Revolta țărănilor din Vadu Roșca împotriva colectivizării, care a avut loc în urmă cu 66 de ani, a fost înăbușită de Nicolae Ceaușescu, la acea vreme şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate.

Între 1 şi 4 decembrie 1957, în localitatea vrânceană Vadu Roşca s-a desfăşurat una dintre cele mai ample revolte împotriva procesului de colectivizare forţată din România.

Timp de patru zile locuitorii din Vadu Roşca s-au organizat pentru a împiedica intrarea echipelor de colectivzare în sat, reuşind să îl transforme într-o adevărată fortăreaţă. Ei s-au grupat în patrule, au stabilit ca bătutul clopotului să fie semnal pentru alarmarea oamenilor în caz de pericol şi au format baricade pentru a împiedica intrarea oricui ar fi încercat să îi forţeze să semneze cereri de intrare în colectiv.

Reacţia autorităţilor nu s-a lăsat prea mult aşteptată. La 4 decembrie, satul a fost înconjurat de zeci de maşini cu trupe de Securitate înarmate, care au deschis focul asupra mulţimii adunate la marginea satului. În final, ofensiva autorităţilor asupra satului Vadu Roşca s-a încheiat cu nouă morţi, cu vârste cuprinse între 14 şi 49 de ani, zeci de răniţi şi 19 persoane condamnate, care au primit pedepse cuprinse între 5 şi 10 ani închisoare corecţională pentru delictul de „rebeliune”, conform Memorialului Sighet.

Pe 4 decembrie 1957, Nicolae Ceauşescu, viitorul preşedinte al României comuniste, a condus unităţile militare care au înăbuşit răscoala ţăranilor din Vadu Roşca, judeţul Vrancea, care se împotriveau colectivizării. Avea atunci grad de general-locotenent de armată, fiind şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi adjunct al Ministrului Forţelor Armate.

Flancat de două tancuri, Nicolae Ceauşescu a ordonat personal deschiderea focului de pe mitralierele aflate în camioanele care însoţeau tancurile.

Au murit nouă oameni, iar 17 au fost răniți.

Au fost executați: Ion Ionaşcu Arcan, 14 ani; Dumitru Crăciun, 28 ani; Stroe Crăciun, 31 ani; Teodor Crăciun, 49 ani; Enuţ Cristea, 22 ani; Aurel Dimofte, 29 ani; Dumitru Marin, 49 ani; Marin Mihai, 42 ani; Dana Radu, 28 ani.

Marin Crăciun rememora într-un interviu grozăvia acelor zile: „În noaptea aia a-nceput să ningă. Pi 3 decembrie spre 4. A nins cam di vreo 10 centimetri, așa, a albit pământuʼ. Ger. Miercuri dimineață, pi 4 decembrie, cam când să scoală lumea așa, auzim că trăgea clopotuʼ di bătea pământuʼ. Abia începuse să se lumineze. Când iese lumea să dea la vite, vede satu’ înconjurat. Toată lumea să strânge acolo unʼe trăgea clopotuʼ: „Ce-i? Ce-i?” „În marginea satului, a venit ei!” Două mașâni di Securitate, cu militari, cu ofițeri, alte două era mai în spate, pi şosea, spre Suraia. Satuʼ era înconjurat di noaptea tot, di armată șî miliţie. Două mașâni militare decoperite a înaintat în sat. Acolʼ la cazemată s-a oprit. S-au dus oamenii la ele: „Domʼle, ce vreți?” „Vrem să intrăm în sat.” „Domʼle, intrați în sat, daʼ a fost vorba di ieri, cu primuʼ secretar, că nu mai vine să ne treceți la colectiv forțat.” „Dați-vă la o parte! Dați-vă la o parte!” Unuʼ di la noi, Dimofte Aurel, zâce: „Domʼle, io acuʼ am scăpat di armată șî știu că avem șî noi un ordin, nu putem să intrăm într-un sat forțat șî să deșchidem focuʼ.” „Te dai la o parte?” Omuʼ nu s-a dat la o parte. Atunci, ofiţăru’ dân prima maşână, dac-a văz’t aşa, a scos pistolu’ șî l-a-mpușcat pi loc. Ș-atuncea tot ofițeruʼ ăsta a dat ordin: „Foc!” S-a tras… s-a tras în plin“, rememora el într-un interviu acordat în anul 1997 , publicat de Memorialul Sighet.

„Avea o mitralieră pi cabina mașânii, ş-a tras direct în lume. Atunci a murit ș-un băiet di 14 ani, care-i vecin cu mine aicea, Arcan Ion. (El a auzât șî el lumea răcnind șî s-a dus şî el în drum acolo.) Atunci a murit şî taică-miu. (Avea 49 di ani. Şî am rămas opt copii fără tată, noi.) Când a văzut că încep să cadă oameni jos șî trag în popor în plin, lumea s-a-mprăștiat ș-a fugit. Ș-atunci a ʼnaintat mașânile astea pânʼ la biserică, unde era un băiet eliberat dân armată, Cristea Enuță. El tot mai trăgea clopotuʼ. Cu el acolo mai era un băiet acolo di vr’o 6 ani. L-a văzut p-ăsta că să urcă șî s-a dus șî el. (Băietu’ ăsta trăiește șî astăzi. Îi spune Haralambie Vasile.) Şî ăştia dân maşână a-ntins mitraliera în clopotniță, a tras – ș-acuʼ să cunoaște urmele di gloanțe – şî a împușcat pi ăla care trăgea clopotuʼ. A căzut jos, da’ încă tot mai trăgea clopotu’ că mai ajungea c-un băț şî mai dădea în clopot. Pi băiatu di 6 ani nu l-a atins niciun fel di glonț, c-a stat cum o fi stat.

