Imi este imposibil sa inteleg ce il poate motiva pe un om sa isi asume degradarea profesionala pe care si-o asuma, in mod evident in opinia mea, dl Tudorel Toader. Domnia sa nu a aparut de nicaieri in postul de ministru, nu este un politruc de tip Florin Iordache sau, precum Serban Nicolae, avocatul dedicat al unor infractori celebri.

Dl Toader a fost un profesor foarte respectat, rector al unei mari universitati. A fost 10 ani judecator al CCR. Este membru al Comisiei de la Venetia. Adica un om pentru care respectul studentilor si al fostilor studenti, respectul lumii academice internationale ar fi trebuit sa fie nepretuit.

Ei bine, acest om a ajuns sa se asocieze cu Florin Iordache. Cum e vorba aceea, ca o poza face cat o mie de cuvinte?

Acest om a ajuns sa starneasca stupoarea studentilor sai si a ajuns nefrecventabil in lumea internationala. E deja informatie aproape oficiala ca vicepresedintele Frans Timmermans n-a mai vrut sa-l primeasca pe dl Toader.

Sa fie dragostea de functie? E cel mai probabil, dar sa fie dl Toader atat de naiv incat sa nu-si dea seama ca orice functie are o durata mai lunga sau mai scurta, dar in orice caz limitata, in timp ce un renume, daca nu il distrugi singur, e peren?

Sau e dl Toader santajat? Din punctul meu de vedere este singura explicatie rationala, dar ma intreb ce ar putea avea de ascuns sau de aparat dl Toader atat de grav incat sa fie mai important decat renumele construit intr-o viata.

O vreme dl Toader parea sa faca exact ceea ce putea face un om cu respect pentru justitie intr-un guvern controlat de un condamnat penal. Sa isi pacaleasca sefii politici cu vorbe, dar fara sa treaca la fapte majore. Asta pana pe 23 august cand dl ministru a iesit cu Legile Justitiei.

A intocmit un proiect care a coalizat intr-o proportie covarsitoare si absolut fara precedent sistemul judiciar din Romania, un proiect care urma sa arunce justitia inapoi in epoca Stanoiu. Nu cred ca dl Toader nu avea dimensiunea efectelor propunerilor pe care le-a facut. Calibrul sau profesional il priveaza, din punctul meu de vedere, de prezumtia de buna credinta.

Faptul ca acum dl Toader nu a mers mai departe cu modificarea Legilor Justitiei ca initiativa guvernamentala pe motiv ca s-a dorit promovarea ei intr-un ritm care nu permitea asteptarea avizului Comisiei de la Venetia imi sugereaza ca dl Toader stie foarte clar ce va spune acest aviz, nu atat despre scoaterea presedintelui din procedura de numire a procurorilor sefi, cat despre faptul ca rolul principal il va primi actorul cel mai problematic din punct de vedere politic, adica ministrul Justitiei.

Dar in loc sa iasa barbateste in fata si sa spuna adevarul despre aceasta propunere, in loc sa apere sistemul judiciar macar in ceasul al XII-lea, dl Toader s-a spalat pe maini si a pasat cadavrul Palamentului. Pentru ca de acolo Florin Iordache sa readuca la viata strigoiul justitiei de tip Stanoiu. Si a facut-o sfidand din nou sistemul judiciar.

Fericit de pasa primita, dl Dragnea a anuntat ca Legile Justitiei vor fi adoptate pana la sfaristul anului, iar dupa ce vine raspunsul Comsiei de la Venetia pot fi modificate. O formulare care tradeaza ca stie exact la ce sa se astepte in raspuns, probabil de la dl Toader.

Si totusi de ce atata graba? Ce e atat de urgent in reglementarea aceasta de nu suporta amanare pana in primavara cand ar trebui sa vina, cel mai tarziu, raspunsul Comisiei? Nimic din ceea ce e acolo nu ar trebui sa produca efecte rapide si covarsitoare, intr-o cheie de buna credinta. Nimic nu este iminent. Nimic altceva decat interesele penalilor care au intrat in criza de timp.

