În ultimii zece ani, Silicon Valley a înțeles că știrile reprezintă o afacere complicată, costisitoare și cu marje de profit reduse - genul de afacere care, dacă nu ești atent, poate transforma un director general mediocru într-un personaj negativ internațional și te poate arunca în fața Congresului, relatează The Atlantic .

Așadar, nu este de mirare că Big Tech a decis să renunțe complet la întreprindere. După alegerile din anul 2016, știrile au devenit o responsabilitate împovărătoare a arbitrajului adevărului, cu care niciun director executiv nu a dorit în mod deosebit să se ocupe.

Treptat, și apoi nu atât de lent, companiile au renunțat la știri. Facebook a redus prezența acestora în fluxurile utilizatorilor. Atât Meta, cât și Google au restricționat distribuirea de știri în Canada. Șeful Meta pentru Instagram, Adam Mosseri, a menționat că cea mai nouă rețea socială a sa, Threads, nu va face eforturi pentru a amplifica conținutul de știri.

Elon Musk a nimicit Twitter, aparent ca parte a unui proiect reacționar împotriva presei, și a luat o serie de decizii care au făcut ca platforma X (Twitter) să fie inundată de prostii. După cum a afirmat recent The New York Times , „Marile platforme online se despart de știri".

Acest lucru este corect, dar textului îi lipsește ceva. Jurnaliștii au tendința de a se concentra asupra modului în care munca lor este sau nu distribuită . Acest lucru sugerează că, în cazul în care munca lor nu este distribuită, este vina exclusivă a algoritmilor și a directorilor din domeniul tehnologiei, care nu sunt capabili să vadă în perspectivă.

Platformele, în special Facebook, au încurajat companiile de știri să își redefinească strategiile de publicitate în trecut, inclusiv prin trecerea catastrofală la video, doar pentru a schimba direcția cu o actualizare a algoritmului sau cu modificarea unor indicatori cheie.

De asemenea, au permis ca platformele lor să fie folosite pentru propaganda periculoasă, care elimină informațiile autentice. Dar există, totodată, și o latură mai puțin convenabilă și probabil mai importantă cu privire la dispariția știrilor din mediul online.

Nu este vorba doar de platforme: Cititorii renunță și ei la știrile tradiționale.

Încrederea în mass-media a scăzut

Pew Research Center a publicat în urmă cu o săptămână un nou studiu care arată că, în medie, mai puțini adulți au spus că au urmărit cu regularitate știrile în 2021 sau 2022 decât în oricare alt an analizat. (Pew a început să pună această întrebare din 2016).

Există o oarecare incertitudine atunci când analizăm datele demografice, dar, în general, 38% dintre adulții americani urmăresc îndeaproape știrile, față de un maxim de 52% în 2018.

În anul 2022, Axios a adunat date de la diferite companii de monitorizare a traficului web care au arătat că consumul de știri a scăzut după 2020 și că, în ciuda zilei de 6 ianuarie, a războiului din Ucraina și a altor evenimente majore, interesul pentru toate mediile de știri - site-uri, aplicații, știri difuzate de televiziune și social media - a fost în scădere.

Problemele pe care le întâmpină organizațiile de știri tradiționale nu au o explicație simplă. Încrederea în mass-media a scăzut brusc în ultimele două decenii și, mai ales, în ultimii câțiva ani, deși mult mai mult în rândul republicanilor.

O parte din această situație este autoprovocată, ca urmare a faptului că organizațiile de știri greșesc în ceea ce privește articolele și că aceste greșeli sunt mai vizibile și, prin urmare, sunt supuse atât criticilor justificate, cât și celor de rea-credință, mai mult ca oricând.

O mare parte din vină o poartă, de asemenea, eforturile depuse de dreapta pentru a destabiliza mass-media de masă. Agențiile de știri locale au murit încet în mâinile fondurilor speculative. Este în joc, de asemenea, și o schimbare a generațiilor: Milioane de tineri se uită la influencerii și creatorii de pe Instagram și mai ales de pe TikTok, dar și la realizatorii de podcasturi, ca la surse de știri de încredere.

În această situație, încrederea consumatorului nu se bazează neapărat pe calitatea informațiilor sau pe notorietatea și istoricul mărcii, ci pe relații parasociale puternice.

Se poate observa modul în care opinia publică s-a schimbat în sondajele care acoperă anii 2010. În 2014 - exact în zilele de glorie ale știrilor sociale - 75 % dintre adulții chestionați de Pew au declarat că internetul și rețelele sociale i-au ajutat să fie mai bine informați cu privire la știrile naționale.

Dar, până în 2020, părerile se schimbaseră. În acel an, un sondaj Pew efectuat pe un eșantion de peste 10.000 de persoane a arătat că „adulții americani care au acces la știri politice în principal prin intermediul rețelelor de socializare tind să fie mai puțin interesați de noutăți” și, în special, mai puțin informați cu privire la evenimentele curente și la politică.

Proliferarea titlurilor de tip clickbait

Poate că cel mai bun mod de a înțelege acest lucru este să luăm în considerare efectele pe care știrile online și platformele sociale le-au avut una asupra celeilalte.

În toamna anului 2013, în timp ce Charlie Warzel lucra la BuzzFeed News, el și colegii lui au sesizat că, aproape peste noapte, Facebook dăduse drumul traficului către știrile de pe site - și nu observaseră doar ei.