Atuncea am văz’t că s-a suit patru militari șî cu ofițeruʼ, cu arma-nainte, l-a dat jos pi Cristea Enuță, l-a pus în mașână șî l-a luat. N-a mai dat voie la nimeni cu el. Mort l-a luat. Şî dup-aia a înaintat mașânile pânʼ la școală. La școală s-a oprit. La 100 di metri, dădea doi militari jos, la o sută-două di metri, dădea doi militari jos, armați șî cu câini după ei. Șî n-avea voie nimeni să mai miște nici pi șosea, nici pi drum, nici în ogradă, nici să ieși afarʼ dân casă. Dup-aia a-nceput să umble, pi fiecare uliță șî pi fiecare drum, un ofițer șî doi militari. Șî întreba: „Ești proprietar?” „Nu.” „Ai om străin?” „Da”. Șî-i lua șî-i ducea acasă di pi unde era, pi fiecare. Șî nu lăsa acasă dicât proprietarii. A dat voie, vr’o două ore, să să ducă fiecare la casele lor. A durat asta pân la ora 12.

Eu, atunci, când am văzut că tata e împușcat acolo, n-am mai apucat să mai ajung la el păntru că armata vinea șî trăgea-ncontinuu (era o grupă, așa, un batalion di intervenție di Securitate, di la Tecuci). Șî am vrut să-njug boii la căruță – c-aveam boi atunci – șî să-l aduc pi tata mort d-acolo. Când m-a văzut militarii ceia: „Intră-n casă că te-mpușc! Intră-n casă că te-mpușc!” Am lăsat boii slobozi în ogradă șî m-am ascuns după casă. Nu mi-a dat voie să mă duc la tata. Mama, când a auzât di tata, a căzut ca moartă jos. Mai venisă şî o soră d-a lu’ tata acolo, auzâse că-i mort taică-miu… Copii ceilalți, toți mici… Cel mai mic, Crăciun Vasâlică, încă nici doi ani n-avea împliniți“.

Prin sentinţa nr. 11 din 17 ianuarie 1958 a Tribunalului Militar Constanţa au fost condamnați:

Haralambie A. Ioniţă (zis Mânzu), născut la 3 februarie 1915, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 5 decembrie 1957, condamnat la 10 ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Periprava, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Costică I. Arbănaş, născut la 22 iulie 1927, Suraia (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 10 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Focşani, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Alexandru T. Crăciun, născut la 5 februarie 1888, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla şi Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Dumitru A. Crăciun (zis Holban), născut la 27 octombrie 1930, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 5 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Apostol I. Cristea, născut la 10 iunie 1935, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 24 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Ioan E. Dobrin, născut la 24 octombrie 1910, Suraia (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 15 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „instigare publică”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Periprava, Focşani. Eliberat la 2 martie 1960.

Stan A. Eftimie, născut la 27 septembrie 1927, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Jilava, Salcia, Focşani, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Panait V. Gorciu (zis Caloianu), născut la 13 noiembrie 1920, Călienii Noi (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 5 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Jilava, Salcia, Focşani, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Nicolae M. Mihalcea (zis Albu), născut la 15 martie 1927, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi. Eliberat prin graţiere la 28 august 1959.

Stan V. Niţu (zis Ochiosu), născut la 5 martie 1928, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Toader I. Popoiu, născut la 16 iulie 1927, Galaţi, ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Jilava, Salcia, Focşani, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Petrache Gh. Toader, născut la 2 februarie 1916, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Aurel N. Crăciun, născut la 6 februarie 1939, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Marin T. Crăciun, născut la 24 octombrie 1938, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 5 decembrie 1957, condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Nicolae I. Cristea, născut la 23 august 1930, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Sandu I. Niţu, născut la 25 iunie 1929, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 11 decembrie 1957, condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Periprava, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Ion V. Sandu, născut la 10 mai 1932, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 4 decembrie 1957, condamnat la 5 ani închisoare corecţională. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Periprava, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Sandu E. Lazăr, născut la 23 mai 1940, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 10 decembrie 1957, condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.

Sandu I. Voicu, născut la 10 august 1920, Vadu Roşca (judeţul Vrancea), ţăran; arestat la 5 decembrie 1957, condamnat la 5 ani închisoare corecţională pentru „rebeliune”. Detenţia la Galaţi, Gherla, Salcia, Periprava, Tecuci. Eliberat prin graţiere la 27 februarie 1960.