Mark Galeotti: Capcanele în care se află Putin
Președintele rus Vladimir Putin și-a construit mai multe capcane prin deciziile luate, acestea devenind tot mai evidente după atacul cu rachete ordonat la începutul săptămânii trecute împotriva Ucrainei, explică istoricul Mark Galeotti într-un editorial publicat de The Times .
Galeotti subliniază că atacurile cu rachete trebuiau să reafirme imaginea de dur a lui Putin în fața rușilor și în special în fața „soimilor” din propria administrație care sunt tot mai nemulțumiți de evoluția „operațiunii militare speciale” pe care liderul de la Kremlin a ordonat-o pe 24 februarie.
Însă deși ele au fost primite cu jubilație de televiziunile rusești, atacurile cu rachete împotriva capitalei Kiev și a altor mari orașe din Ucraina au arătat mai degrabă slăbiciunile lui Vladimir Putin.
Iar în spatele furiei arătate de liderul de la Kremlin și a exuberanței manifestate de mai mulți oficiali ruși după loviturile împotriva Ucrainei se află de fapt mai multe capcane pe care Putin și le-a construit.
Capcana militară pentru Putin
În urmă cu nouă zile Putin l-a numit pe generalul Serghei Surovkin în funcția de comandant suprem al forțelor de invazie din Ucraina. Aparent cunoscut sub porecla de „generalul Armaghedon” de către colegii săi, deși această poreclă a apărut convenabil în ziarele rusești după numirea sa în funcție, el este un comandant competent și dur care a prezidat asupra atacurilor rusești împotriva orașelor siriene.
Însă Surovkin nu are prea multe opțiuni la dispoziție. Inițiativa este ferm de partea ucrainenilor și ei vor încerca să folosească puținele săptămâni rămase până la sosirea iernii pentru a-și maximiza câștigurile, cel mai probabil în regiunea Herson din sudul țării, unde autoritățile de ocupație instalate de ruși au cerut deja evacuarea.
Recruții mobilizați după decretarea mobilizării parțiale pe 21 septembrie au început să ajungă pe front însă adesea ei sunt slab instruiți sau le lipsește motivația. În cel mai fericit caz ei pot ajuta cu apărarea frontului rusesc, nicidecum să participe la lansarea de noi ofensive.
După cum explica și analistul militar Tyler Rogoway zilele trecute, atacurile rusești cu rachete de la începutul săptămânii anterioare nu au atins niciun obiectiv militar și doar au consumat ce a mai rămas din stocurile de rachete ale Moscovei.
Rogoway a subliniat de asemenea că aceste „atacuri de răzbunare” ordonate de Putin au accelerat echiparea Ucrainei cu un sistem de apărare aeriană integrată de ultimă generație care va pune noi probleme forțelor aeriene și de rachete ale Rusiei.
Referitor la rachetele rămase în stocurile Moscovei, Andrei Guruliov, un fost general rus în prezent membru al legislativului de la Moscova, a îndemnat într-un interviu acordat ziarului Komsomolskaya Pravda ca acestea „să nu fie irosite”.
(FOTO: Natalia Kolesnikova / AFP / Profimedia)
Capcana politică pentru Kremlin
Atacurile de lunea trecută au nemulțumit și liderii locali ruși în ale căror regiuni se află fabricile ce produc rachetele. Aceștia au făcut lobby pe lângă Moscova ca muncitorii calificați din fabrici să fie scutiți de mobilizarea care, deși anunțată ca fiind „parțială”, a părut nediscriminatorie, în special în regiunile sărace ale Rusiei.
Pe 5 octombrie Putin a anunțat personal că a semnat un decret care „corectează” greșelile după ce modul haotic în care s-a desfășurat procesul de mobilizare a generat nemulțumiri puternice și chiar proteste în unele regiuni ale Rusiei.
Însă prin atacurile de săptămâna trecută Putin nu a încercat doar să îi mulțumească pe „șoimii” din administrația și să-i liniștească pe extremiștii pro-război de pe platformele social media ce au cerut răzbunare pentru explozia de la Podul Kerci care leagă Crimeea de Rusia.
