În prima zi de relaxare, terasele din Centrul Vechi aplicau normele stabilite de Guvern după ureche. Nici nu ai putea să-i condamni pe proprietari având în vedere cît de puțin timp au avut la dispoziție pentru a se pregăti., relatează  HotNews.ro .

Mă învârt în mediul Horeca de peste zece ani, iar majoritatea cercurilor mele sociale sunt formate din barmani, ospătari, patroni, promoteri, distribuitori etc.. Din această perspectivă pot spune că perioada de pandemie este una dintre cele mai confuze din toate timpurile. Ce se întâmplă, când se întâmplă și mai ales cum se întâmplă?

Estimările la nivel național arată că în industria ospitalității lucrează 300 mii de angajați. O avea Horeca o contribuție limitată la PIB, după a cum a zis premierul Orban, dar totuși domeniul acesta este important pentru foarte mulți oameni. Și nu este vorba doar de economie, ci și faptul că restaurantele, terasele, barurile reprezintă o necesitate pentru viața socială a oamenilor. Dar lucrurile au fost confuze în domeniul ăsta încă de săptămâna trecută.

Marile întrebări ale weekendului dinaintea redeschiderii teraselor

Colega mea de apartament este manager la un bar mai mic și muncește continuu de câteva săptămâni pentru redeschiderea terasei, deși nu era foarte sigură când se va adopta măsura asta de relaxare. Se zvonea că de la 1 iunie. Nu s-a știut sigur că așa se va întâmpla decât pe 18 mai.

În schimb, legislația despre modul de funcționare și ce norme trebuie respectate a fost publicată în Monitorul Oficial abia vineri seara, 29 mai. Practic, managerii teraselor au avut la dispoziție 48 de ore de weekend pentru a se organiza.

Iar organizarea presupune nu numai să-ți faci aprovizionarea cu marfă, să-ți aranjezi mesele sau să zugrăvești, ci și să ai răspunsuri la câteva întrebări esențiale:

Pui covoraș cu clor la intrare pentru momentele în care clienții se duc la baie? Cumperi termometre cu infraroșu? Faci triere simptomatică, le iei temperatura clienților? Distanța de doi metri trebuie să fie între mese sau între scaunele de la mese? Poate mulți nu-și imaginează dar aspectul acesta este foarte important mai ales pentru terasele care au un spațiu limitat. Plus că acei metri în plus sau în minus pot limita încasările până la nivelul la care nu mai rentează să deschizi terasa. Între opt mese pe terasă și 12 mese poate fi distanța de la faliment la profit.

Deci weekendul trecut a fost unul de complet haos în acest domeniu. Iar întrebările pe care le-am auzit cel mai des au fost: oare vom fi controlați chiar de pe 1 iunie? Ce voi păți dacă nu am înțeles foarte bine ce am de făcut? Vom primi amenzi?

Prima zi de relaxare. Haosul de peste weekend s-a păstrat și pe 1 iunie

M-am trezit de dimineață și am mers la mai multe terase ca să înțeleg ce se întâmplă în acest domeniu și cum se aplică legislația dată de Guvern. Teoretic, în mare, lucrurile stau cam așa: terasele vor funcționa de bază de rezervare și sunt obligate să ia datele personale tuturor clienților pentru a ușura o eventuală anchetă epidemiologică.

Meniurile, solnițele și olivierele nu pot fi transferate de la o masă la alta și vor fi dezinfectate după plecarea clienților. Ospătarii sunt obligați să poarte mască și mănuși.

În baie, este obligatoriu să existe dezinfectanți. Dar este responsabilitatea clientului să poarte mască atunci când merge la baie în interior. Foarte important, oamenii nu au voie să consume nici măcar băuturi stând în picioare, așa cum se mai practica în baruri.

Numai că de la teorie la practică e cale lungă.

