Situată în apropierea localității Tudor Vladimirescu (Galați), Mănăstirea Vladimireşti a fost ridicat-o în urma unei vedenii dumnezeiești a unei tinere localnice. În comunism, mănăstirea a fost desființată, iar măicuțele au fost băgate în pușcărie.

Construcția Mănăstirii Vladimirești din Galați a început în anul 1938, în urma vedeniilor avute de tânăra Vasilica Barbu Gurău, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareță și stavrofora acestei mănăstiri.

Este cunoscut faptul că măicuța și-a condus viața și activitatea după vedeniile pe care le-a avut tot timpul vieții, despre care a scris în nenumărate rânduri în cărțile sale. Prima vedenie a avut loc în ziua de 22 octombrie 1937. S-a întâmplat într-un lan de porumb care aparținea familiei (mamei și unchiului Ionică Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), când Vasilica a a văzut o lumină coborând din cer. Pe locul primei vedenii dumnezeiești a fost așezată o cruce de lemn (aflată astăzi în muzeu), potrivit creștinortodox.ro.

„Pe când culegeam la păpușoi, a venit bunul Dumnezeu să se coboare pe pământul nostru, înconjurat de o luminã minunată și slăvită, arătându-se în fața unui putregai ca mine, dezvăluindu-și iubirea ce o are pentru neamul omenesc și pentru cel din care mă trag eu, dându-mi poruncă să spun lumii să se pocăiască, mărturisind Cuvintele Cerești primite”, scrie măicuța Veronica în cartea „Minunile din comuna Tudor Vladimirescu. Noi Vedenii, Semne și Vindecări“.

La 5 august 1938, tânăra Vasilica are o altă vedenie. În timp ce era împreună cu alte două fete pe dealul Gurgueta, a văzut într-o lumină pe Iisus întinzând mâna dreaptă, din care a căzut o flacără ce a intrat în pământ și i-a spus: „Aici sa fie Altarul Meu! Aici sa ridicați o mănăstire de maici fecioare în cinstea Maicii Mele!” .

Lucrările de construcţie au început în anul 1939, un an mai târziu sfinţindu-se deja paraclisul mănăstirii. Sora Lică a depus votul călugăriei și se numea Maică Veronica. Construcția este definitivată în 1943.

„Regimul comunist, dușman declarat al religiei și credinței de secole a poporului român, neagă contribuția culturală a acesteia. Prima mănăstire desființată a fost Mănăstirea Vladimiresti. În noaptea de 29 martie 1955, maica Veronica, comitetul de conducere și părintele slujitor au fost arestați. Considerate dușmani ai poporului, membrele comunității (în număr de 318) au fost ridicate în noaptea de 14 februarie 1956. Au urmat ani grei de închisoare și domiciliu forțat pentru port ilegal de uniformă. Maică stareță a efectuat șase ani de închisoare din cei 15 ani de condamnare la muncă silnică, reduși apoi la 8 ani de închisoare corecțională”, se arată pe site-ul creștinortodox.ro.

Timp de 10 ani, la mănăstire a funcționat o școală pentru copiii handicapați, iar clădirea bisericii a fost transformată în magazie și s-a deteriorat. Din fericire, Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni a fost păstrată cu evlavie de săteni.

După 1990, mănăstirea este reînfiinţată şi refăcută, stareţa Veronica Gurău şi multe dintre fostele maici întorcându-se în mănăstire. Întemeietoarea mănăstirii, în toamna anului 2005, a trecut la cele veșnice, iar monahia Daniela Nedelcu a fost numită stareţă a aşezământului monahal.

„Crucea din porumb”, încă se mai păstrează la mănăstire

Mănăstirea de maici de la Vladimirești (Galați), cu un sobor de 109 vieţuitoare, se situează în prezent pe locul trei în ţară ca număr de personal, după mănăstirile Agapia şi Văratec (Neamț), iar pe primul loc între mănăstirile cu vieţuire de obşte.

Biserica mare, construită pe locul primei apariţii dumnezeieşti, în formă de cruce conform tradiţiei ortodoxe, are hramul Adormirea Maicii Domnului. La est de biserica mare este situat paraclisul (biserica mică), iar la sud micul altar de vară.

Poarta de la intrarea pe domeniul mănăstirii este tipic maramureşeană şi a fost lucrată în anul 1992. De aici porneşte drumul spre livadă, vie şi iaz. Intrarea în incintă se face pe o alee străjuită de tei, trecând pe sub clopotniţă. De o parte şi de alta se află stăreţia şi căminul preoţesc.

„Muzeul deţine 106 icoane vechi din secolele XVIII-XIX. Aici se păstrează crucea de lemn sau <crucea din porumb> cu care s-a însemnat locul Sfântului Altar la arătarea semnului dumnezeiesc. Se mai află o icoană cu Maica Domnului lăsată maicii stareţe de mama sa pe patul de moarte. În stăreţia mănăstirii se păstrează opt potire de argint masiv din cele 12 găsite în faţa sfintei proscomidii în biserica mare (ascunse de o persoană necunoscută, la închiderea mănăstirii). Tot aici se găsesc şi alte icoane de valoare”, susțin reprezentanții Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

La sud de biserica mare este mormântul părintelui arhimandrit Visarion Nicolau, ctitorul paraclisului, iar la nord mormântul maicii stareţe Veronica, decedată la 15 septembrie 2005.

Mănăstirea Vladimireşti deţine ateliere de pictură, sculptură de rame şi mobilier bisericesc, de înrămat icoane, croitorie, broderie, tricotaje, flori artificiale şi covoare. Gospodăria are 80 de hectare de pământ arabil, zestrea maicilor, vie, livadă, păsări, animale, o brutărie proprie, o bolniţă şi o mică pădure de salcâmi.