Marea armată cecenă a lui Kadîrov nu există. Ce trucuri folosește omul lui Putin pentru a masca realitatea
Enorma rezervă militară cecenă, despre care se laudă mereu Ramzan Kadîrov, nu există pur și simplu, omul lui Putin reușind prin diverse tertipuri să mențină iluzia unei număr imens de „soldați ceceni” gata să lupte pentru liderul de la Kremlin, relatează Novaya Gazeta Europe, scrie Adevărul.
Potrivit jurnaliștilor Novaya Gazeta Europe, în timpul vizitei scurte a lui Vladimir Putin în Cecenia în data de 20 august, Ramzan Kadîrov a afirmat că a trimis peste 40.000 de soldați pentru a întări forțele ruse care luptă în Ucraina, inclusiv peste 19.000 de militari care s-au înrolat voluntar, afirmația fiind făcută înainte de a sugera despre rezerva militară uriașă pe care o avea pregătită să se alăture războiului în orice moment.
La scurt timp după încheierea vizitei de patru ore a lui Putin în republica din Caucazul de Nord, potrivit surselor Novaya Gazeta Europe, șefii Ministerului cecen de Interne au primit ordine prin care fiecare secție de poliție era obligată să aducă 25 de „voluntari” pentru a se înrola în miliția lui Kadîrov, acțiunea sugerând că omul lui Putin nu are rezerve militare semnificative, ci ,,capacitatea de a spune minciuni strălucitoare și nemiloase”, făcând ,,tot ce îi stă în putere pentru a evita mobilizarea în Cecenia”.
Cele două Ahmat-uri
Batalionul de forțe speciale Ahmat-Cecenia al Ministerului Apărării cecen, care, conform raportărilor, a fugit din pozițiile fortificate în timpul incursiunii militare ucrainene în regiunea Kursk luna trecută a devenit un simbol al incompetentei alarmante a armatei ruse.
Atât Ramzan Kadîrov, cât și Igor Konașenkov, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării din Rusia, au dispărut misterios din atenția publicului după acest eșec, lăsându-l pe Apti Alaudinov, comandantul batalionului de forțe speciale Ahmat, să devină „vocea” liniei de front din Kursk.
Regimentul Ahmat-Cecenia, care păzea granițele Rusiei în regiunea Kursk în momentul atacului ucrainean, nu dispune de nivelul de organizare sau de pregătire suficientă pentru a desfășura operațiuni militare reale.
Când Forțele Armate Ucrainene (AFU) au traversat granița ucraineană în regiunea Kursk din Rusia în data de 6 august, batalionul Ahmat, condus de Apti Alaudinov, era staționat în mai multe secțiuni ale liniei de front ucrainene, dar nu apăra granița Rusiei cu Ucraina în regiunea Kursk sau în altă parte.
Alaudinov a fost nevoit să preia rolul de purtător de cuvânt pentru că bloggeri confundau frecvent cele două batalioane Ahmat, încercând să învinovățească eșecurile batalionului său pentru succesul incursiunii transfrontaliere a Ucrainei. În realitate, formațiunile complet diferite au fost responsabile de apărarea graniței ruse, inclusiv grăniceri, recruți, miliții și soldați ai lui Kadîrov, niciuna dintre acestea neavând experiență militară.
Batalionul Ahmat, format în Cecenia sub comanda lui Apti Alaudinov, era alcătuit în mare parte din recruți voluntari care au venit din toată Rusia pentru a servi după semnarea unui contract de patru luni cu Universitatea de Forțe Speciale a lui Vladimir Putin din Gudermes. În ciuda numelui său, batalionul de forțe speciale Ahmat este predominant de etnie rusă ca compoziție, iar cecenii au fost întotdeauna o minoritate.
Toate celelalte divizii cecene, în care Ramzan Kadîrov a recrutat exclusiv rezidenți din Cecenia, au fost create ca o modalitate de a demonstra că autoritățile cecene nu trimiteau doar trupe ruse în război, ci și ceceni.
Într-adevăr, majoritatea cunoștințelor despre război ale generației de ceceni care au crescut în timpul regimului Putin provin numai din jocurile pe computer. Nu doar că nu au participat la rezistența cecenă, dar foarte puțini dintre ei au servit chiar și în armata rusă, din cauza unei excepții de lungă durată prin care membrii grupurilor etnice autohtone din Caucazul de Nord nu sunt obligați să îndeplinească serviciul militar de un an care este obligatoriu pentru toți ceilalți bărbați ruși.
