UE nu poate combate cu uşurinţă această strategie de dezinformare extinsă rapid de Rusia lui Putin. În ciuda interdicţiilor impuse împotriva unor canale de propagandă ale statului rus, precum RT şi Sputnik, Moscova continuă să-şi răspândească trunchierile şi falsurile către zeci de milioane de oameni de pe Terra. De cealaltă parte, UE răspunde doar cu comunicate de presă, fotografii fade şi un număr mic de responsabili pentru contracararea manipulării ruseşti.
„Abilitatea Rusiei de a-şi promova dezinformarea a rămas necombătută în multe părţi ale lumii”, remarcă Bret Schafer, expert în dezinformare la Alianţa pentru Securizarea Democraţiei. „S-ar putea ca audienţa sa (în Europa, n. red.) să fi scăzut de la începutul războiului. Dar asta nu înseamnă că nu îşi găseşte audienţă în altă parte”, subliniază el.
Nu se ştie în ce măsură reuşeşte Lavrov prin mesajele sale să ajungă la inimile şi minţile africanilor. Dacă pe vremea Războiului Rece multe state africane apelau la Moscova pentru fel şi fel de ajutoare, acum se uită spre Beijing pentru împrumuturi şi asistenţă pentru dezvoltare.
Răspuns anemic din partea UE
Înainte de atacul direct al Rusiei împotriva Ucrainei, statele membre UE au fost divizate în privinţa contracarării dezinformării ruseşti, cele mai mari reticenţe în privinţa unor acţiuni fiind manifestate de Italia şi Ungaria, spun patru oficiali europeni sub rezerva anonimatului. Situaţia s-a schimbat din 24 februarie, când soldaţii ruşi au intrat în Ucraina, toate statele membre făcând un front unit.
„Trăim într-o eră cu totul nouă”, spune unul dintre cei patru oficiali contactaţi de Politico, subliniind că statele membre merg pe o singură voce faţă de vremurile când unele dintre ele refuzau să considere RT şi Sputnik drept vânzători ambulanţi de neadevăruri.
De asemenea, UE a colaborat cu Statele Unite şi Regatul Unit pentru a demonta minciunile Kremlinului, inclusiv cea precum că preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski ar fi un neo-nazist.
Cu toate acestea, Bruxellesul face prea puţine pentru a combate aparatul de propagandă al Kremlinului. Acest lucru este vizibil mai ales în ţările vecine UE, cum ar fi cele din Balcani, şi în ţările cu importanţă strategică, precum statele africane vizitate de Lavrov în cursul acestei săptămâni.
La începutul războiului, UE a acţionat eficient pe tărâmul combaterii propagandei ruseşti. Apoi nu a ţinut pasul cu evoluţia acesei ameninţări.
Unitatea oficială de combatere a dezinformărilor ruseşti în Europa, cunoscută sub numele de East StratCom, aflată sub umbrela serviciului diplomatic al UE, are un buget anual de câteva milioane de euro, mult mai mic decât cel alocat de Kremlin pentru aparatul său de propagandă. Eforturile East StratCom sunt concentrate pe depistarea şi expunerea falsurilor Kremlinului pe propriul site. De cealaltă parte, în ciuda sancţiunilor, instrumentele de propagandă ale Kremlinului îşi creează noi site-uri în germană, franceză, spaniolă şi engleză prin mecanisme menite să evite blocarea lor.
Parţial, tacticile UE de combatere a propagandei ruseşti suferă din cauza eşecului lor în a se potrivi cu capacitatea Moscovei de a-şi transmite mesajele pe tot globul, inclusiv în Africa şi America de Sud, unde mulţi oameni văd în mass-media susţinută de Kremlin drept o alternativă legitimă la mijloacele locale sau occidentale de informare. În ceea ce priveşte editorialul lui Lavrov, mai multe instituţii naţionale de presă din Africa l-au preluat fără nicio obiecţie şi chiar l-au promovat la scară largă. Citarea Moscovei fără nicio obiecţie se observă şi în Balcani. „Practic, sursele locale (de informare, n. red.) traduc şi publică afirmaţiile lor (oficialilor regimului Putin, n. red.), adăugând din când în când ceva <<aromă>> locală”, notează pentru Politico Tijana Cvjetićanin, responsabilă de o platformă de verificare a ştirilor în Balcani.