Am sunat încă de la 10:00 la Trattoria Don Vitto din Amzei să rezerv o masă pentru mine și o prietenă fotograf. Mi-au cerut numele și prenumele persoanei care face rezervarea și numărul de telefon. Foarte important, aici nu te primeau decât pe bază de rezervare.

După aceea, am sunat și la Primus Pub pentru o rezervare de la ora 11. Aici mi-au spus că nu era nevoie de rezervare. La ora 11 ne-am prezentat pe terasă, iar cele șase mese de pe trotuar erau aproape goale.



La această terasă l-am găsit doar pe Andrei Jancă, un programator care lucrează de acasă zilele astea. Venise să bea o cafea și să sărbătorească redeschiderea teraselor. Un client fericit.



Ne-am așezat și noi la o masă. Ospătărița care ne-a adus băuturile a glumit că astea sunt „primele cafele după trei luni de zile. Parcă îmi tremură tava, nu mai știu cum se face.” După o cafea scurtă, am glumit și noi că i-am făcut safteaua și am plătit.

La Primus Pub nu ne-a cerut nimeni datele.

Am trecut apoi pe la Hanul lui Manuc, una dintre cele mai mari terase din Centrul Vechi. Era o doamnă la intrare care se ocupa de împărțirea meselor. Am întrebat-o care este procedura și ce sunt nevoiți să facă în noile condiții.

Mi-a povestit că ei acceptă clienți și fără rezervare dacă au mese libere. În ceea ce privește datele personale (nume și prenume și numărul de telefon), le iau doar unei singure persoane de la masă, din cele patru maxim posibile.



Ce date colectați de la clienți?

Am întrebat-o pe o fată din Centrul Vechi care se ocupa de același lucru. „Numele prenumele și numărul de telefon, iar dacă ești din București atunci și adresa”, mi-a explicat fata care purta o vizieră foarte interesantă. Când am întrebat-o de ce poartă vizieră, pentru că nu e obligatorie, mi-a explicat că dacă are mască nu se înțelege cu clienții.



Din ce văzusem până la momentul respectiv, nu era nimeni foarte sigur ce are de făcut în ceea ce privește datele personale și rezervarea.

Ba mai mult, în Centrul Vechi se putea vedea cu ochiul liber că în multe locuri nu se respecta nici condiția referitoare la păstrarea celor doi metri între mese. Și nu remarcasem doar eu asta, ci și două chelnerițe pe care le-am surprins vorbind între ele exact despre același lucru: „Tu ai văzut că pe Smârdan și Șelari (străzi din Centrul Vechi-n.r.)) mesele sunt așezate la fel ca înainte? Noi de ce le-am rărit, de proști?”



Ultima oprire a fost la The Urbanist, unul din locurile unde merg frecvent să beau o bere cu prietenii.



Tipa care e manager de bar, Andreea, mi-a povestit că în dimineața respectivă au fost vizitați de câțiva băieți de la Poliția Locală ca să-i avertizeze în legătură cu distanțarea meselor.

„Eram foarte fericită că am prins pe cineva să întreb despre măsurile astea. Despre rezervări și datele personale (polițiștii-n.r.) nu știau nimic, auziseră și ei ceva la radio de dimineață. Nu le era clar nici lor dacă cei doi metri trebuie să fie între mese sau între scaune. Ba chiar mi-au spus că ei nu văd nimic greșit ca un client să stea în picioare și să bea o bere. Mi-a fost foarte repede clar că eu știam mai bine regulile decât ei.”

Din fericire, întâlnirea dintre oamenii de la terasă și polițiștii locali nu s-a soldat cu nicio amendă. Nu-mi dau seama însă ce va fi de mâine încolo.



M-am întors acasă mai confuză decât am plecat. Încă o dată, autoritățile române au așteptări de la mediul privat fără să ofere însă sprijin și un cadru legal clar și responsabil. Întrebarea care plutește acum în aer este următoarea: „Să ne așteptăm la un val de amenzi în zilele care vin?”

Distribuie Distribuie Comentarii