În Herson, cântecele ucrainene au fost interzise, vorbirea în ucraineană putea duce la arestare, iar studenților li s-a spus că sunt ruși. Dar localnicii nu s-au supus, se arată într-un reportaj NYT.

Cu toate că autoritățile de ocupație au impus programa școlară rusă, nu toți profesorii s-au conformat. Propaganda rusă conform căreia Rusia și Ucraina sunt un singur popor a rulat vreme de nouă luni de zile la televizor, a fost tipărită pe panourile din oraș și derulată cu ajutorul colaboratorilor locali.

„Pur și simplu n-a mers”, spune Olga Maliarciuk, o funcționară la o firmă de taxi căreia i s-a cerut să factureze în ruble.

„Împreună cu Rusia”, scria mare pe un panou, pe marginea unui drum. Olexandr, un adolescent, mărturisește că s-a simțit „liber” după ce a rupt afișul în bucăți.

În unele școli, unde autoritățile pro-ruse au impus imnul național al Federației Ruse, profesorii își întâmpinau dimineața elevii cu salutul „Glorie Ucrainei!”

Orașul Herson, singura capitală regională cucerită de Rusia și aflată sub control rus de la începutul invaziei a fost în centrul unei campanii ambițioase de asimilare la cultura și identitatea rusă, dar care, judecând după mărturiile locuitorilor care au rămas în oraș, a eșuat chiar în timpul ocupației, relatează NYT.

De ce a eșuat campania de rusificare din Herson

Serhi Bloșko, un muncitor în construcții, s-a ascuns în casele prietenilor pe durata ocupației temându-se de represalii după ce a luat parte la proteste în martie, când armata rusă a intrat în oraș. O parte dintre prietenii săi au fost însă reținuți și au dispărut, spune el.

„Au reprimat populația pro-ucraineană. Ceea ce a avut loc aici a fost epurare etnică”, a spus bărbatul care fost intervievat recent în timp ce stătea la coadă pentru apă.

Soldații ruși au întrat în oraș cu puștile îndreptate spre oameni, anunțându-se totodată ca „eliberatori”, spre deosebire de cum au intrat „soldații noștri”, cu țevile armelor automate în sus, arată Bloșko.

Maniera în care au intrat și au fost primite cele două armate este revelatoare pentru sentimentele locuitorilor, astfel că, în loc de asimilare, rușii au obținut efectul opus – de separare și distanțare față de tot ce înseamnă cultura rusă, inclusiv față de personalitățile artistice și figurile istorice.

Locuitorii bilingvi care foloseau limba rusă înainte de război au trecut la ucraineană. Scriitorii de la Kiev au sugerat chiar închiderea unui muzeu dedicat scriitorului Mihail Bulgakov, născut în oraș, dar care și-a scris opera în rusă. Primarul orașului Odesa, fondat de țarina Ecaterina cea Mare, a anunțat că statuia acesteia va fi demolată.

Ucraina se distanțează de cultura rusă

După prima intervenție militară rusă în Ucraina, țara a schimbat denumirile sovietice ale obiectivelor și străzilor. În prezent, redenumește multitudinea de străzi ce poartă numele poetului rus Alexandr Pușkin.

Sute de locuitori din Herson au sărbătorit zile întregi în centrul orașului retragerea armatei ruse, chiar dacă au rămas fără apă, căldură, comunicații și electricitate.

Maliarciuk, funcționara de la o firmă de taxi din Herson, povestește că autoritățile de ocupație și-au dus mai departe programul de asimilare, deși acesta nu dădea rezultate – au publicat presă rusă și au difuzat canale de televiziune pro-ruse. Femeia a lăudat strategia armatei ucrainene care a deteriorat cu răbdare capacitatea de luptă a forțelor ruse prin lovituri țintite asupra liniilor de aprovizionare și pozițiilor defensive din regiunea Herson.

Atacurile ucrainene cu rachete care au avut loc aproape de zonele rezidențiale au fost de asemenea extrem de precise, spune femeia care descrie drept „o explozie frumoasă” o lovitură asupra unei garnizoane ruse aflată la mică distanță de casa ei.

În centrul orașului, o bază rusă, situată vizavi de un spital, avea o gaură mare în interior după un atac țintit. Dar spitalul a rămas intact.

Ivan Terpak, medic de familie de la spital, a declarat că lovitura a meritat riscul pentru pacienți și personalul medical. „Nu ar fi plecat dacă nu am fi tras în ei", a spus el.

„Nimeni nu m-a întrebat, dar dacă ar fi făcut-o, aș fi spus: <<Dă-i drumul, trage>>„, a spus doctorul.

De-a lungul bulevardului Ușakova, un bulevard elegant, mărginit de copaci, care traversează orașul, clădirile au rămas aproape neatinse.

Irina Diagileva a dezvăluit că și-a trimis fiica la școală doar după ce s-a asigurat că personalul didactic a rămas în secret patriotic, făcând jocul administratorilor numiți de ruși, dar fără să predea programa școlară impusă. Profesorii de la alte școli au predat programul rusesc, a spus ea.

Irina Rodavanova, curator pensionat la Muzeul de Artă din Herson, a explicat că brutalitatea soldaților ruși i-a înstrăinat pe rezidenți, subminând eforturile de asimilare culturală. Soldații l-au bătut pe soțul ei după ce l-au acuzat de încălcarea regulilor de circulație.

„Sunt de acord cu președintele nostru. Mai bine fără electricitate, fără apă și fără căldură dacă asta înseamnă fără ruși", a spus femeia.

Cu câteva săptămâni înainte de a se retrage, soldații ruși au evacuat oasele aristocratului rus din secolul al XVIII-lea, prințul Grigori Aleksandrovici Potemkin, îndepărtând astfel un puternic simbol istoric și cultural al legăturilor orașului cu Rusia. Prințul Potemkin, un iubit al Ecaterinei cea Mare, a fost considerat fondatorul orașului modern Herson.

Părintele Vitali, preot la Catedrala Sfânta Ecaterina, a mărturisit că ofițerii ruși veneau din când în când, în timpul ocupației, la catedrală pentru a vizita cripta în care se aflau osemintele prințului Potemkin.

Când le-au scos de acolo, împreună cu sicriul de lemn în care au stat vreme de două secole, au pretins că le protejează de atacurile ucrainene.

„Era cea mai importantă relicvă a bisericii noastre", a spus el. "Dar este mai importantă pentru ei decât pentru noi. Este o figură istorică semnificativă și un simbol al ambițiilor imperiale rusești".

Ucraina ar trebui să ceară returnarea oaselor, a spus părintele Vitali, adăugând că, totuși, locuitorilor din Herson nu le va păsa prea mult de ele.

„Nu avem nevoie de oase. Poate că următoarea generație chiar va uita că au fost vreodată aici".