Una dintre cele mai importante dinastiii medievale românești, cea din care se trage și celebrul Ștefan cel Mare, a fost întemeiată de o femeie. Purta numele de Margareta Mușata, iar povestea sa este învăluită în mister. Unii bănuiesc că ar fi fost reprezentanta unui puternic clan boieresc.

Dinastia Mușatinilor este una dintre cele mai importante dinastiii medievale din istoria românilor. Domnitorii Mușatini au condus Voievodatul Moldovei timp de aproape trei secole. Din această dinastie au făcut parte iluștri conducători ai Moldovei medievale - printre care Petru I Mușat, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Petru Rareș.

Este puțin cunoscut publicului larg faptul că această dinastie a fost întemeiată defapt de o femeie. Se numea Margareta Mușata, iar originea ei este încă incertă, cu toate că au fost elaborate numeroase teorii.

Povestea Margaretei este învăluită de asemenea în mister.

O marcă ungurească într-un teritoriu controlat de hoardele stepelor

La începutul secolului al XIV lea, teritoriul Moldovei de astăzi era locuit , în mare parte, de populații românești organizate în tot felul de construcții politico-militare de mică anvergură, numită „țări”, „codrii”, „prisăci“ sau „odăi“.

„Pe valea Bârladului, a Crasnei şi mai cu seamă a Prutului au fost iarăşi vechi aşezări româneşti. Codrul Chigheciului a adăpostit ca pretutindeni pe strămoşii noştri, tot aşa. Şi codrii Orheiului şi Lăpuşnei. Până în marginea stepei s-au întins, prin poenile pădurilor şi pe marginea apelor, „odăile”, prisăcile, cătunele şi satele plugarilor şi păstorilor romani sau «vlahi» cum le spuneau vecinii slavi şi turci”, scria în „Istoria Românilor“, istoricul Constantin C. Giurescu.

Din punct de vedere politico-militar, acest teritoriu era controlat de hoardele mongole, stabilite în stepele din nordul Mării Negre. Controlul nu era efectiv și se rezuma la un tribut pe care localnicii erau nevoiți să-l plătească în schimbul păcii. Regii Ungariei, sătui de incursiunile de jaf mongole, hotărăsc să treacă la est de Carpați și să întemeieze o marcă de apărare, în Moldova de astăzi, un soi de teritoriu tampon în calea mongolilor. Mai precis, în 1345, regele Ungariei Ludovic de Anjou trimite un corp militar unguresc, însoțit de mercenari maramureșeni conduși de cunoscutul Dragoș din Beden, să ocupe o parte a teritoriului de la est de Carpați.

„La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş şi secuii peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu un succes deplin. Tătarii fură goniţi din ţinuturile dela răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre”, precizează Constantin C. Giurescu.

Teritoriul controlat de unguri se afla între Siret și munți, cu valea Sucevei, Bistriței și Trotușului. Dragoș, care s-a remarcat ca supus credincios și luptător viteaz a fost lăsat conducător al aceste mărci de apărare. El și-a întemeiat propria dinastie, lăsând stăpânirea în seama fiilor săi Sas și Balc.

Lucrurile s-au schimbat odată ce în Moldova a ajuns un alt feudal maramureșean. Era vorba despre Bogdan, senior de Cuhea, de această dată un rebel, care fugea de controlul coroanei maghiare. Împreună cu ceata sa de războinici, îi convinge pe localnici și înlătură dinastia Drăgoșeștilor. Marca ungurească este cucerită de Bogdan. Așa s-a născut voievodatul Moldovei.

De la Bogdănești la Mușatini, unul dintre cele mai misterioase episoade din istoria Moldovei

Bogdan I este considerat primul voievod al Moldovei. Acesta este recunoscut în anul 1363 ca domnitor al Moldovei, deși au fost încercări repetate ale lui Ludovic cel Mare al Ungariei de a-l aduce la supunere. Toate aceste încercări militare au eșuat lamentabil, iar Bogdan și-a întemeiat dinastia în Moldova. Ba chiar a și ctitorit mănăstirea Bogdana, de la Rădăuți, unde a fost și înmormântat în anul 1367.

Se știu puține despre domnia acestuia în Moldova. Fiul său mai mic, Petru, ajunge domnitor al Moldovei, sub numele de Petru I și continuă linia dinastică.