Conform datelor pe care le obținuse la vremea respectivă, în decurs de trei luni, o modificare subtilă a algoritmului News Feed al Facebook a făcut ca peste 200 de firme de știri diferite să devină mult mai vizibile pe platformă.

În următorii câțiva ani, publicațiile au alergat după acest nivel ridicat. Mai multe accesări ale linkurilor lor însemnau mai multe reclame, ceea ce se traducea în afaceri mai profitabile.

Organizațiile au adoptat strategii de social media concepute pentru a promova și a prezenta poveștile în moduri care să fie plăcute din punct de vedere algoritmic și ușor de digerat de către persoanele care navighează întâmplător pe telefon.

Acești ani au fost caracterizați de o proliferare a titlurilor de tip clickbait. Unele dintre aceste strategii au fost încercări cinice de a „deveni virale", dar majoritatea au fost încercări serioase de a ajunge la oameni prin intermediul imensei distribuții oferite de principalele rețele sociale.

Ciclurile de știri au devenit mult mai rapide. Și, deși rețelele de socializare au permis ca noi voci să apară, caracterul central al acestor platforme a creat, de asemenea, un efect de turmă în ceea ce privește acoperirea. Se prezentau știri, se publicau articole despre acele știri, iar toate acestea erau distribuite prin intermediul rețelelor sociale, unde jurnaliștii puteau urmări cu ușurință indicatorii pentru a vedea ce avea rezultate bune și pentru a-și ajusta conținutul în consecință.

Twitter a devenit, în special, un editor de facto pentru redacții, ceea ce a dat startul unor curse între publicații care au acordat o importanță deosebită dramei online de nișă. Platforma a ajutat la transformarea anumitor jurnaliști în influenceri și microcelebrități și a scos la iveală o parte din procesul de colectare a știrilor.

Dar, umanizându-i pe jurnaliști, aceste platforme i-au expus, totodată, la atacuri și hărțuire. Organizațiile de știri tradiționale și-au încurajat reporterii să folosească rețelele de socializare pentru a-și promova munca, dar s-au arătat revoltați atunci când aceștia și-au exprimat părerile personale.

Platformele s-au transformat în câmpuri de luptă

Algoritmii social-media concepuți pentru publicitate și implicare au oferit un avantaj evident celor mai nerușinați politicieni, cum ar fi Donald Trump, ale cărui declarații au stârnit genul de interes care a creat divergențe, perfect adaptat pentru a genera tendințe pe toate platformele.

Apariția lui Trump pe rețelele de socializare nu l-a ajutat doar să câștige fani sau să strângă bani, ci a reprezentat și o modalitate de a atrage mai multă atenție din partea presei. Chiar și acum, postările sale de pe Truth Social sunt tratate ca fiind subiecte de știri. Conform teoriei rețelelor de socializare, popularitatea lui Trump l-a făcut demn de a fi în atenția presei, ceea ce, la rândul său, l-a făcut și mai popular, ceea ce l-a făcut și mai demn de a fi mediatizat.

Din anul 2013 până în 2017, știrile au fost, fără îndoială, o sursă de hrană pentru rețelele de socializare. Știrile politice au făcut rating pe platforme, ceea ce a creat un nou tip de interes politic toxic. Paginile de Facebook hiperpartizane care distribuiau știri concepute pentru a stârni interesul utilizatorilor au devenit, pentru un moment, unele dintre cele mai puternice servicii media de pe planetă.

La un moment dat, postările controversate au ajuns să devină limbajul implicit al social media. De-a lungul anilor 2010, activiști, jurnaliști, propagandiști, politicieni, naționaliști albi și adepți ai teoriei conspirației au ajuns în aceste spații, iar platformele s-au transformat în câmpuri de luptă în care știrile erau principala muniție.

Social media a scos la iveală tot ce este mai rău

După cum a scris și cercetătorul Michael Caulfield, o tragedie cu împușcături în masă sau chiar doar o poveste despre un dezastru subacvatic a devenit o probă care să corespundă unei poziții ideologice - un mod de a ataca un adversar. Această toxicitate a făcut ca spațiile publice să devină ostile discursurilor rezonabile.

Consumul de știri a avut întotdeauna un impact emoțional, dar, în 2020, încercarea de a căuta informații despre situația globală prin intermediul rețelelor de socializare era deosebit de îngrozitoare. Este grăitor faptul că, în timpul celor mai sumbre zile ale pandemiei de coronavirus, simplul gest de a citi știrile a fost redenumit „doomscrolling", iar oamenii au calificat mult timp Twitter drept un „hellsite".

Nu este de mirare, așadar, că oamenii - și platformele - au început să renunțe la știri. Experiența a fost groaznică!

Ar fi greșit să spunem că știrile - și mai ales comentariile referitoare la acestea - vor dispărea. Însă viitorul ar putea să semene cu fărâme din prezent, în care influencerii au un public numeros, iar rețelele de socializare și mijloacele de comunicare bazate pe text sunt înlocuite de platforme video care au algoritmi axați pe recomandări, cum ar fi cel al TikTok.

Acest lucru pare să coincidă probabil cu pierderea continuă a puterii și influenței culturale a organizațiilor de știri.

Accesul facil la informații prin intermediul rețelelor sociale și răspândirea rapidă a acestora ar fi trebuit să fie perfecte pentru presă, exact tipul de relație care ar putea consolida încrederea în instituții. În schimb, social media a scos la iveală tot ce este mai rău în domeniul presei, iar știrile, la rândul lor, au scos la iveală tot ce este mai rău din rețelele de socializare.