Marele Jihad, filiera RUSĂ. Un raport EXPLOZIV!
La finele lunii decembrie, am primit versiunea revăzută şi adăugită a Raportului realizat de Soufan Group privind estimările asupra fluxului de „luptători străini“ în Siria şi Irak. Textul de acum conţine, în raport cu varianta sa iniţială din 2014, căteva elemente extrem de noi, unele chiar senzaţionale, în principal în capitolul dedicat „sursei ruseşti“ (Rusia şi foste republici sovietice).
* Numărul de „luptători străini“ provenind din Rusia şi din ţările Asiei Centrale a crescut în 2015 peste la dublu faţă de iunie 2014, estimările sugerând o creştere reală cu 300% - Raportul Soufan, decembrie 2015
Foarte interesant, deoarece este vorba despre un subiect de care s-a vorbit extrem de puţin, chiar aproape deloc. Motivul? Serviciile de informaţii occidentale şi-au concentrat prioritar atenţia asupra celor care plecau din ţările vest-europene şi care reprezentau o primejdie considerată ca extrem de gravă din momentul întoarcerii lor acasă. Aceasta a lăsat într-un con de umbră ceea ce se dovedeşte, conform raportului Soufan una dintre cele mai importante zone generatoare de asemenea „luptători străini“: Rusia împreună cu foste republici din URSS.
Raportul Soufan anunţă că 12 dintre cele 15 foste republici sovietice constituie surse pentru „luptătorii străini“. Relevanţa analizei stă în faptul că, în cazul că aceşti combatanţi vor urma acelaşi tipar al întoarcerii acasă după o perioadă de luptă de câteva luni, vedem că există un contingent semnificativ de oameni cu pregătire completă de luptă aflaţi în situaţia de a fi „liberi de contract“. Unde se vor duce? Una dintre variante este că, în ţările lor de provenienţă. ar putea forma, antrena şi organiza noi recruţi pentru celule operative care să acţioneze pe direcţia Federaţia Rusă. O altă variantă vorbeşte despre racolarea lor, în continuare, de miliţiile paramilitare naţionaliste din Ucraina. În fine, o a treia posibilitate ar fi, conform unor analize provenind de la diferite servicii de informaţii, formarea unui corp de combatanţi islamişti care deja a început să se alăture colegilor lor de front provenind din diferite ţări balcanice. Aşteptând fie ordinul de a se deplasa mai departe, înspre occident, pentru a lua locul celor care au trebuit să fie retraşi în urma implicării lor directe sau indirecte în organizarea ultimului val de atentate, fie pentru a întări brigăzile islamiste deja existente în Balcani pentru a fi gata în eventualitatea declanşării unor acţiuni teroriste ca cele deja anunţate în mesajele difuzate de oficialii ISIS.
În ce priveşte migraţia de luptători străini priveniţi din Rusia şi fostele republici sovietice, Raportul Soufan notează că:
„În octombrie 2015, Preşedintele Putin a declarat în mod public că un număr de 5.000-7.000 de persoane au plecat din Rusia şi din fostele republici sovietice pentru a lupta în Siria de partea Statului Islamic...Majoritatea combatanţilor provine din zona Caucazului de Nord - Cecenia şi Daghestan- la care se adaugă un număr mai mic dar totuşi semnificativ de persoane provnind din Azerbadjian şi Georgia. În ce priveşte aceştia din urmă, lipsesc sursele credibile de informaţii care să permită o estimare a numărului exact, dar unele calcule vorbesc de un total de aproximativ de 500 de luptători din aceste ultime două ţări....Caucazul de Nord prezintă o istorie lungă în ce priveşte extremismul islamic şi, din acest punct de vedere, creşterea fluxului de combatanţi provenind din această regiune poate să nu fie ceva surprinzător. Revendicările locale au fost de mai mult timp motoare ale radicalizării şi deoarece puternicul sistem intern centralizat de securitate din Rusia le limtează raza de acţiune, Statul Islamic le-a oferit o alternativă atractivă.......există şi o creştere semnificativă a numărului de cetăţeni din fostele republici sovietice care devin "luptători străini"...există aproximativ 2000 de luptători proveniţi din Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan. În august 2015, Mişcarea Islamică din Uzbekistan, care activa deja în Afganistan şi Pakistan de la începutul anilor 2000, a devenit parte a Statului Islamic.“.
Desigur, este extrem de corectă observaţia din Raport privind efectul disuasiv al măsurilor extrem de dure în materie de securitate internă din Rusia, mai ales după atacurile islamiste sângeroase care au premers cu ani pe cele derulate de curând în Europa occidentală. Este cert că asta a dus la o reorientare a fluxurilor către spaţiile libere, adică Siria şi Irak în primul rând dar (cuim vom vedea într-un material viitor, şi către alte "zone promiţătoare", mai ales în Maghreb şi ţările din Africa neagră). Problema, în opinia mea, este că nu apare şi o estimare a ceea ce ar putea face în continuare „luptătorii străini“ proveniţi din Rusia şi fostele republici sovietice. Există câteva analize confidenţiale în acest moment care au analizat „nivelul de apetenţă economică“ al acestor combatanţi care trebuie, în ultimă instanţă, să aleagă între o opţiune de subzistenţă oferită de reţelele lor de provenienţă sau să încerce o nouă aventură, fie în calitate de combatant direct, fie în postură de instructor în diverse tabere de antrenament. Unde anume?
