Turcii sunt puși să aleagă la alegerile prezidențiale de duminică, 14 mai 2023, dacă vor continuitate sau preferă schimbarea: Erdoğan și Kilicdaroglu sunt cei doi lideri pe care alegătorii vor pune ștampilele.

Într-o analiză pentru „Adevărul”, politologul Cristian Pîrvulescu explică în ce măsură sunt importante alegerile din Turcia pentru România, NATO și războiul din Ucraina.

Turcia fierbe: rivalii Recep Tayyip Erdoğan și Kemal Kilicdaroglu, precum și susținătorii lor înfocați numără orele până când se va intra la urne.

Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului, care a strâns în jurul său o alianță de șase partide pare favorit, cel puțin conform ultimelor sondaje, însă alegerile în Turcia sunt mai imprevizibile poate ca oriunde.

Politologul Cristian Pîrvulescu crede că lui lui Kilicdaroglu îi va fi aproape imposibil să câștige în fața președintelui în exercițiu. Sistemul va fi de partea lui Erdoğan, spune el, la fel cum la alegerile din Rusia nici Putin nu ar avea rival. Există, totuși, o diferență.

Sistemul răspunde la comenzile lui Erdoğan

„Multă lume așteaptă ca Erdoğan să se prăbușească. Sondajele pot să spună lucrul ăsta, numai că sondajele nu pot să prezică ce se întâmplă într-o autocrație. Iar Turcia nu are nicio legătură cu democrația, chiar dacă situația din Turcia este net diferită de cea din Rusia. Altfel, spus în Turcia, există opoziție”, spune Pîrvulescu.

În opinia analistului politic, Erdoğan controlează totul în Turcia și este lipsit de orice scrupule atunci când își simte poziția ocupată. Și chiar dacă în Turcia o opoziție tot mai vocală, situația e diferită față de cea din Occicent.

„Opoziția turcă e foarte dur controlată și acea așa-zisă lovitură de stat din 2016 a fost un prilej excelent pentru Erdoğan să elimine opoziția din structurile de putere. I-a permis să existe în Parlament, nu a putut să elimine total opoziția curdă, au câștigat alegerile locale, după cum știți, inclusiv primăria din Istanbul și Ankara, dar, cu toate astea, Erdoğan are un control foarte puternic al societății. Dincolo de faptul că majoritatea turcilor, nu majoritatea absolută, ci majoritatea îl susțin chiar și în condițiile economice extraordinar de dificile în care se află Turcia de ceva ani, Erdogan a construit un aparat de control paralel statului”, mai spune analistul.

El amintește că dincolo de faptul că a infiltrat în numele luptei împotriva teroriștilor cu întregul aparat juridic, serviciile secrete, poliție și așa mai departe, Erdoğan a creat un aparat al partidului, al AKP-ului, paralel. De altfel, Cristian Pîrvulescu avertizează că și dacă Erdoğan ar pierde alegerile, nu ar pierde cu adevărat puterea.

„Acest aparat are două componente. Unul este un component responsabil de stradă, care controlează situația politică de pe fiecare stradă, și altul este o miliție, să-i spunem, privată, o miliție politică privată care a jucat un rol important în timpul așa-ziselor lovituri de stat. Cu aceste instrumente, va încerca să câștige alegerile. Chiar dacă toți candidații de opoziție ar sprijini adversarul principal al lui Erdoğan, situația e greu de schimbat. Deci ceea ce vă spun este că trebuie să păstrăm realismul. Nu spun că este imposibil să piardă alergerile, dar să piardă alergerile nu puterea. Puterea o deține și va fi foarte greu să fie schimbată, dar în situațiile actuale, în Turcia este destul de complicat”, a completat analistul politic.

Mâna lungă a Kremlinului se amestecă în alegerile din Turcia

Dacă adversarul lui ar fi dispus să schimbe politica externă a țării, iar Turcia ar reveni la sentimente mai bune față de NATO și Uniunea Europeană, Erdoğan ar face totul pentru a se apropia și mai mult de prietenul său Putin. Care l-a ajutat în câteva rânduri.

