Cele mai admirate rozătoare din Parcul Național Retezat pot fi întâlnite în apropiere de lacurile glaciare din Munții Retezat. Marmotele stăpânesc aceste ținuturi de mai multe decenii, dar sunt precaute la vederea omului.

Marmote în Retezat. Foto Lenuța Bogdan - APNR și Lucian Ignat

Călătorii care urcă spre lacurile glaciare din Munții Retezat au șanse mari să întâlnească familiile de marmote care trăiesc în Parcul Național Retezat, însă apropierea de ele le poate speria.

Potrivit unor estimări, numărul marmotelor din Retezat depășește câteva mii, însă ele pot fi observate cel mai adesea în timpul verii, în zonele de stâncărie și ale pășunilor alpine.

Rangerii din Parcul Național Retezat le recomandă turiștilor care ajung în Munții Retezat să își lase animalele de companie acasă, iar dacă nu pot face acest lucru să le țină în lesă, pentru a nu deranja animalele sălbatice.

Marmotele (video Claudia Danău - APNR) sunt rozătoare de talie relativ mare (30-60 cm lungime şi o greutate de 3-7,5 kg), cu corp greoi, membre scurte, coada uşor comprimată şi acoperită de peri lungi. Au un cap masiv, urechile mici şi rotunjite.

Grosimea blănii lor este influenţată de condiţiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roşcat sau cafeniu închis pe spate şi flancuri. Trăiesc în zone alpine, în colonii stabile sau solitar, şi sunt foarte legate de locul de trai şi nu se depărtează mult de vizuini.

Unele mărturii arată că marmotele au fost întâlnite în Munții Retezat chiar și în secolul al XIX-lea. Au dispărut de-a lungul timpului, fiind vânate pentru blană.

„Numai regreta putem, că în timpuri nu prea îndepărtate a dispărut din fauna acestui masiv marmota, rozătorul interesant al înăţimimilor alpine. Csato a văzut la 1867 marmote pe piscul Vasiei. Din nefericire pericolul dispariţiei şi a stingerii definitive din Retezat ameninţă şi marile păsări răpitoare, fala muntelui”, arăta, în 1937, omul de știință Alexandru Borza.

Marmote în Munții Retezat, colonizate din Alpi

Parcul Național Retezat a devenit în 1935 prima rezervație a naturii din România, iar de-a lungul timpului oamenii de știință care l-au avut în grijă au încercat refacerea unor habitate sălbatice. Au fost aduși peste 20 mufloni (oi sălbatice europene), însă braconajul a dus la dispariția lor. Însă marmotele au reușit să se adapteze.

În anii ‘70, câteva familii de marmotele au fost aduse în Munții Retezat. Rozătoarele au fost eliberate în Rezervația Științifică Gemenele din Retezat, o zonă de protecție strictă în care accesul oamenilor este restricționat, încă din anii ‘50.

„În anul 1973, o echipă de la Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române a introdus 20 de exemplare de marmotă alpină provenită din Alpii Austrieci. Marmotele au fost eliberate în căldarea lacului Gemenele, iar în prezent se pot întâlni in toate văile şi căldările glaciare de sub Şaua Custurii până în căldarea lacului Zănoaga. Nu se cunoaşte încă impactul pe care aceste rozătoare mari, neindigene, îl au asupra vegetaţiei şi solului”, informa Parcul Naţional Retezat.

Din Rezervația Științifică Gemenele din Retezat, marmotele s-au răspândit spre alte locuri, multe dintre aceste mici sălbăticiuni fiind observate în apropiere de lacurile glaciare din Munții Retezat.

„Dintre rozătoare, o prezență inedită în parc este marmota (Marmota marmota) observată de turişti în zona alpină a Retezatului, pe timpul primăverii, verii şi toamnei. Iarna, marmota, la fel ca şi alte specii din parc, hibernează în vizuini”, au informat rangerii din Parcul Național Retezat.

În trecut, marmotele din Munții Retezat puteau fi observate mult mai rar, iar puțini turiști aveau ocazia să le admire.

