Dependențele vin sub multe forme , alcool, droguri, jocuri de noroc, și afectează oameni din toate categoriile sociale. Deși unele dintre ele sunt mai vizibile și stigmatizate, altele, precum dependența de jocuri de noroc, pot fi ascunse cu ușurință în spatele unei aparențe de normalitate.

Este și cazul lui Kate Seselja, o mamă din clasa de mijloc care, deși avea o familie iubitoare și o viață stabilă, a căzut pradă celei mai subtile și periculoase dependențe: jocurile electronice de noroc. Povestea ei, publicată de Dailymail , scoate la iveală fața nevăzută a acestei adicții, una care i-a pus în pericol căsnicia, viitorul copiilor și chiar propria viață.

Când Kate Seselja i-a mărturisit soțului ei ce s-a întâmplat, își amintește clar expresia de panică și teamă de pe chipul lui. Privind înapoi, înțelege de ce.

Văzându-se prin ochii lui, probabil că s-a gândit că îl părăsește, că a găsit pe altcineva și că îi cere divorțul . Când i-a spus adevărul, a simțit cum o undă de ușurare l-a cuprins.

Chiar dacă nu era cel mai rău scenariu pe care și-l imagina soțul ei, realitatea era că viața lui Kate se prăbușea rapid.

„Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău”

Familia lui Kate era pe punctul de a descoperi un secret devastator pe care ea îl ascunsese ani întregi – unul care avea să le dea peste cap întreaga situație financiară.

Căutând cuvintele potrivite ca să exprime adâncimea înșelăciunii ei, tot ce a putut spune a fost „Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău”, din nou și din nou.

În tăcerea îmbrățișării soțului ei, se întreba: Cum s-a ajuns aici?

Totul a început cu un fior de entuziasm și o simplă apăsare de buton. Era 2002. Kate, pe atunci însărcinată, stătea ca hipnotizată în fața unui aparat de jocuri, cu ochii lipiți de ecranul care clipocise ore în șir.

Avea nevoie de patru simboluri potrivite, și ratarea unuia însemna pierderea jackpotului. A fost atât de aproape. Încă o rotire. Doar una în plus. Lovitura de dopamină era prea puternică pentru a se opri. Următoarea putea fi câștigătoare.

E ca heroina electronică

Aparatul dădea iluzia unor pierderi mascate ca victorii – 5 dolari aici, 20 acolo – dar ea pierduse deja șirul bancnotelor de 50 de dolari băgate în el.

„E ca heroina electronică din momentul în care te așezi. E atât de hipnotizant, încât nu îți dai seama ce se întâmplă”, spune Kate, acum în vârstă de 45 de ani. „Îți deturnează corpul și mintea într-un mod pentru care nu ești pregătit. Mulți spun că aparatele de jocuri sunt „crack-ul jocurilor de noroc” – și chiar așa este. E un aparat creat special ca să-ți acapareze mintea.”

Plănuise să cheltuie doar 100 de dolari – s-au dus în câteva minute. Până la finalul nopții, pierduse 1.000 de dolari. La acel moment, Kate și soțul ei așteptau al doilea copil.

Fără ca el să știe, ea juca pe ascuns cu banii din contul de economii pe care îl puseseră deoparte pentru a-și construi casa visurilor. Rușinea că își compromite viitorul familiei nu era suficientă pentru a o opri din a intra în sălile cu aparate de jocuri ori de câte ori avea câteva ore libere. Se întorcea iar și iar. Știa toate locurile din cartier și le ținea minte perfect.

A fost dependentă de jocuri de noroc timp de 14 ani

Până la sfârșitul lunii, pierduse cei 30.000 de dolari economisiți.

Păstrarea secretului față de soț o măcina pe dinăuntru. Gândindu-se la sinucidere și temându-se că avea să-i ducă la faliment, Kate a decis că singura cale de a se opri era să meargă acasă și să-i spună soțului ce făcuse.