Alaudinov, pe lângă faptul că este comandantul forțelor speciale Ahmat, este și adjunctul șefului Departamentului militar și politic al Ministerului Apărării din Rusia. În această calitate, el trebuie să fie conștient că ministerul va folosi recruții ruși pentru a recuceri regiunea Kursk.
Neimplicarea copiilor elitei cecene
În ciuda reluării oficiale a recrutării într-o scară mică în 2014, armata rusă nu a obligat majoritatea covârșitoare a cecenilor să îndeplinească serviciul militar obligatoriu din 1991. În prezent, doar 500 de ceceni sunt recrutați în timpul fiecărui val de recrutare, ceea ce reprezintă doar 0,33 % din numărul total de recruți din cele mai recente recrutări ale armatei, o cifră care nu s-a schimbat niciodată de la izbucnirea războiului din Ucraina. Drept rezultat, doar cecenii cu vârste de peste 52 de ani au experiență directă în serviciul militar. În acest sens, chiar și recruții care au servit doar patru luni în armată sunt luptători mai bine pregătiți decât cei din diviziile pe care Kadîrov le-a format în Cecenia.
De ce, ministerul rus al Apărării nu a crescut cota de recrutare a soldaților din Cecenia? Explicația este simplă: Kadîrov este împotriva acestei măsuri, fiindu-i oferită libertatea de a conduce Cecenia în schimbul menținerii republicii sub control.
În primul rând, creșterea cotei de recruți ceceni ridică problema serviciului militar pentru numeroșii fii ai elitei cecene. În prezent, mai mulți oficiali ceceni, inclusiv Kadîrov, au copii de vârstă să servească în armata rusă. Acest lucru nu îi oprește, desigur, pe aceștia să ocupe poziții de rang înalt în Guvern.
În februarie 2022, Kadîrov a adunat câteva mii de așa-numiți „soldați ai lui Putin” în Groznîi și a promis să „ia Kievul în trei zile”. Dar când a devenit clar că acest lucru nu va fi posibil și că armata rusă se confrunta cu o penurie severă de soldați, miile de „soldați ai lui Putin” au dispărut ca prin minune.
Dar principalul motiv pentru care Kadîrov este împotriva integrării Ceceniei în verticala de putere militară a Rusiei (în special prin creșterea cotei de recrutare) și a mobilizării în republica sa este că și-ar pierde una dintre principalele baze de putere — așa-numita sa „armată”. Dacă cecenii sunt recrutați în armata rusă, în loc să fie adunați complet echipați într-un stadion în Groznîi pentru a speria lumea, imaginea proprie a lui Kadîrov ca „soldat al lui Putin” va fi pusă în pericol.
Trucul lui Kadîrov
Numerele pe care Kadîrov le-a raportat cu atât de multă mândrie lui Putin — 40.000 de luptători ceceni și 19.000 de voluntari — sunt departe de realitate. Voluntarii care sunt trimiși pe linia de front prin Universitatea Rusă de Forțe Speciale semnează un contract pe termen scurt de patru luni și apoi semnează altul nou. Iar când semnează un nou contract, împreună cu salariul lor lunar (până recent 300.000 de ruble, adică 3.040 de euro ) primesc o plată care se ridică la aceeași sumă. Informațiile au fost confirmate de voluntarul Ivan din regiunea rusă Rostov, dar trucul este că acesta a mers la război ca voluntar din Cecenia de cinci ori, astfel încât rapoartele indică că nu unul, ci cinci voluntari au fost trimiși în război pentru că Ivan a semnat cinci contracte.
Trimiterea unităților etnice cecene în Ucraina este de asemenea unul dintre „trucurile” lui Kadîrov, dar la o scară și mai mare. Soldații ceceni sunt trimiși pe front într-un sistem de rotație, însemnând că, la fiecare jumătate de an, aceștia se înlocuiesc reciproc. De exemplu, în timp ce 300 de ceceni se întorc din război, alți 300 de ceceni îi înlocuiesc, iar peste șase luni se înlocuiesc din nou. Dar pe hârtie, pare că Cecenia a trimis 900 de luptători în război. În plus, până de curând aceste unități erau desfășurate în cele mai sigure locuri: la păzirea regiunilor de frontieră, conform sursei citate.
