Mărturie șocantă / „Am născut la Spitalul Pantelimon din București, iar copilul a avut clavicula ruptă și pareză. Feriți-vă de acest spital!”
Lipsa de emapatie față de suferințele unei gravide în travaliu și cadre medicale nu tocmai interesate de paciente sunt din păcate o constantă în multe spitale din România. Este și cazul unei mămici care și-a adus pe lume copilul la Spitalul Pantelimon din București și care a ținut să povestească în detaliu cum a decurs nașterea ei în aceast spital, relatează site-ul totuldespremame.ro.
„Nașterea băiețelului meu a fost și va rămâne o traumă pe care nu o voi putea uita toată viața. Totul începe într-o sâmbătă dimineață, în jurul orei 11.00, când am avut dureri de spate și am decis să mergem la Spitalul Sfântul Pantelimon din București unde aveam o doctorita super, dar care a trebuit să plece în Franța cu o săptămână înainte să nasc.
Doctorița mea de la Spitalul Pantelimon m-a lăsat pe mâna unui alt medic, care în acea sâmbătă nu era în spital, așa că m-a văzut un medic rezident care mi-a făcut o ecografie și mi-a spus că bebe avea 2.900 grame.
Naștere la Spitalul Pantelimon. Stabilisem cezariana, dar am născut natural
I-am spus medicului rezident că stabilisem cezariana cu doamna doctor, din pricina unui streptococ care aducea cu sine complicații, însă mi-a spus că ne vor administra antibiotic și va fi ok, iar dacă mă hotărăsc la epidurală să o anunț.
M-am dus acasă, mi-am luat bagajul și după amiază m-am internat. Până la 23.00, totul a fost în regulă. Apoi mi-au rupt membranele și au început durerile. Am născut la ora 4.15 însă ultimele 3 ore au fost tragice, nu am putut sta jos de durere, m-am plimbat prin salon continuu și am crezut că am să leșin. Într-un final m-au urcat pe masa și a început chinul.
Copilul a rămas blocat
Două asistente m-au apăsat pe burtă aproape 20 de minute să mă ajute să scot copilul care rămăsese blocat, fără succes. Mi-a crescut tensiunea, mi-a dat sângele pe nas, s-au speriat și au chemat medicul care a urcat lângă masa de nașteri și m-a apăsat de doua ori pe burtă de am zis că nu mai trăiesc.
A venit pe lume David, cu 3.840 g și 51 cm, tumefiat pe toată fața, cu clavicula dreapta ruptă și pareza de plex brahial de care am aflat după 3 zile. Au zis că nu au mult de cusut însă nu se mai oprea … în cele din urmă, m-au pus în pat și până la 8 nu m-a mai băgat nimeni în seama.
Picioarele îmi erau amorțite și tot corpul era că după război … O asistentă a venit la ora 8 dimineața să mă urce pe masa pentru un control.
Când am pus picioarele în papuci am leșinat și am cazut. Mi-am revenit, m-au urcat pe masa însă medicul rezident Sorina Ioniță a înlemnit și a sunat după doctor care a venit și când m-a văzut a întrebat: Ce ați făcut? Operatie de urgență pentru hematom și hemoragie.
„Feriți-va de acest spital”
M-au descusut și m-au cusut la loc timp de o oră … a fost cea mai plăcuta oră din perioada aia în care nu am mai simțit nimic, nici o durere.
Au urmat transfuzie de sânge și tratament. Dureri crunte de la ruptura pe care am suferit-o și disperare pentru că băiatul meu era bolnav și nu își misca mânuță dreapta deloc bine.
Am trecut pe lângă moarte și eu și băiatul însă acum are 9 luni, este recuperat și sănătos. Feriți-va de acest spital!”.
