În acest an se încheie proiectul de prelucrare și restaurare a celor câteva tone de material ceramic rezultat din cercetarea Tumulului 26 și, cu el, cei 50 de ani de cercetări în necropola din localitatea Lăpuș, unde câteva generații de localnici au participat sistematic la săpăturile arheologice, se precizează într-un comunicat de presă al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, remis, marți, AGERPRES.

"Anul acesta se împlinesc cincizeci de ani de la începerea săpăturilor arheologice sistematice în vestita necropolă tumulară de la Lăpuș. Nu există student la arheologie în toată Europa care să nu învețe despre acest sit important din epoca bronzului. Cercetările s-au desfășurat sub egida muzeului, începând cu anul 1967, responsabil științific de șantier fiind dr. Carol Kacsó. Acestea au continuat sub conducerea sa pana în 2007, când a fost inițiată o colaborare internațională între Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (muzeograf Bogdan Bobina, dr. Carol Kacsó), Ludwig-Maximilians-Universität din München (prof. dr. Carola Metzner-Nebelsick) și Universitatea Kardynal Stefan Wyszynski din Varșovia, Polonia (prof. dr. Louis Nebelsick)", arată comunicatul Muzeului.

Săpăturile arheologice ale echipei internaționale s-au concentrat pe cercetarea Tumulului 26 din vestita necropolă. Acestea au continuat până în anul 2016, cu un efort financiar important din partea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

"Săpăturile arheologice au relevat existența unor construcții din epoca târzie a bronzului (secolele 14 — 12 i.Chr.). Sub Tumulul 26, acum săpat în totalitate, au fost descoperite mai multe construcții, cea mai mare măsurând 30 de metri lungime și 12 metri lățime. Accesul în aceste locuințe se făcea pe două rampe de 16 m lungime, pavate cu pietre de râu, iar în centrul lor se găsea o vatră de foc ca simbol al axis mundi. Acestea erau construite pe o platformă artificială din lut, fiind locuințele elitelor ce au prelucrat și deținut depozitele de cupru și aur din Munții Țibleșului de-a lungul epocii bronzului", conform comunicatului.

Cercetătorii susțin că, după o perioadă de utilizare, aceste clădiri monumentale erau incendiate intenționat. Motivul acestor acțiuni poate fi pus în legătură cu un rit sau ritual religios — după fiecare distrugere, peste clădirea incendiată ridicându-se o platformă de lut peste care era ridicată o altă locuință. Acest proces din Tumulul 26 a fost repetat de cel puțin cinci ori, fiecare eveniment fiind însoțit de un banchet. Urmele acestor banchete sunt reprezentate prin cantități mari de vase ceramice sparte intenționat într-un act de violență rituală, depozitate în afara clădirii împreună cu oase de animale ce erau sacrificate și consumate în timpul unuia sau mai multor banchete festive.

Conform aceleiași surse, pentru prelucrarea cantității imense de ceramică a fost demarat un proiect condus de dr. Carola Metzner-Nebelsick, începând cu aprilie 2016. Ceramica din Tumulul 26 de la Lăpuș a fost analizată la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș de către dr. Ken Massy (Ludwig — Maximilians — Universität din München), cu un suport substanțial din partea Muzeului Județean.

"Unii dintre ei erau adolescenți când au început munca alături de arheologul Carol Kacsó, în perioada 2007 — 2016, participând la cercetări copiii sau nepoții acestora" se arată în comunicatul instituției.

Rezultatul cercetărilor întreprinse din 1967 până în 2006 sunt expuse la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie în expoziția permanentă "Comori ale epocii bronzului", urmând ca rezultatele din colaborarea internațională să fie valorificate anul viitor, împreună cu cercetările anterioare.

AGERPRES