Mărturiile cutremurătoare ale deţinuţilor de la Periprava
„Eu sunt un om creştin şi nu mă dedau la fapte care mi se imput. Sunt şi am fost crescut în familie de credincioşi, baptişti”. Asta declara în urmă cu un an torţionarul Ioan Ficior,trimis luni în judecată pentru crime împotriva umanităţii după ce în perioada în care a condus lagărul de la Periprava au murit în chinuri groaznice peste 100 de deţinuţi politici.
Mărturiile supravieţuitorilor din sătucul din Deltă, din perioada în care Ficior a fost comandant, scot la lumină detalii cutremurătoare despre felul în care erau trataţi deţinuţii politici. Se pare că pentru a servi partidul, Ioan Fecior a renunţat la religia sa şi în general la Dumnezeu. „Locotenentul major Ficior era cel care aplica sancţiunile cu bătaia deţinuţilor politici, fiind cel care aplica personal loviturile deţinuţilor“, arată una dintre mărturiile aflate la dosar .
„Crea o zonă cu sergenţi din penitenciar înarmaţi cu bâte, el (Ficior – n.r.) stătea în mijloc, şi bătea câte un deţinut politic acesta neavând unde să fugă, în cazul în care acesta încerca să scape era lovit de cordonul de sergenţi format în jurul lui“, continuă supravieţuitorul.
Acesta le-a mai relatat procurorilor şi ce se întâmpla cu cei care nu supravieţuiau torturilor: „Arăt că am văzut cu propriii mei ochi cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic, aproximativ 5 - 6 deţinuţi politici, în special cei distrofici şi inapţi, în faţa corpului de gardă unde fiecare cadavru era înfăşurat într-o rogojină de stuf de aproximativ doi metri fiind legat cu sârmă la cap şi la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton şi erau aruncaţi în Dunăre fiind căraţi cu căruţa cu care erau cărate resturile din WC-urile coloniei. În genereal erau aruncaţi în Dunăre pentru a nu fi scoase la suprafaţă cadavrele“.
Un alt deţinut care a fost racolat la stuf şi alte munci agricole şi de construcţii, în perioada 1960-1962, la Periprava, a relatat în timpul anchetei cum, de foame, a mâncat şerpi şi broaşte.
„Am tăiat stuf în Delta Dunării şi de foame, mâncam şerpi cruzi şi broaşte. Foamea era cumplită, groaznică. Am diguit Balta Brăilei, construind digul. Norma pe zi era la pământ: 3,2 m cubi de pământ îmbibat în apă trebuiau săpaţi la o distanţă medie de 50 de metri de baza digului, pământul trebuia încărcat în roabă cu vârf, nu trebuia să fie mai goală, dusă roaba la dig, răsturnată şi în pas alergător înapoi la bază. Dacă roaba nu era cu vârf, erai bătut cu bâtele şi primeai o ploaie de înjurături şi trimis înapoi la muncă”, îşi aminteşte fostul deţinut.
Bătaie cruntă pentru o mână de arpagic
Mai mult, acelaşi deţinut povesteşte prin ce a trecut după a fost prins în timp ce încerca să le ducă altor colegi de suferinţă mai în vârstă arpagic crud să mănânce. „Unul dintre deţinuţi a venit cu ideea de a duce arpagic şi persoanelor mai în vârstă care rămăseseră în lagăr. Ne-am îndesat arpagic în buzunare şi în sân pentru a-l transporta la deţinuţii rămaşi la lagăr. Un militar din convoiul de pază a văzut ce facem noi, a chemat gardianul şi i-a raportat. Gardianul ne-a pus să dezbrăcăm zeghea, să ne aşezăm toţi trei în genunchi, să aşternem fiecare în faţa noastră zeghea şi să scoatem tot ce aveam în sân şi în buzunar. Fiecare aveam 1,5 kg arpagic.