Mama a șase copii, originară din Sydney dar stabilită acum în Canberra, a fost dependentă de jocuri de noroc timp de 14 ani, între 18 și 32 de ani. A fost la un pas să-și piardă viața și căsnicia.

Deși dependența de jocuri de noroc a fost asociată mult timp cu bărbații și fanii sportului, ea este tot mai recunoscută ca problemă și în rândul femeilor căsătorite din clasa de mijloc – dar nu face discriminări.

În timp ce bărbații încep adesea să joace de tineri și dezvoltă dependența treptat, femeile încep mai târziu, dar alunecă spre dependență mult mai rapid – fenomen cunoscut ca „telescoping”. Iar dacă bărbații caută adesea emoția sau banii, femeile joacă mai des pentru a scăpa de stres, singurătate sau traume.

Kate este o excepție: a început să joace în adolescență și nu are un istoric de traume. A început din naivitate.

La 18 ani, Kate, ușor influențabilă, a mers la un club local cu iubitul ei pentru a se întâlni cu prietenii. Pe parcursul nopții, au intrat în „camera VIP” cu băuturile lor ca să-și încerce norocul. Jackpotul de pe aparat avea 20.000 de dolari afișați cu lumini aurii – iar grupul de adolescenți visa ce ar putea face cu acei bani.

A apăsat butonul din mijlocul aparatului și a privit cum roata se învârte.

„După doar câteva apăsări, ecranul tot creștea în sume. Mă gândeam: ‘Când se oprește?’”, povestește Kate. În doar câteva minute, transformase 20 de dolari în câteva sute – cât un salariu săptămânal din jobul ei de recepționeră.

Din acel moment, a fost prinsă

„Brusc, mergeam pe drumurile obișnuite și vedeam săli de jocuri la fiecare colț”, explică ea.

„Am jucat intens acel an și mergeam singură, cheltuind tot salariul săptămânal, uneori într-o oră.”

Pentru că locuia încă cu părinții și nu avea cheltuieli sau rate, nu simțea presiune financiară. Putea cheltui banii la aparate, așa cum alte fete îi cheltuiau pe haine sau machiaj. Kate împrumuta bani de la părinți ca să joace; ei credeau că îi folosea pentru ieșiri.

„Ieșeam în weekend și mă întorceam la 3 dimineața trează, pentru că fusesem la aparate, nu la băut.”

După 18 luni de la primul joc, s-a despărțit de iubitul ei și l-a cunoscut pe actualul soț prin prieteni.

Când au început relația, și-au împărtășit problemele personale. Kate i-a spus despre jocurile de noroc ca și cum ar fi fost o etapă încheiată.

În 1999, s-au mutat în Canberra – pentru Kate, un „nou început”.

S-au căsătorit în același an, iar pentru o perioadă ea nu a mai jucat. A intrat într-o nouă etapă: maternitatea.

Primul copil le-a adus speranță și optimism. Dar în 2002, însărcinată cu al doilea copil, a participat la un grup de mame care s-a mutat ulterior într-un club. Acolo a auzit sunetele cunoscute ale aparatelor.

S-a gândit la sinucidere

„Mintea mea s-a activat și am simțit acea atracție. Nu m-am dus în ziua aceea, dar mai târziu în săptămână, treceam cu mașina pe lângă o sală și m-am oprit”, spune Kate.

În acea lună, a pierdut cei 30.000 de dolari. Devastată și rușinată, s-a gândit la sinucidere.

Când a ajuns acasă, Kate a izbucnit în lacrimi și i-a mărturisit soțului ce făcuse.

„Credea că îl voi părăsi. Așa că, atunci când i-am spus că am pierdut toți banii, a fost oarecum ușurat”, își amintește.

Ani de zile, jocurile de noroc au continuat „cu pauze”. În 2003, a cerut pentru prima oară ajutor sunând la linia de prevenire a sinuciderii Lifeline.