Atacurile au fost și un răspuns direct pentru Ramzan Kadîrov și Evgheni Prigojin, doi dintre cei mai apropiați aliați ai lui Putin, care au început să critice deschis comandamentul militar de la Moscova și pe ministrul rus al Apărării Serghei Șoigu.
Acest lucru ilustrează capcana politică în care se află Putin. Înainte el se putea poziționa între șoimii extremiști și tehnocrații mai moderați. Acum el este nevoit să încerce să mulțumească unul dintre grupuri, apoi pe celălalt, fără a satisface cu adevărat doleanțele niciunuia dintre ele.
Ramzan Kadîrov cel puțin s-a declarat însă „100%” mulțumit de evoluția „operațiunii militare speciale” după atacurile cu rachete ordonate de Putin împotriva orașelor ucrainene.
Capcana socială pentru Moscova
Prin decretarea mobilizării și anexarea teritoriile ucrainene ocupate, inclusiv a unor zone care nici măcar nu se află sub controlul militarilor săi, Putin a încălcat nu unul, ci două contracte sociale legate de invazie.
Șefii regionali sunt nevoiți acum să recruteze noi „batalioane de voluntari” pentru războiul Kremlinului deși la începutul invaziei rușilor de rând li s-au dat ample asigurări că nu vor fi chemați la război, ci că doar soldați profesioniști vor participa la „operațiunea militară specială”.
Evident, acest lucru nu mai este valabil. Decretarea mobilizării înseamnă că fiecare familie din Rusia, exceptând desigur elitele ce au legături cu Kremlinul, are toate motivele să se teamă de greutăți economice, un lucru de care oamenii sunt tot mai conștienți cu fiecare nou bărbat mobilizat.
Putin a încălcat de asemenea înțelegerea tacită cu liderii regionali și conducătorii unor instituții cheie. Dacă ei își țineau „domeniile” liniștite și mimau entuziasmul pentru război, nu ar fi fost obligați să abandoneze prefăcătoria că ei reprezintă de fapt interesele locale, nu ale Moscovei.
Acești lideri simt acum că Kremlinul și-a încălcat promisiunea, situația fiind exacerbată și de tăierile de fonduri făcute de ministerul rus al Finanțelor. Liderilor regionali li se cere să acopere costurile asociate mobilizării, înființării de noi batalioane și despăgubirii familiilor ce pierd bărbați pe front.
Dmitri Medvedev alături de ministrul rus de Interne, șeful FSB și Denis Pușilin (FOTO: Sputnik / Profimedia Images)
Pericolul banditismului în Rusia
În cei peste 20 de ani de când se află la putere, Vladimir Putin a creat un sistem care se bazează pe divizarea elitelor pentru a le conduce.
El a încurajat existența unor „bisericuțe” și lupte pentru putere inclusiv în interiorul Kremlinului, plasându-se în poziția de arbitru suprem al acestor dispute care nu de puține ori se învârt în jurul banilor, nu doar a influenței.
Acum că Rusia este consumată de războiul din Ucraina, aceste conflicte devin tot mai deschise.
Seria recentă de sinucideri misterioase în rândul unor oameni de afaceri și oficiali proeminenți pare să arate „redescoperirea” crimei ca tactică de afaceri, o trăsătură a anilor 1990 în Rusia.
Totuși, regimul construit de Putin nu este într-un pericol iminent. Prea mulți depind de el. Liderii regionali și cei ai diferitelor facțiuni ce luptă pentru putere încă concurează pentru atenția lui Putin.
Dar asta se întâmplă chiar în timp ce aceștia încearcă să își maximizeze propriile resurse, în pofida necesităților războiului. De exemplu, potrivit Comitetului de Investigații de la Moscova, un fel de FBI al Rusiei, cel puțin un sfert din fondurile necesare pentru procesul de recrutare ar fi fost furate la nivel local.
Dar Comitetul spune că nu poate vehicula o sumă exactă, fără a menționa explicit motivul: fiindcă oficialii regionali își acoperă reciproc urmele.
Prins între „șoimii” care cer zgomotos o escaladare a războiului și tehnocrații îngrijorați de efectele asupra economiei ruse, Putin are tot mai puțin spațiu de manevră pe plan intern, exact ca și armata sa pe frontul de luptă.