După ce am făcut acest lucru, gardianul cu o bâtă în mână ne-a pus să mâncăm tot arpagicul din faţa noastră. Doi dintre noi am reuşit. Al treilea nu, şi în acest timp când gardianul se pregătea să îl ia la bătaie, apare comandantul Ficior care a întrebat ce-i cu ăştia aici. Ficior a trecut în spatele celui care nu reuşise să mânânce tot arpagicul şi i-a tras un pumn în tâmplă, omul s-a prăbuşit pe o parte, şi Ficior l-a lovit numai în cap şi numai cu cizma”, a mai povestit fostul deţinut. ;
A terminat şcoala de contrainformaţii
Ioan Ficior, fost membru al PCR încă din anul 1946 şi elecrician la bază, a terminat şcoala specială de contrainformaţii Bucureşti în anul 1950, iar în 1951 a fost transferat de la Servicul de Contrainformaţii a Armatei la Direcţia Generală a Penitenciarelor. În ianuarie 1955 a fost numit comandant la Penitenciarul Suceava, de aici a fost numit comandant la colonia Borzeşti Oneşti, din 1956 până în 1958, pentru ca din de atunci şi până în 1963 să fie iniţial locţiitor şi pe urmă comandant la colonia de muncă Periprava.
Cei care furau „mâncare“ erau torturaţi
Un alt deţinut care a intrat în contact cu Ficior le-a povestit procurorilor despre bătăile încasate de deţinuţii care, din cauza foametei de la Colonia de muncă Periprava, mâncau din porumbul ce trebuia recoltat. „Pe cei prinşi (că mâncau câţiva ştiuleţi de porumb-n.r.) i-a luat chiar el în primire, cu câţiva gardieni speciali, anonimi, aplicând un stil de bătaie după o metodă de-a lui. Iată cum: în colonie, în faţa unei barăci, i-a înşirat pe cei care urmau să fie pedepsiţi. Deţinuţilor li se acopereau ochii cu nişte ochelari orbi, având drept lentile două cercuri de tablă neagră, cum se proceda la Securitate, ca să nu se vadă aceia care judecă şi bat. Aşa orb, deţinutul era introdus în baracă, în faţa unui tribunal improvizat. În interiorul barăcii, era o instanţă în toată regula, a cărei şefie principală o deţinea Fecioru. Toţi ceilalţi membri nu erau decât nişte subalterni, cu ranguri de subofiţeri. (...) Au fost bătuţi aşa vreo 30 - 40 de deţinuţi. După ce s-a terminat această bravură îndeplinită de Fecioru, l-am văzut şi eu cum a ieşit de obosit, transpirat, din baraca în care a înfiinţat instanţa“.
Citeşte mai multe ştiri pe aceeaşi temă:
Alexandru Vişinescu, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, este doar unul dintre cei responsabili de moartea a peste 100.000 de deţinuţi politici în lagărele comuniste. Dar cine sunt ceilalţi, câţi dintre ei mai trăiesc astăzi printre noi? La aceste întrebări au căutat răspunsuri jurnaliştii „Adevărul“ Ion M. Ioniţă şi Cezar Paul-Bădescu, alături de istoricul Stelian Tănase.
Parchetul General verifică dosarul torţionarului Alexandru Vişinescu
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, joi, Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti dosarul având ca obiect denunţul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului împotriva torţionarului Alexandru Vişinescu, potrivit Mediafax.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a solicitat, marţi, Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti începerea urmării penale a fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, pentru omor deosebit de grav.
Cazul torţionarului Vişinescu, ecouri în presa internaţională
Cazul fostului director comunist al închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, în vârstă de 87 de ani, a avut ecouri în presa străină. Agenţia Associated Press a preluat detaliile despre torţionarul aflat sub ancheta institutului român pentru investigarea crimelor comunismului, la numai o zi după ce acesta a atacat un cameraman şi a înjurat reporterii de televiziune, care i-au adresat câteva întrebări.
Băsescu, despre torţionarul Vişinescu: „Trebuie să răspundă în faţa legii“
Preşedintele Traian Băsescu a declarat sâmbătă, la Sulina, că fostul comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, trebuie să răspundă în faţa legii, precizând că nu este niciodată prea târziu să se facă dreptate.Torţionarul Vişinescu este anchetat pentru crimele din perioada comunismului, săvârşite în penintenciarul Râmnicu-Sărat.
Cotidianul american „The New York Times“ a publicat, duminică, un articol despre procesul torţionarilor din România, prezentând poveştile celor doi şefi de penitenciare care au fost deconspiraţi: Alexandru Vişinescu şi Ion Ficior.
Sursa: adevarul.ro
