Marian Godină povestește ce-a văzut la Alexandria și Videle
Marian Godină povestește ce-a văzut la Alexandria și Videle într-un text intitulat „City break Alexandria și Videle” publicat pe site-ul său, mariangodina.ro .
De obicei, când vreau să vizitez un oraș în care nu am mai fost, citesc recenzii ale oamenilor care au fost deja, însă am învățat de fiecare dată că fiecare percepem în mod diferit o excursie, așa că am încercat să pornesc la drum fără să am deja formată o părere.
Despre Alexandria și Videle s-a vorbit mult în spațiul public și am citit multe, dar nu fusesem niciodată. Așa că, aflându-mă la Slatina pentru o perioadă mai lungă și azi având zi liberă, m-am trezit de dimineață și am pornit la drum pe itinerarul Slatina – Alexandria – Videle și retur.
Despre Alexandria auzisem că e un oraș urât și sărac, iar din punct de vedere turistic nu prea ai ce face. Că nu are nicio librărie știam deja, dar oricum nu mă dusesem la cumpărat de cărți. Am găsit totuși câteva “librării” unde aveau la vânzare și cărți.
Am fost întâmpinat de indicatorul de intrare în oraș, înconjurat de câteva gunoaie aruncate pe marginea drumului. Nu știu cum arată celelalte intrări în oraș, dar bănuiesc că eu am intrat printr-o zonă mai puțin circulată.
Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost multitudinea de case de amanet și case de pariuri. Era plin de ele cam peste tot. Am mai observat un mod ingenios de a-ți închide balconul folosind bolțari și componente și geamuri de la autobuzele vechi.
Am ajuns în centrul orașului unde era destul de mare forfotă. Toate băncuțele erau ocupate cu oameni în vârstă, cu bască pe cap și plase în mâini. Am văzut și tineri, dar în mod clar erau mai multe persoane în vârstă. Am dat o tură în piața de legume și mi-am amintit de Brașovul din urmă cu vreo 15 ani. Piața era totuși curată si oamenii păreau amabili.
Intrând în atmosferă, m-am apropiat de o tarabă unde se vindeau mici, mi-am cumpărat șase mici și o chiflă.
“-Doar o chiflă doriți? Nu o să vă ajungă.”
I-am zis că îmi ajunge și m-am dus la o masă cu tăvița din carton cu mici.
În timp ce mâncam, am realizat că tanti folosise “doar”, ci nu “decât”, așa cum m-aș fi așteptat.
În plus, avusese dreptate că nu îmi va ajunge o singură chiflă, așa că m-am dus din nou și am mai cerut una, pentru care mi-a cerut 50 de bani. Văzând că sunt unsuros pe mâini și că încerc să scot banii fără să mă murdăresc, doamna mi-a zis să mă duc să mănânc liniștit și să-i duc banii pe urmă.
Pentru că e ziua liberă la mâncat orice prostie, am intrat într-o cofetărie să-mi iau o prajitură și un suc. Înăuntru era o coadă mare la care am stat nerăbdator, în timp ce mă uitam la bunătățurile din vitrine. Oamenii cumpărau prajituri pentru acasă, cineva a cumpărat un tort ornat cu “La mulți ani”, iar cineva a întrebat dacă au mucenici. Aveau.
Am ajuns la rând și mi-am luat o amandină, un ecler și un suc la sticlă, pe care le-am devorat la o măsuță în cinci minute.
Am mai dat câteva ture prin oraș, am dat peste câțiva bărbați care stăteau de vorbă lângă un birt, am observat că indicatoarele arătau de parcă aveau câteva sute de ani și am plecat spre Videle.
Ca o concluzie, Alexandria nu mi s-a părut un oraș foarte urât și nici extrem de sărac, dar nici frumos și bogat. În orice caz, mă așteptam la ceva mult mai rău.
În afară de curiozitate nu cred că ar avea cineva vreun motiv să-l viziteze, nu prea e nimic de văzut și de vizitat. Eventual vă puteți aduce iubita la o partidă de shopping exclusivist. După cum scrie pe magazinul exclusivist, cu 20 de lei își poate cumpăra orice produs.
Singura persoană cu care am relaționat a fost doamna care mi-a vândut micii, foarte amabilă, si doamna de la cofetărie care mi-a zis doar cât am de plătit, deci nu pot veni cu păreri despre locuitorii de acolo. Dar după cum spuneam, nu am observat diferențe foarte mari față de alte orașe de dimensiuni similare pe care le-am vizitat. De comparat cu Brașovul nici nu poate fi vorba, dar am încercat să-mi scot asta din cap, la fel cum încerc să-mi scot din cap conversia leu-euro atunci când sunt prin orașe din Europa și vreau să-mi cumpăr câte ceva.
Așa că am plecat mai departe, spre Videle.
Aici am găsit ce mă așteptam să găsesc la Alexandria. Pe lângă Videle, Alexandria e un fel de Las Vegas.
Un oraș mic, extrem de prăfuit, mașinile din parcări arătau părăsite, atât erau de prăfuite.
Căruțe pe toate străzile, blocuri gri cu mușchi și licheni pe alocuri. În parcarea din fața unui bloc, un bărbat făcea focul de grătar. Nu am vrut să ratez momentul și până să opresc și să scot telefonul pentru o poză, peisajul a fost completat de o căruță care venea din sens opus.
Un vecin l-a salutat pe bucătarul de la grătar și i-a urat poftă mare, iar acesta a strigat bucuros și cu fudulie către el:
“-Ce să-i faci, mai vine și vremea noastră!”
În fața primăriei am descoperit un monument de care m-am apropiat, putând observa că era o fântână arteziană, dar fără apă, având desenate câteva motive comuniste, două spice de grâu, un furnal de fabrică, o floarea-soarelui, dar și un chip de femeie lângă o carte deschisă, toate desenate pe niște bucăți mici de faianță, semnificând probabil că zona e multi lateral dezvoltată, având agricultură, industrie puternică, dar și oameni studioși cu înclinații spre carte.
Acolo am rugat un tânăr să-mi facă o poză, însă mi-a spus că se grăbește și a plecat mai departe.
Cu alți oameni nu am intrat în vorbă, așa că nu pot spune nimic despre ei, nici nu erau prea mulți pe străzi.
Dacă în Alexandria nu prea ai motive să treci, în Videle chiar nu ai niciun motiv să o faci.
Eu am vrut doar să văd cu ochii mei și am luat-o ca pe o scurtă excursie didactică.
Dar și mai mult mi-ar plăcea ca oamenii săraci de aici să aibă ocazia să viziteze Brașovul, pentru a avea termen de comparație.
Ca o concluzie, a fost o excursie faină care mi-a plăcut și care mă face să îmi placă și mai tare Brașovul.
