Alan, un fost pușcaș marin britanic în vârstă de 58 de ani, face parte dintr-un grup restrâns de voluntari străini care încă luptă în Ucraina, la mai bine de 16 luni de la invazia pe scară largă a Rusiei. Alan a sosit în septembrie anul trecut. În curând, el se va întoarce pe front.

„Trebuie să continui să exersezi. Rușii nu sunt, în general, soldați foarte buni, dar nu sunt proști. Ar fi nesăbuit să presupunem că nu există unități decente sau trupe motivate. Sunt puternici, foarte periculoși și pricepuți la artilerie și război electronic."

Alan a luptat alături de grupul Da Vinci Wolves în afara orașului Bahmut, iar în prezent se antrenează la un poligon de lângă Dnipro.

La începutul acestui an, batalionul lui Alan, unitatea Da Vinci Wolves Gonor, a petrecut luni întregi în luptă corp la corp cu luptătorii Wagner. Sarcina sa era să mențină așa-numitul „drumul vieții” - o rută de aprovizionare crucială către orașul Bahmut din estul țării, unde forțele ucrainene se luptau la acea vreme cu mercenarii lui Evgheni Prigojin.

Un veteran de război

Veteran al războiului din fosta Iugoslavie, Alan a asigurat focul de acoperire pentru soldați. El a lucrat alături de Steve, un fost pușcaș marin și rezervist american în vârstă de 44 de ani din Texas. „Practic, eram în buncăre și tranșee ca în Primul Război Mondial”, își amintește Alan. „A fost foarte dificil. Era artilerie non-stop din partea rușilor. Era precisă. Trebuia să ții capul jos".

Un video grafic din aprilie a devenit viral. Soldații ucraineni au avansat printre copaci spulberați, folosind grenade pentru a curăța tranșeele inamice. Peste tot se auzeau explozii, șuieratul obuzelor și cadența neobosită a mitralierelor. Toți rușii au murit. „Ce se întâmplă, orcilor? E câmpul nostru. Duceți-vă dracului", se aude vocea unui luptător Da Vinci, în timp ce împușcăturile s-au potolit.

„Unii dintre ei (mercenari Wagner-n.red) nu sunt deloc instruiți. Vin spre tine fără niciun concept de autoconservare. Ca și cum ar fi drogați. Cei mai mulți dintre ucrainenii aflați direct pe linia frontului sunt tineri, de douăzeci și ceva de ani. Sunt soldați foarte, foarte buni”, a spus Alan.

Medic și fost membru al regimentului de parașutiști, Alan a luptat în diferite conflicte și a lucrat ca antreprenor militar privat în Irak și Afganistan. Locuiește în Croația. Execuția civililor ucraineni în orașele Bucea și Irpin din regiunea Kiev l-a determinat să vină să lupte în Ucraina. „Trebuia să fac ceva pentru a ajuta, chiar și la vârsta mea”, a spus el.

Canalele de televiziune rusești prezintă războiul ca pe o luptă a Rusiei împotriva NATO și a Occidentului, notează The Guardian. În săptămânile ce au urmat invaziei, bărbați cu experiență militară din întreaga lume s-au grăbit să se alăture legiunii străine din Ucraina. Unii s-au lăudat cu isprăvi neverosimile pe câmpul de luptă, iar cei mai mulți au plecat ulterior. O mică parte dintre ei au fost uciși. Numărul străinilor care luptă astăzi în Ucraina nu este foarte mare, ridicându-se la „câteva zeci” în fiecare batalion, a spus el.

Un pușcaș marin

Steve, fostul pușcaș marin, dezvăluie că nu s-a înregistrat la ambasada SUA din Kiev și a încercat să evite conaționali. „Sunt un tip independent. Nu am fost trimis aici. Trăiesc într-o țară liberă și pot părăsi Ucraina fără să dau explicații”, a spus el.

Niciunul dintre cei doi voluntari nu a semnat un contract oficial cu forțele armate ale Ucrainei. Comandantul lor le-a acoperit cheltuielile de zi cu zi, a declarat Alan. Kremlinul susține că „operațiunea sa militară specială” este necesară pentru a „denazifica” Ucraina și afirmă că grupul Da Vinci Wolves este o formațiune naționalistă de extremă dreapta. Liderul său, Dmitro "Da Vinci" Koțiubailo, a murit în martie în luptele din apropiere de Bahmut.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și alte personalități guvernamentale de rang înalt au participat la funeraliile lui Koțiubailo la Kiev, care au fost transmise în direct la televiziunea națională, iar sicriul deschis al soldatului a fost purtat de la mănăstirea Sfântul Mihail până în piața independenței din capitală. Zelenski l-a numit erou pe soldatul căzut la datorie.

„Băieții alături de care lupt sunt patrioți. Încă nu am găsit un nazist nicăieri de această parte a liniilor”, spune Alan.

El s-a arătat optimist în privința reușitei contraofensivei ucrainene, în pofida progreselor lente de până acum. Comandamentul său militar caută un „punct slab” în pozițiile defensive bine înrădăcinate ale Rusiei. „Dacă există o breșă, Ucraina va investi totul în ea...Mai devreme sau mai târziu, logistica Rusiei va ceda”.

„Nu cred că a fost o greșeală să continuăm să luptăm acolo ( Bahmut -n.red). A fost o bătălie uriașă. Am făcut pagube enorme grupului Wagner. Nu mai există în rol de luptător. A fost o victorie a la Pirus pentru Rusia".

În prezent, corpul său de voluntari se află într-o pauză de la îndatoririle de pe front. Diminețile sunt petrecute cu antrenamente la poligonul de tragere din afara orașului Dnipro sau la sala de sport.

Alan a declarat că speră să transmită o parte din cunoștințele sale soldaților ucraineni la început de drum. „Îi instruiesc cum să patruleze, cum să tragă și cum să rămână în viață. Dacă te oprești pentru mai mult de cinci minute trebuie să sapi o groapă". El îi sfătuiește să nu folosească telefoanele mobile în tranșee, care pot fi interceptate de ruși și geolocalizate. Și să stea departe de TikTok, un canal folosit de unii voluntari străini nechibzuiți pentru a aduna donații prin crowdfunding.

Niciunul dintre ei nu au reușit încă să învețe limba ucraineană și, cu excepția unui operator radio, membrii batalionului lui Steve și Alan nu vorbesc engleză.

„Am trăit în Europa de Est în cea mai mare parte a vieții mele de adult. Oamenii de aici sunt fantastici. Am aproape 60 de ani. Probabil că a venit timpul să-mi agăț pușca în cui”, a răspuns Alan când a fost întrebat cât va mai rămâne în Ucraina.

„Acesta este ultimul meu război. Când se va termina, voi pleca acasă”, a adăugat el.