Marele plan al lui Erdogan în Balcani
Turcia nu este interesată să umple nişte goluri, ci în general, vrea să-și sporească influența politică și, în consecință, puterea. Dimensiunile mici ale populaţiei şi ale economiilor statelor balcanice permit astfel de mișcări, iar Erdogan se prezintă drept un protector al minorităților musulmane pe care le consideră a fi rămășițe ale unui trecut otoman idealizat.
Lui Recep Tayyip Erdogan îi place să pună piciorul pe vechile teritorii ale Imperiului Otoman, fie în Orientul Mijlociu, fie în Balcani. Turcii nu uită ușor trecutul lor imperial. Mai ales în anii lungii guvernări a AKP, a fost cultivat sistematic un naționalism islamic aparte, ale cărui rezultate s-au reflectat pe orizontală în societatea turcă - indiferent de stratificarea socială și cu un impact deosebit asupra noilor generații. În anul 2024, Turcia își construieşte identitatea modernă pe baza valorilor tradiționale, dominante: religie și națiune.
Cu toate acestea, al treilea turneu, din ultimii ani, al lui Erdogan în Balcani nu a fost doar despre amintirea vechii măreţii imperiale. Turcia își extinde sistematic influența în regiune şi nu se limitează doar la țări cu o componentă musulmană puternică, precum Albania, Bosnia sau Kosovo. Vinerea trecută, Erdogan a semnat la Belgrad cu președintele sârb Vučić un acord de dezvoltare a industriilor lor de apărare, în centrul cooperării bilaterale fiind celebrele drone turcești.
„Prezența diplomatică a Turciei în Balcani se extinde treptat. La primul nivel de interes se află Albania și Bosnia și Herțegovina, țări cu populație majoritar musulmană. La al doilea nivel sunt țări cu un puternic element musulman, cum ar fi Bulgaria și Macedonia de Nord", a declarat pentru Protagon Angelos Syrigos, profesor de drept internațional și deputat al Noii Democraţii (partidul de guvernământ din Grecia n.trad.), adăugând că „în economie, lucrurile stau altfel. Există o prezență puternică a Turciei în toate statele balcanice datorită produselor ieftine și a companiilor de construcții".
Până în 2017, când Erdogan a mers pentru prima dată oficial în Serbia, cele două părți se aflau în conflict deschis din cauza problemei Kosovo, Ankara susținând cu fermitate micul stat musulman - inamicul tradiţional al Belgradului. De atunci, investițiile turcești pe teritoriul sârb au depășit 400 de milioane de dolari pe an, iar în 2022 exporturile au ajuns la 2,13 miliarde de dolari. Serbia este astăzi pentru Ankara cea mai importantă piață dintre țările din fosta Iugoslavie şi mii de turiști turci vizitează Belgradul pe tot parcursul anului. Când vine vorba de a-şi arbora drapelul, mai ales în sensibila regiune balcanică, Erdogan nu se uită la religii.
„Expansiunea diplomatică și geopolitică a Turciei în Balcani face parte din doctrina neo-otomană a Patriei Albastre", susține specialistul în relaţii internaționale dr. Evangelos Venetis. „Întrucât Balcanii sunt o regiune într-o stare tot mai mare de subdezvoltare din punct de vedere economic și demografic, problema migraţiei combinată cu islamul sunt forțe de influență geopolitică pentru Turcia și alte țări islamice", adaugă el.
În ceea ce priveşte Albania, chiar dacă lucrurile sunt puțin diferite, strategia rămâne aceeași: investiții, cooperare militară, dar și mult islam. Joia trecută, prima oprire a lui Erdogan a fost Tirana. Pe lângă dronele-cadou pentru Edi Rama, președintele turc a inaugurat cea mai mare moschee din Balcani, „Namazgah". Cu patru minarete de 35 de metri înălțime, construcţia moscheii a început în 2015 cu bani de la faimosul Diyanet, Direcția pentru Culte de la Ankara, care raportează direct președinției turce și are sub protecţia sa populațiile musulmane din Balcani. Complexul moscheii include un centru cultural, o bibliotecă, un spațiu expozițional și o „școală a Coranului".
