Marea silă de Băsescu
Mai rar așa spectacol grotesc: Băsescu prăbușindu-se zgomotos și dezarticulat în praful din piața publică, sub privirile oripilate ale foștilor săi susținători. Este cea mai dulce răzbunare pentru adversarii politici.
Atacurile furibunde lansate de Traian Băsescu împotriva DNA și a Înaltei Curți, grosolăniile revărsate peste Laura Codruța Kövesi și Livia Stanciu, suita de minciuni și manipulări au depășit orice imaginație. Este o performanță, s-o recunoaștem, Voiculescu și toți ceilalți penali și detractori de cursă lungă ai justiției au toate motivele să fie încântați. După 10 ani, Băsescu a ajuns să vorbească pe limba lor și să devină vârful de lance al campaniei anti-DNA. Totul în numele apărării protejatei sale. E ceva ce produce sila, și încă una mare de tot.
Jalnica piruetă denotă că Băsescu a optat definitiv de data aceasta. Între Udrea și justiție a ales-o pe Udrea. De ce? Putem deocamdată doar să speculăm că îi e teamă de ceea ce ar putea aceasta spune și scrie. Cam asta arată evoluția evenimentelor și faptul că a rezonat, din ce în ce mai agitat și aberant, la toate apelurile și amenințările venite dinspre ea, ultima prin vocea mesagerului Ruxandra Dragomir: „Oare toți cei pe care i-a crescut și i-a promovat, excepție făcând Elena, l-au trădat? Dacă am crezut în declarațiile lui Traian Băsescu, am tot dreptul să cred că putea face mai mult în ceea ce o privește pe Elena. Nu vreau să cred, așa cum afirmă unii, cum că Elena ar fi o monedă de schimb. Nu vreau și nici nu pot să cred că Președintele meu a fost «învins de sistem»“. Vom afla ce se ascunde în spate în funcție de mersul dosarelor, dar tare mi-e teamă că nu vor fi lucruri plăcute. Băsescu se comportă ca și cum ar avea niște schelete în dulap.
Indiferent despre ce este vorba, Băsescu s-a sinucis politic, și-a devorat propriile mandate, iar credibilitatea lui este zero. Cred că înțelege și el asta, d-aia și continuă să facă hărmălaie încercând să mute centrul de greutate de la lupta în numele arestatei la cea pentru binele justiției și, stați pe scaune! „drepturile omului“. Nu ține. În afară de câțiva lingăi îmbătrâniți în amușinarea pofticioasă a portofelelor, adevărați maeștri ai genului, artizani ai relativismului, lumea e lămurită și îngrețoșată. Pur și simplu nu-l crede nimeni că a descoperit o față hâdă și abuzivă a justiției, din senin, fără nicio legătură cu protejata. Că așa, dintr-o dată, magistrații au devenit niște nenorociți de securiști și acoperiți, Kövesi și Stanciu – două oportuniste care calcă totul în picioare doar ca să mai împuște un mandat, iar procurorii DNA sunt în competiție să-și atârne „scalpuri“ la cingătoare, băgând bieți nevinovați la „Guantanamo“ fără probe, doar pe denunțuri. Cum să creadă cineva că această îngrozitoare metamorfoză s-a produs în fix trei luni, taman după ce a fost arestată Udrea? E ridicol. Manipulările și minciunile sunt atât de evidente, încât nici nu merită osteneala demontării lor. Cazul e fără speranță. Vreau doar câteva cifre să dau. În 2014, la „beci“, adică la camerele de „tortură“, au ajuns în total 7.144 de arestați preventiv, dintre care doar 155 au fost ca rezultat al unor cereri ale DNA, deci cazuri de corupție. Dintre aceștia 6 au fost achitați, toate dosare vechi, la fel ca și dosarul celor 18 vameși de la Otopeni, achitați în 2015. Și încă ceva, Băsescu introduce în mod deliberat și pervers confuzia între actualii „denunțători“ și „turnătorii“ Securității sau între „acoperiții“ serviciilor și ofițerii fostei Securități. Mai mult, spune un lucru care mă pune pe gânduri în privința motivației transmiterii arhivelor la CNSAS. „Știți care e motivul pentru care am cerut să se scoată cele 3 milioane de dosare ale fostei Securități? Pentru că erau folosite de unii de la SRI să șantajeze“. Nu zău? Doar d-asta? Mâine, poimâine cine știe ce mai auzim despre motivul condamnării comunismului.
Dar Ruxandra Dragomir are dreptate, Băsescu a fost învins de sistem. De sistemul pe care el însuși l-a creat, care acum și-a luat lumea în cap, viața în propriile mâini și îi dă cu tifla. Asta este ceea ce îl înnebunește, îl umple de furie și frustrare. În ultimii ani de mandat, puterea i s-a urcat la cap, cum se zice în popor. N-a mai ascultat de nimeni, a devenit arogant, s-a întors agresiv împotriva tuturor, convins că susținerea de care a beneficiat s-a datorat persoanei sale, și nu unor valori și principii care i-au fost puse pe tavă de societatea civilă și de intelectuali. A făcut pârjol în juru-i și a rămas singur cu Udrea. Acum moare cu ea de gât. Nu poate înțelege și accepta că toată influența i s-a pulverizat, că nu mai controlează nimic, că toți cei pe care i-a numit în funcții, așa cum nu prididește să le reamintească, îl abandonează la greu și nu vor să-l ajute să-și salveze acolita. Omul trăiește o dramă. Păcat, mare păcat că Traian Băsescu a ajuns atât de jos, putea să rămână un reper. Este cea mai mare satisfacție pe care o dă adversarilor săi.
Dincolo de acest final trist, întrebarea de fond este în ce măsură campania antijustiție pe care o duce va avea efect. Ceea ce spune acum Băsescu vine mănușă penalilor și multor politicieni. Chiar dacă unii nu îndrăznesc să o mai spună cu voce tare, știm că mulți gândesc precum noul Băsescu: DNA are prea multă putere, „liderii justiției se cred niște dumnezei și vor ca nimeni să nu miște în front“. Își freacă mâinile că o vorbeşte el în locul lor, că le-a luat de pe umeri povara și că de decredibilizarea justiției, pe care o urăsc sincer, se ocupă acum chiar artizanul ei. Ce poate fi mai frumos! Câți dintre ei sperau la o asemenea răsturnare de situație? Ponta are toate motivele să deschidă o sticlă de șampanie. E doar chestie de timp până când se va forma acea majoritate care să schimbe legile, să mai taie din prerogativele DNA, ale ÎCCJ. Urmăriți cu atenție televizoarele: Codului Penal i s-a pus gând rău. E doar începutul.