„Aceasta este cea mai periculoasă linie a frontului”, spune Oleksandr, șeful unei unități medicale din cadrul Brigăzii 25 a armatei ucrainene, citat de BBC , carea vizitat o facilitate temporară unde soldații răniți primesc primul ajutor. Aceasta se află undeva aproape de Pokrovsk, un oraș minier situat la circa 60 km nord-vest de capitala regională Donețk.

„Federația Rusă forțează din greu. Nu am reușit să stabilizăm frontul. De fiecare dată când linia frontului se mișcă, ne mișcăm și noi”, adaugă Oleksandr.

Recent, aici au ajuns 50 de soldați răniți într-o singură zi - o cifră rareori întâlnită în război. De regulă, sunt aduși aici după lăsarea întunericului, pentru a evita să fie observați de drone. Unitatea medicală se află la câțiva kilometri de front.

Există mulți răniți în rândul ucrainenilor. Bătălia care se dă pentru apărarea orașului este una feroce. Cu doar câteva luni în urmă, orașul era considerat relativ sigur - aici locuiau 60.000 de oameni. Adesea, soldații din prima linie se opreau în oraș pentru a lua o pauză de la lupte.

Or, acum senzația este de oraș-fantomă. Mai bine de trei sferturi din populație a plecat.

După ce rușii au cucerit orașul Avdiivka în februarie, ritmul avansului lor în regiunea Donestk a fost unul rapid. Iar cel mai recent, la începutul lunii, au ocupat și orașul-cheie Vuhledar.

Luptele în preajma orașului Pokrovsk sunt mai intense decât în ale secțiuni ale frontului, spun atât soldații de aici, cât și guvernul ucrainean.

„Direcția Pokrovsk conduce la numărul de atacuri ale inamicului”, a transmis Kievul săptămâna trecută - susținând că, în total, Forțele Armate ale Ucrainei au respins aproximativ 150 de atacuri „inamice” în ultimele două săptămâni.

„Este periculos aici. Este dificil, mental și fizic. Cu toții suntem obosiți, dar ne descurcăm”, spune Iuri, comandantul unităților medicale ale brigăzii.

Un soldat, Taras, și-a legat un garou în jurul brațului pentru a opri sângerarea provocată de schije, dar acum - 10 ore mai târziu - brațul lui pare umflat și palid și nu îl simte. Un medic spune că probabil va trebui amputat.

Rănile suferite de soldați indică ferocitatea bătăliei pentru Pokrovsk, un important nod de transport. Linia feroviară ce trece pe aici a fost folosită în mod regulat pentru a evacua civilii din orașele din prima linie în părți mai sigure ale Ucrainei, dar și pentru a transporta provizii pentru armată.

Ucraina e conștientă de ce este în joc aici.

Amenințarea dronelor rusești este omniprezentă - din pricina lor evacuările din prima linie sunt deosebite de dificile.

Ferestrele sunt acoperite cu scânduri, astfel încât dronele să nu poată vedea înăuntru, dar riști să fii lovit îndată ce ieși pe ușă.

„Îi auzim constant bâzâitul - se opresc și se uită prin ferestre”, spune Viktoria Vasilevska, 50 de ani, unul dintre locuitorii care s-au încăpățânat să rămână, dar până la urmă a acceptat să fie evacuată din casa ei, situată la periferia estică, deosebit de periculoasă, a orașului.

„Totul s-a întâmplat atât de repede. Cine știe ce se va întâmpla aici în continuare. Mă lasă nervii. Am atacuri de panică. Mi-e frică nopțile”, spune ea.

„Vreau să se termine războiul. Ar trebui să existe negocieri. Oricum nu a mai rămas nimic pe pământurile luate de Rusia. Totul este distrus și toți oamenii au fugit”, adaugă femeia.

Moral scăzut

Moralul locuitorilor s-a erodat după mai bine de doi ani și jumătate de război, scrie BBC

În plus, orașul e în bună parte lipsit de electricitate și apă.

Oamenii care așteaptă la o coadă să umble bidoane cu apă spun că în urmă cu doar câteva zile funcționau patru robinete de apă, iar acum rămăsese doar unul.

În oraș se văd cratere de la bombardamente, dar încă e în picioare, față de altele.

„Sunt îngrozită. Nu pot trăi fără sedative. Guvernul ar putea să mă ducă undeva și să mă adăpostească pentru o vreme. Dar ce după aceea?”, spune Larisa, o pensionară în vârstă de 69 de ani, în timp ce face cumpărături la piață, unde au mai rămas doar câteva tarabe deschise.

„Atât de mulți băieți ai noștri mor, atât de mulți sunt răniți. Ei își sacrifică viețile, iar asta continuă și continuă”, spune ea.

„La naiba cu acest război! O să mor”, se plânge ea. „De ce [președintele] Putin vrea mai mult pământ? Nu are destul? A ucis atât de mulți oameni”, spune și Nadia, în vârstă de 80 de ani, care nu se poate deplasa și a decis să plece.

Sunt însă și locuitori hotărâți să rămână. Iar printre ei se află cei care ajută la remedierea infrastructurii deteriorate de război.

„Locuiesc pe una dintre străzile foarte apropiate de prima linie. Totul este ars în jurul casei mele. Vecinii mei au murit după ce casa lor a fost bombardată”, spune Vitali, în timp ce el și colegii săi încearcă să repare liniile electrice.

„Dar nu cred că este corect să ne abandonăm oamenii. Trebuie să luptăm până când vom obține victoria, iar Rusia este pedepsită pentru crimele sale.”

„Nu cred că teritoriul pentru care luptăm merită pierderea de vieți umane. Mulți dintre soldații noștri au murit. Tineri care ar fi putut avea un viitor, soții si copii. Dar au fost nevoiți să meargă în prima linie”, spune și Roman, în vârstă de 20 de ani, care face reparații la o casă avariată de obuze.

În apropiere de front, într-o poziție de artilerie ucraineană, Vadim trage cu o armă din epoca sovietică.

„Ei [Rusia] au mai multă forță de luptă și arme. Și își trimit oamenii pe câmpul de luptă de parcă ar fi carne de tun”, spune el.

Dar el e conștient de faptul că, dacă și Pokrovsk cade, asta ar putea deschide poarta către regiunea Dnipro - la doar 32 km de Pokrovsk - iar atunci lupta lor va deveni și mai dificilă.

„Da, suntem obosiți – și mulți dintre oamenii noștri au murit și au fost răniți – dar trebuie să luptăm, altfel rezultatul va fi catastrofal”, spune el.