Un marinar suedez a fost protagonistul unor întâmplări incredibile, devenind personaj de roman pentru copii. După ce era să moară în urma unui naufragiu, suedezul a devenit regele unui trib de canibali și a transformat insula izolată pe care a ajuns într-un ținut prosper, antreprenorial.

Carl Emil Petterson și familia sa pe insula canibalilor FOTO wikipedia

Celebra serie de cărți pentru copii „Pippi Longstocking” scrisă de autoarea suedeză Astrid Lindgren, în anul 1945, este inspirată parțial din aventurile unui marinar suedez, numit Carl Emil Petterson, devenit faimos după ce a fost intervievat de contele suedez Brigen Moerner în anul 1913. Povestea lui Carl Emil Petterson este într-adevăr fascinantă și aproape greu de crezut. Pe baza ei s-au scris, așa cum am precizat deja, cărți dar s-au făcut și filme. Povestea lui Carl include canibali, prințese exotice de la capătul lumii, boli necruțătoare dar și un adevărat imperiu al aurului.

Marinarul orfan și un dezastru nautic

Carl Petterson s-a născut, în Suedia, în anul 1875. Tatăl său a părăsit familie pe când Carl era foarte mic. Mama sa, Johanna Petterson l-a crescut singură până la vârsta de 17 ani. Pentru a scăpa de sărăcie, Carl Petterson s-a angajat ca marinar pe una dintre navele comerciale germane care făcea curse lungi și grele către insulele Pacificului, cu scopul de a aduce coloniale și alte bunuri greu de găsit în Europa. Timp de aproape șapte ani, Carl a lucrat pe navele German New Guinea Company, stăbătând mările și oceanele. Devenise un marinar experimentat, renumit pentru forța sa herculeană, dar și statura impunătoare. Navele pe care servea Carl au fost implicate în mai multe accidente, dar marinarul suedez a supraviețuit de fiecare dată.

Cele mai mult curse făcute de Carl erau către insulele din Papua Noua Guinee, Australia și Noua Zeelandă . Călătoria din anul 1904 avea să se termine, însă, cu o adevărată tragedie. Nava pe care servea, Duke Johan Albrecht, s-a scufundat în Oceanul Pacific. Și de această dată Carl a fost unul dintre puținii supraviețuitori, dacă nu chiar singurul. Agățat de o parte a scândurilor rezultate din naufragiu, Carl a fost împins de valuri către țărmurile Insulei Tabar, din arhipelagul Papua Noua Guinee. Deși părea salvat, împins de un noroc chior, Carl și-a dat seama că a nimerit din lac în puț. Insula era locuită de triburi de canibali, o practică dealtfel obișnuită în arhipelagul Papua Noua Guinee. Prezența sa a fost imediat observată de localnici, iar Carl a fost imediat înconjurat de războinici, înarmați cu lănci și arcuri. Cel mai probabil avea să fie ucis și gătit, gândea marinarul suedez.

Naufragiat salvat de culoarea ochilor și spiritul antreprenorial

Norocul nu-l părăsise pe Carl Petterson. Canibalii nu mai văzuseră niciodată un om asemeni suedezului. În special, au fost impresionați de culoarea albastră a ochilor. Au decis să-l lase în viață pentru a-l duce în fața regelui lor, numit Lamry. Forța uriașă , statura impresionantă dar și zâmbetul carismatic al suedezului au făcut o bună impresie regelui Lamry. Pentru o vreme a decis să-l păstreze în viață, ca pe o ciudățenie, mai degrabă, fiind atât de diferit de localnici. Carl a primit mâncare, apă și adăpost. În scurt timp, suedezul a fost lăsat, în voie, să exploreze insula.

A reușit să-i explice regelui Lamry că poate să-l îmbogățească. Mai precis, i-a propus să-i ofere o bucată de pământ pe care să planteze cocotieri. Schimbul de idei fiind limitat din cauza barierelor lingvistice, regele Lamry i-a dat mână liberă pentru a vedea ce face suedezul. Carl a reușit să produce suficiente nuci de cocos încât să poată fi vândute, inclusiv coloniștilor albi, de pe insula New Irland situată la 24 de kilometri depărtare. Calitățile antreprenoriale ale lui Carl au câștigat definitiv simpatia regelui Lamry. Suedezul a devenit un membru important al comunității de canibali, în doar trei ani. În următorii ani, avea să tranforme Tabarul într-un „imperiu al cocosului”.

Carl I, regele canibalilor

Pe insulă, Carl a cunoscut-o pe fiica regelui Lamry, prințesa Singdo. Se spune că a fost iubire la prima vedere, iubire reciprocă evident. Cei doi s-au căsătorit și au avut împreună nouă copii. Imperiul cocotierilor pus pe picioare de Carl prospera, iar viața s-a schimbat pe insula Tabar. Localnicii nu mai practicau canibalismul, în schimb munceau pe plantații și primeau salarii destul de consistente. Nivelul de trai a crescut considerabil. Carl era poreclit „Strong Charley” și era unul dintre cei mai respectați membrii ai comunității. După moartea regelui Lamry, Carl a fost ales rege, mai ales că devenise moștenitorul, defunctului monarh. Fostul marinar suedez, devenise regele Carl I al Insulei Tabar, liderul unui trib de canibali, deveniți importanți exportatori de cocos. Suedezul a fost un monarh bun, aducând an după an, prosperitate localnicilor și insulei, din comerțul bazat pe plantațiilor de cocos. Un lucru a fost ingnorat, aspect care se va dovedi fatal atât pentru Carl dar și pentru „imperiul cocosului”.

Malaria, inamicul regelui Carl și o moștenire de aur

Pe insulă nu existau servicii medicale moderne. Aceasta a fost scăparea regelui Carl. Din această cauză au apărut problemele. Soția lui Carl, prințesa Singdo, a căpătat o infecție în zona aparatului reproductiv, după naștere și a murit din această cauză. Carl a rămas cu afacerile, conducerea insulei și cei opt copii de îngrijit, singur. Era un tată foarte grijuliu dar depășit de situație. În 1922, a plecat în Suedia și s-a căsătorit cu Jessie Louisa Simpson. A venit cu ea pe insula Tabar, tocmai pentru a-l ajuta să-și îngrijească copiii. La scurt timp, din aceeași cauză a lipsei serviciilor medicale dar și a sistemelor moderne de igienă și filtrare a apei, atât Carl cât și noua soție se vor îmbolnăvi de malarie. Din cauza climatului economic al perioadei, marcat de criza economică mondială, comerțul cu cocos de pe Tabar, a decăzut, la fel și plantațiile regelui Carl.

Jessie, soția lui Carl a fost trimisă în Australia pentru a fi tratată de malarie, apoi în Suedia. În 1935 avea să moară din cauza cancerului. Regele Carl, a murit, la rândul său, din cauza malarie, în anul 1937. Deși imperiul cocosului s-a prăbușit, regele Carl a lăsat o moștenire incredibilă în zona Insulei Tabar. Mai precis, pe insula vecină, numită Simberi, a descoperit un important filon de aur. Fiul său, Frederick a moștenit tronul pe Insula Tabar. Frederick era medic și o perioadă a stat pe Tabar, dar și-a dat seama că nu era dispus să locuiască pe insulă exotică din Pacific și să renunțe la luxul vieții de medic din Noua Zeelandă. A încercat să vând insula Suediei dar a fost refuzat. În cele din urma Insula Tabar a ajuns în proprietatea Australiei.