Este clar ca din punct de vedere economic stam pe un butoi de pulbere. Nu e saptamana in care guvernul sa nu suceasca propunerile, relgementarile, calculele. Semn clar ca situatia bugetara e critica. Pana cand va exploda sarlatania programului, pe minima asteptare care a ramas, problema justitiei trebuie rezolvata pentru ca ea a fost dintr-un bun inceput obiectivul principal al guvernarii.

Si rezolvarea nu inseamna doar modificarea legilor, ci si aplicarea modificarilor. In primul rand prin eliminarea Codrutei Kovesi si instalarea unui inlocuitor fidel PSD. Cum anume?

Dl Toader spunea ca va lua decizia in privinta eventualei solicitari de revocare a doamnei Kovesi nu doar in functie de raportul controlului de fond, care a iesit de fapt foarte bine in pofida eforturilor contrare ale conducerii Inspectiei Judiciare, ci si in functie de alti factori: plangerile Mihaielei Moraru, deciziile CCR si altele.

Declaratia asta sugereaza cam ce intentie are dl Toader. Sigur ca decizia finala este a presedintelui Iohannis, care insa poate fi suspendat o luna, timp in care dl Tariceanu sa semneze revocarea. Sigur ca poate face si numirile. Dar daca o face conform actualei legi, daca ar reveni in functie, presedintele Iohannis i-ar putea revoca pe noii procurori sefi. Daca insa ar fi numiti pe legea noua, adica de ministru, revocarea i-ar apartine doar minstrului.

Chiar daca sa zicem ca legea ar fi modificata la un moment dat, conform raspunsului probabil al Comisiei de la Venetia, conform principiului simetriei cei numiti de ministru numai de ministru pot fi revocati.

La asta s-ar adauga desigur si restul modificarilor care ar insemna, de fapt, subordonarea politica explicita a parchetelor care ar deveni un fel de jucarie a ministrului si a sefilor sai politici.

Cand ar trebui sa se intample toate acestea? Din ce intelegem de la dl Toader, in decembrie, cand ar urma sa ia decizia in privinta dnei Kovesi. Adica la vreme de carnati, brazi si piftii cand nimanui nu-i arde de iesit in strada si numai niste penali se pot gandi la justitie.

Cat de decis e Dragnea & Co. sa incheie chestiunea ne-o arata cele mai recente declaratii ale presedintelui PSD, care pe de-o parte, o batjocoreste fara perdea pe presedinta ICCJ, care s-a opus promovarii modificarilor in Parlament, si implicit intreg CSM care impartaseste pozitia dnei Tarcea, pe de alta parte ameninta explicit DNA:

"Din ce in ce mai multi colegi spun ca DNA este dusmanul PSD si ca in spatele acestor manevre sta presedintele Klaus Iohannis. Am incercat, dar nu am avut argumente sa-i contrazic cand spuneau aceste lucruri. Majoritatea colegilor din Comitetul Executiv au spus acest lucru, iar cand vorbim despre o majoritate covarsitoare care considera acelasi lucru nu ai argumente sa contrazici"

si

"Daca in fiecare zi mi se trag pietre in cap, se trage cu arma, cu arcul, noi vrem sa ramanem in matca politica, dar PSD-ul este ca un urs si ursul se urneste mai greu, insa si cand se trezeste".

De Craciun, penalii vor sub pom garantia libertatii si ma tem ca nu e pret pe care sa nu fie dispusi sa-l plateasca pentru asta. Au CCR, au masinaria de propaganda, au majoritatea parlamentara, au ministrul Justitiei, mituiesc poporul. Ce ii poate opri? 

SURSA: Ioana Ene Dogioiu/ Ziare.com
 

 

Distribuie Distribuie Comentarii