Raportul Soufan dă o indicaţie preţioasă:
„Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul fostelor republici sovietice, istoric vorbind, Balcanii au fost la originea unui mic, dar semnificativ număr de islamişti extremişti violenţi. Aceasta este cu atât mai adevărat în cazul unor ţări din Balcanii occidentali unde există o majoritate musulmană.,,au fost identificate rapoarte sugerând că cel puţin 875 de combatanţi din zonă s-au îndreptat către Siria, ei provenind sin cel puţin şapte ţări din zonă. Aproape 800 provind din doar patru ţări - Albania, Bosnia, Kosovo şi Macedonia....În anii 1990, Balcanii reprezentau o destinaţie pentru luptătorii străini jihadişti violenţi. Numărul relativ mare de simpatizanţi ai Statului Islamic care există în Balcani a transformat regiunea într-un punct de tranzit pentru combatanţii care doreau să ajungă în Siria. Statul Islamic a depus eforturi importante an a convinge extremiştii violenţi din Balcani să se alăture mişcării centrale din Siria.“
Există oare, în mod real, posibilitatea inversării procesului în scopul deschiderii unui front de luptă în Balcani?
Posibil, dacă există destule fonduri pentru ridicarea nivelului de finanţare al reţelelor islamiste care sunt active în câteva ţări din Balcanii occidentali şi dacă, aşa cum se anunţă deja pe diverse canale, plata "luptătorilor străini" se va face (după modelul din Siria sau din Irak) pe contracte fixe, din surse externe şi cu garanţii sigure pe întreaga perioadă de contract. Ce reţea de garantare va fi folosită? Dacă este să dăm crezare unor rapoarte anunţate ca provenind de la serviciile de securitate italiene şi reluate de agenţia de presă AKA, ar putea fi amplicată activitatea unei reţele deja existente aflată la Roma, fiind deja identificate cinci celule operative care funcţionează pe sol italian. Ştire interesantă deoarece, conform unor lecţii învăţate mai demult, "luptătorii străin" profesionişti şi mai ales instructorii din taberele de antrenament, vor dori să aibă plăţile efectuate în conturi în afara zonei în care operează, folosind, eventual, reţele mai vechi, chiar mult mai vechi, cu legături istorice de prietenie, influenţă şi obedienţă apărute în timpul celui de-al doilea Război Mondial şi, mai ales, în perioada pe cât de tulbure, pe atât de fascinantă a anilor 1945-1950. Ce ne-ar putea interesa în mod direct? Noile rute. Căci este greu de crezut că, odată aflaţi acasă, combatanţii ruşi şi din foste republici sovietice, vor vrea să ajungă în Balcani sau mai departe în Europa occidentală folosind ruta clasică ce ar presupune o revenire în Siria şi o traversare plină de primejdii a Turciei sau a Mediteranei înspre insulele greceşti. Mult mai simplu ar fi să folosească vechile şi încă extrem, extrem de productivele rute de contrabandă care străbat direct Marea Neagră, fie pe la nordul acesteia, profitând de starea de incertitudine, derută sau pur şi simplu de lipsă de control din statele din regiune, aflate mai toate în conflict deschis sau îngheţat. Ar fi totalmente incorect, însă, să nu evocăm şi o posibilitate complementară, la fel de importantă: în ultimele luni, statele occidentale au început, în fine, să reacţioneze dur la ameninţarea reprezentatâ de proprii cetăţeni integraţi în categoria "luptători străini". Este vorba despre peste 5000 de combatanţi dintre care, notează Raportul Soufan, 3.700 provin din doar patru ţări: Franţa (1800), Belgia (470), Marea Britanie (760), Germania (760). Ştiind că sunt ameninţaţi cu arestarea în cazul în care se întorc în ţările de origine, cea mai mare parte dintre ei vor prefera să se oprească în „bula“ pe care o reprezintă acum fluxul migraţionist stopat la graniţa de nord-vest a Balcanilor prin mijloacele restrictive cunoscute: ziduri, garduri cu sărmă ghimpată, armată, patrule mixte suplimentare armată-poliţie-forţe speciale. Căt de mult ne putem baza pe datele acestui raport? Cifrele trebuie comparate cu statisticile prezentate de oficialii Centrului anti-terorist din cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI). Astfel, în septembrie 2015, Mariana Kochubey (preşedinta comitetului ştiinţific al Centrului), afirma că " între 800 şi 1500 de cetăţeni ruşi luptă acum în Siria, peste 170 fiind ucişi". Iar în luna iunie, Evghenii Lukianov, secretarul adjunct al Cinsiliului rus al securităţii statului, airma la rândul său că aproximativ 2000 de cetăţeni ruşi luptă alături de ISIS în Siria (sursa: PRESSTV, 10 septembrie 2015)... ceea ce confirmă datele din raportul de care vorbeam, dat fiind că acolo se vorbeşte despre un total compus din cetăţeni ruşi şi persoane provenind din fostele republici sovietice. În fine, iată o a treia sursă pentru comparaţie (International Centre for the study of Radicalization and Political Violence, 2015): Conform estimărilor oficiale ale ONU prezentate de curând, totalul „luptătorilor străini“ aflaţi pe diferitele fronturi din Orientul Apropiat se ridică la peste 20.000 de persoane. Câţi dintre ei şi-au terminat stagiile de angajament şi sunt acum gata să caute noi contracte ? Să ne rugăm să nu aflăm prea curând un răspuns...