Președintele turc se prezintă alături de Edi Rama ca un fel de părinte spiritual al musulmanilor albanezi, ca şi cum ar fi un sultan. Dar nu se limitează doar la asta. În urmă cu câțiva ani, el şi-a asumat construcția a aproximativ 500 de case în oraşu Laçi din Albania pentru găzduirea unor familii afectate de cutremur. Astăzi, 600 de companii turcești sunt active în țară, iar investițiile depășesc 3,5 miliarde de dolari. Încă din 2018, Erdogan spunea la Tirana: „Nu știu câte investiții a făcut Uniunea Europeană în țara dumneavoastră, dar ale noastre se ridică la 3 miliarde de dolari". Și în Bosnia, unde s-a aflat în același an, după realegerea sa, omologul său bosniac i s-a adresat astfel: „Nu sunteţi doar președintele Turciei. Sunteți președintele nostru, al tuturor".
Dacă există vreun stat balcanic considerat a fi mai aproape de integrarea europeană, acesta este, fără îndoială, Albania - mai ales că luni, 15 octombrie, încep negocierile de aderare. În mod evident apropierea Tiranei de Ankara nu este pe placul europenilor, mai ales având în vedere că, pe lângă moschei, Turcia deține a doua cea mai mare bancă albaneză, o companie de telecomunicații, hidrocentrale şi urmează ca în perioada următoare să deschidă o universitate. Iar dacă prezența Turciei în regiunea extinsă se mai combină şi cu politica Rusiei în Balcani, ne întrebăm ce gândesc oficialii de la Bruxelles, dar și de la Washington. Exemplul Serbiei este cel mai dezolant, deoarece acolo interesele turcești și cele ruseşti sunt absolut întrepătrunse, în timp ce conducerea de la Belgrad continuă să facă o echilibristică artificială între Est și Vest.
„Turcia nu este interesată să umple nişte goluri. În general, vrea să-și sporească influența politică și, prin urmare, puterea. Dimensiunile mici ale populaţiei şi ale economiilor statelor balcanice permit astfel de mișcări, iar Erdogan se prezintă drept un protector al minorităților musulmane pe care le consideră a fi rămășițe ale unui trecut otoman idealizat", subliniază Angelos Syrigos, profesor de drept internațional şi parlamentar din partea Noii Democraţii. El apreciază că Ankara „creează în Albania o contrapondere la politica externă a Greciei (inclusiv prin finanțarea geamizilor - un grup de albanezi musulmani). În același timp, companiile Turciei găsesc o cale de extindere financiară într-un mediu familiar datorită elementului musulman și corupției".
Adevărul este că Uniunea Europeană a început să se preocupe din nou de Balcani abia după invadarea Ucrainei de către Putin și după turbulenţele geopolitice generale înregistrate în ultimii ani la nivel mondial. Acum, extinderea către Sud a căpătat atât de multă valoare diplomatică încât până și cei mai înverșunați oponenți ai săi cred că pot închide ochii la refuzul conducerii unor state balcanice de a implementa măcar o parte din reformele necesare. Răul însă a fost făcut, pentru că, pe lângă îndoielile exprimate de elitele locale, a crescut și dezamăgirea față de Bruxelles în cadrul societăților din Balcani.
Evangelos Venetis, specialist în relaţii internaţionale, crede că Balcanii de Vest se vor integra cu greu în Europa, deoarece infrastructura lor politică, economică și socială nu le permite adaptarea necesară. „Grecia, ca țară ortodoxă, în cooperare cu România, Bulgaria și parțial cu Albania, trebuie să preia o inițiativă de leadership cu caracter economic, politic și mai ales cultural pentru a reconstrui o confederație economică balcanică europeană drept etapă preliminară pentru viitoarea integrare a Balcanilor în Europa", a mai spus Venetis.