Petru I este un personaj și mai misterios al istoriei Moldovei. Nu a domnit decât un an, fără să se știe ce s-a întâmplat cu el. Locul i-a fost luat de Lațcu, cel de-al doilae băiat al maramureșeanului Bogdan I, întemeietorul Moldovei. Lațcu a domnit din 1368 până în 1375, și era pe jumătate polonez, fiind făcut de Bogdan I cu Maria, o nobilă de origine polonă.

Lațcu, de altfel, a reorientat Moldova către catolicism. Motivele sale au fost mai mult de ordin politic și mai puțin religios. Poate și o influență a mamei sale, care era catolică. Dar în principal Lațcu dorea să se pună sub paza Sfântului Scaun, în fața Ungariei și Poloniei.

În mesajul trimis papei, Lațcu mărturisește că vrea să treacă la catolicism împreună cu tot poporul Moldovei, solicitând totodată înființarea la Siret, acolo unde-și mutase capitale, a unei episcopii catolice. Episcopia se înființează, este numit și un episcop catolic, dar planul de a converti întreaga populație la catolicism nu se mai concretizează.

În urma cercetătorilor antropologice s-a ajuns la concluzia că Lațcu a murit tânăr, în jurul vârstei de 30 de ani, lăsând în urmă doar o fiică, Anastasia. A fost înmormântat alături de fratele și tatăl său în mănăstirea de la Bogdana, Rădăuți.

Moartea lui Lațcu marchează un moment de cotitură, cel mai misterios eveniment din istoria Moldovei. Dinastia Bogdăneștilor, aparent dispare.

Voievozii de după Lațcu poartă numele de Mușatini și provin, se pare, din neamul unei femei, lucru foarte rar în istoria Evului Mediu european. „Cu moartea lui Laţcu încetează domnia familiei lui Bogdan întemeietorul“, preciza și istoricul P.P. Panaitescu.

Margareta Mușata, un personaj misterios, întemeietoarea unei dinastii de voievozii iluștri

Două documente medievale indică faptul că o femei numită Margareta sau Mușata, a întemeiat o nouă dinastie în Moldova. Nu se știe în ce circumstanță dinastia Bogădneștilor a fost înlocuită cu cea a Mușatinilor și ce rol a jucat, mai precis, Margareta Mușata.

Unul dintre documentele din timpul lui Petru al II-lea precizează că domnitorul era fiul Margaretei, iar cel din timpul lui Roman I se arată că aceasta era al doilea fiu al Mușatei, ceea ce indică faptul că ea este întemeietoarea dinastiei.

„Și a domnit fiul Mușatei, Petru Voievod, 12 ani. Și după el a domnit fratele lui, Roman voievod”, arată și Letopisețul anonim al Moldovei.

Părerile privind originea ei sunt împărțite. Unii spun că ar fi fost fiică a lui Bogdan I, soră a lui Lațcu, alții că era o boieroaică puternică dintr-un neam moldovenesc local, alții că ar fi fost polonă sau chiar unguroaică.

Majoritatea istoricilor cred că a fost însă fiica lui Bogdan I.

„Laţcu avea o soră, Margareta, catolică şi ea, numită Muşata. Ea era căsătorită cu un boier Costea, şi fiul lor Petre luă domnia după Laţcu. Petre Muşatin, adică fiul Muşatei, deoarece dreptul la domnie îl avea de la mama lui. Cu Petre Muşatin începe în Moldova o dinastie care durează până la sfârşitul veacului XVI şi din care au făcut parte Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş”, preciza P.P. Panaitescu. De aceeași părere este și Nicolae Iorga sau C. Gane.

Fii Mușatei, voievozii care au dat avânt Moldovei

Așa cum arată și reputatul istoric moldovean Ștefan Gorovei, în lucrarea sa „Mușatinii“, după moartea lui Lațcu, la tron ajunge fiul Margaretei Mușat, Petru I. Și o nouă dinastie lua naștere.

Lațcu murise de tânăr lăsând doar o fată în urmă, fără drept la tron. Sora lui Lațcu, fiica lui Bogdan I, Margareta, pe jumătate poloneză, pe jumătate maramureșeancă, s-a căsătorit cu un Costea voievod sau Ștefan, un mare cneaz moldovean, stăpânitor al Țării Sepenițului.

Cum Margareta nu avea drept la tron, din cauza faptului că era femeie, i-a urmat fiul ei Petru al II-lea, făcut cu acest voievod al Sepenițului. După Petru al II-lea Mușat, va urma Roman I. Și tot așa din generație în generație.

Cum s-a produs această schimbare, dar și moartea lui Lațcu - și odată cu ea și a dinastiei Bogdăneștilor - rămâne un mister.