Sfatul bizar pe care l-a primit

Dar a primit un sfat bizar de la o voluntară care, coincidențial, avea și ea probleme cu jocurile.

Nu i-a recomandat un program sau un grup de sprijin, spunând că „nu există pentru femei”. A sugerat în schimb: „Nu purta pantofi. Dacă nu ai pantofi, nu poți intra în săli și nu vei putea juca.”

Kate, șocată, a întrebat: „Ce alt ajutor există pentru mine?”

Femeia a spus că există o întâlnire a Jucătorilor anonimi, la o oră distanță – dar Kate încă alăpta. A întrebat de un centru de reabilitare, iar femeia a răspuns: „Nu, nu există. Și dacă ar exista, ar fi doar pentru bărbați.”

Simțindu-se neajutorată, Kate a închis. Niciodată nu s-a simțit mai singură.

Un an mai târziu, a găsit un consilier – ironic, cabinetul era chiar vis-a-vis de o sală de jocuri. I s-a spus că mariajul ei este problema și că ar trebui să divorțeze.

N-a mai făcut o a doua ședință.

În 2006, la o petrecere cu prieteni, a văzut o sală de jocuri alăturată și, deși știa că cineva ar putea s-o vadă, a intrat. O prietenă a văzut-o și i-a spus o săptămână mai târziu, la prânz: „Sunt îngrijorată pentru tine. Te-am văzut acolo.” Cuvintele acestea au făcut-o să izbucnească în lacrimi.

Știa că avea o problemă ce o va duce la pierderea căsniciei, copiilor și siguranței financiare.

De fiecare dată când împrumuta bani sau folosea fonduri pentru altceva, simțea „valuri de regret” din cap până-n picioare.

A pierdut 500.000 de dolari la aparate

„Singura întrebare din capul meu era: Ce e în neregulă cu mine? De ce nu mă pot opri?”

Până în 2012, estimează că a pierdut 500.000 de dolari la aparate – cash, economii, carduri.

Era disperată. Singurul motiv pentru care nu s-a sinucis era faptul că era însărcinată cu al șaselea copil.

„Copiii mei sunt totul pentru mine. Sunt bucuria vieții mele și lumina din iadul în care am trăit 15 ani”, spune printre lacrimi. „Iubesc să fac parte dintr-o familie mare și, dintre toate lucrurile pe care mi le-a luat jocul, mă bucur că nu mi-a luat și asta.”

A realizat că nu traumele au dus-o la jocuri, ci aparatele în sine. Era victima unui sistem proiectat să creeze dependență.

„Mi-am dat seama că trauma era chiar expunerea la aceste aparate. M-au distrus. Și după ani de introspecție, am înțeles asta.”

Un consilier i-a recomandat un terapeut financiar – „a fost decisiv”.

După 13 ani, nu a mai jucat niciodată.

Acum, Kate este antrenor de recuperare și își folosește povestea pentru a ajuta alți australieni afectați de jocuri de noroc. Vorbește și în școli.

„Statistic, trebuia să fi murit în 2002, când m-am gândit prima dată la sinucidere din cauza jocurilor”, spune. „Dar am ajuns cumva până în 2012. Am cunoscut familii care și-au pierdut apropiații – oameni care au murit crezând că ei sunt problema.”

„Acum știu că aceste aparate sunt făcute să te prindă și să-ți distrugă viața. Este furt mascat în divertisment și statul îl permite.” „Am petrecut ultimul deceniu luptând pentru schimbare și pentru a demonta rușinea. Vreau ca lucrurile să se schimbe.”

„Aparatele sunt proiectate să anuleze instinctul uman. Industria știe de ani buni că jucătorii continuă până rămân fără nimic. Nu e de mirare că mulți se sinucid.”

Pentru cei care se confruntă cu probleme legate de jocuri, Kate recomandă documentarul „Ka-Ching!” și sprijinul din partea serviciilor de ajutor, prietenilor, familiei sau unui terapeut.