Imaginea 1/5: Marmote in Retezat Foto Parcul Național Retezat (1) jpg

„Revenind la cabana Pietrele dintr-o excursie de studii efectuată în Rezervație, în momentul când ne apropiam de marginea de jos a hornului ce iese în șaua Retezatului, am întâlnit o familie de marmote (Marmota marmota), un mascul și o femelă. Mai întâi am reperat exemplarul mai mic ce se deplasa destul de rapid printre pietrele aglomerate la baza pantei. A fost urmat la scurt interval de exemplarul mare, greoi și bine hrănit. După traversarea potecii, femela s-a făcut nevăzută. Perechea sa a escaladat cu repeziciune o piatră masivă, s-a așezat pe ea și sprijinit pe labele posterioare și pe coadă, a înălțat frumos partea anterioară a corpului, inspectând cu atenție împrejurimile, în linie dreaptă distanța dintre noi și marmotă era de cel mult o sută de metri, astfel că am putut să o privim cu atenție”, relata Ioan Orosz, în revista Almanah Turistic, din 1986.

Călătorul remarca modul în care marmotele își transmit semnale de avertizare, atunci când se simt în pericol, ori când depistau un intrus. Șuieratul lor poate fi auzit de la distanțe de peste un kilometru.

„Ne-am oprit pentru a nu o speria. La un moment dat, unul din membrii grupului, îmbrăcat într-un hanorac roșu, s-a mișcat. Imediat « paznicul » a emis fluieratul specific al marmotelor și a dispărut din locul de observație. Cât era de frumos, este greu de descris. Părea o adevărată păpușă cu ochii înconjurați de păr mai închis la culoare. Nu am reușit să declanșez aparatul de fotografiat pentru a avea imaginea acestui frumos, gingaș și inofensiv animal, dispărut pentru un timp din peisajul încântător al munților noștri. Desigur, semnalul pe care-l dăduse era destinat convivilor săi, pentru a-i îndepărta de pericol”, relata Ioan Orosz, aflat într-o expediție în Retezat, în 1984.

Animale sălbatice în Retezat

În trecut, munții Retezat au fost unul dintre locurile căutate pentru vânătoare. Datorită habitatelor sale diverse, naturale sau puțin modificate de intervenția umană, Parcul Național Retezat adăpostește 55 de specii de mamifere, un număr de două ori mai mare față de cel cunoscut la începutul anilor ´90.

Încă din anii ’30, când a fost declarat rezervație a naturii, Retezatul păstra o faună bogată cu prădători mari mari, precum ursul, lupul sau râsul, dar şi animale erbivore, între care capra neagră, cerbul şi căprioara sau omnivore, precum mistreţul.

Parcul Naţional Retezat a fost înfiinţat în 22 martie 1935, printr-o decizie a Consiliului de Miniştri al României. Prima rezervaţie a naturii din România se întindea atunci pe aproape 13.000 de hectare în Masivul Retezat şi includea păduri semivirgine, peisaje alpine, căldări şi lacuri glaciare şi numeroase specii preţioase de plante şi animale. În prezent, ocupă aproape 40.000 de hectare, cuprinzând mare parte din Masivul Retezat-Godeanu, dar şi o mică porţiune din Munţii Ţarcu.

Lacurile glaciare din Munții Retezat se numără printre marile atracţii ale României, iar protejarea lor a fost unul dintre motivele pentru care savanţii au cerut înfiinţarea Parcului Naţional Retezat. Pe teritoriul masivului sunt aproape 80 de lacuri glaciare, care îl fac una dintre cele mai atractive rezervaţii naturale din Europa. Cele mai multe dintre ele s-au format la altitudini de peste 2.000 de metri, în locuri unde călătorii pot ajunge pe jos, pe trasee montane, după mai multe ore de mers.

Rezervaţia ştiinţifică Gemenele din Retezat, tărâmul interzis turiștilor, ocupă aproape 2.000 de hectare şi păstrează una dintre ultimele păduri primare neafectate existente în Europa şi singura zonă de pădure antică amestecată.