„Nu știu dacă va merge până la ieșirea din NATO, dar sigur se va apropia de Rusia, pentru că Rusia a intervenit deschis în campania din Turcia. Putin este disperat din cauza asta. Așa cum se pare, am văzut și o iau și eu cu titlu de inventar, niște documentare referitoare la lovitura de stat din 2016, care, șefii Partidului Naționalist, care sunt apropiați de Erdoğan, vorbeau deschis despre informațiile pe care rușii, Putin spre exemplu, le-au dat autorităților turcești despre lovitura de stat. Deci, cred că Putin a fost permanent implicat în viața politică din Turcia, ați văzut că adversarul lui Erdoğan a declarat ieri că Rusia este prezentă masiv acolo”, adaugă el.

Cristian Pîrvulescu nu are niciun dubiu: „Erdoğan este un promotor al antiamericanismului și al antiereuropenismului. Este evident câtă vreme adversarii săi ar dori întoarcerea la politică atlantistă, pe care Turcia a avut-o din vremea atlantistă până la el. Asta ar fi diferența importantă, dar cum vă spuneam, va fi greu de realizat, pentru că Erdoğan a schimbat radical structura aparatului de stat și nu doar alegerile prejudețiale sunt suficiente. A schimbat Constituția și a mutat puterile în aria președintelui. Dar va fi nevoie și de majoritate parlamentară. Iar această opoziție este foarte diferită. Este o opoziție curcubeu, care pleacă de la extrema stângă spre extrema dreaptă.”

Opoziția turcă, greu de coagulat

Și mai este o problemă. Opoziția politică din Turcia seamănă cumva cu cea din Israel, acolo unde premierul Netanyahu este puternic contestat de o parte a populației. Numai că, mai spune Cristian Pîrvulescu, va fi greu, aproape imposibil ca partidele din această opoziție pestriță să fie capabile să colaboreze și să guverneze împreună.

„Dacă vreți, opoziția din Turcia e ca opoziția care a reușit pentru un an și o jumătate să îl înlocuiască pe Netanyahu în Israel. Deci este o formulă care nu poate să funcționeze foarte bine la guvernare. Aici este, de fapt, problema, Erdoğan deci are destul de multe atuuri ca să poată să mențină controlul asupra Turciei cu condiția să rămână sănătos”, subliniază el.

În ce privește politica față de Ucraina și de războiul provocat de invazia declanșată de Federația Rusă, este ușor de anticipat că Erdoğan ar fi tentat să joace în continuare la două capete. Mai mult, realegerea lui în funcție ar fi ideală pentru Rusia, atâta timp cât Turcia va continua să fenteze sancțiunile internaționale împotriva Moscovei.

România și alegerile din Turcia

Pentru România, alegerile din Turcia au o miză aparte. Deși relațiile bilaterale sunt în general bune și există chiar un parteneriat de securitate, faptul că Ankara manifestă atâta bunăvoință față de Rusia lui Putin și evită să-l deranjeze în Marea Neagră, nu reprezintă un lucru bun pentru țara noastră.

„România a făcut enorm de multe compromisuri pentru Erdoğan din vremea lui Năstase încoace. De la arestarea unor militanți, curzi, jurnaliști, și așa mai departe, aflați pe teritoriul României și livrați lui Erdoğan în urmă cu două decenii, până la, nu neapărat persecutarea, dar ținerea sub o foarte atentă supraveghiere și aș putea spune punerea presiunii pe școlile turce din România, în special pe care Erdoğan a început să le hărțuiască după așa zisa lovitură de stat pentru că ar fi fost organizate de adversarul său”, spune expertul.

El a amintit și că, în România, spre exemplu, oamenii de afaceri care au susținut acest sistem de școli, oamenii de afaceri turci, au fost obligați să renunțe la finanțarea școlilor și acestea s-au închis cu excepția liceului de informatică turc și liceului internațional turc.

Însă un lucru este cu adevărat grav, conchide analistul. „Faptul că, de exemplu, țara NATO nu permite intrarea navelor americane și aliate în Marea Neagră pentru că nu permite tranzitarea Bosforului ne arată că Turcia este doar formal în NATO”, încheie Cristian Pîrvulescu.