Mama a fost o femeie care, deși a suferit în timpul regimului comunist, nu s-a plâns niciodată de acest lucru, a afirmat actrița Maia Morgenstern, invitat special al conferinței "Femei în comunism".

"Ceea ce țin minte, ceea ce mă urmărește, ceea ce m-a format a fost curajul mamei de a nu se lamenta, de a nu se victimiza, de a nu se văicări. O femeie care nu se plângea niciodată. Dacă tata își povestea amintirile, mama, cu obstinație, cu încăpățânare, ținea să-mi facă în fiecare zi o zi de primăvară. Nu reușea însă de fiecare dată", a relatat actrița la conferința organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, la Biblioteca Națională.

Ea a dezvăluit că părinții săi au suferit în timpul regimului de dinainte de 1989. Tatăl, "ilegalist, dar niciodată membru de partid", cadru universitar, a fost dat afară din Universitate și internat într-o clinică specială deoarece a denunțat abuzurile epocii, iar mama, membră a Partidului Comunist, a fost exclusă după ce sora sa, "sionistă fiind'', și-a exprimat opiniile și a fost arestată.

"Mama mea nu era în stare niciodată să arunce o bucățică de pâine sau un rest de mâncare. O punea dintr-o farfurie mai mare sau dintr-o cratiță mai mare într-o cratiță mai mică, sau dintr-un bol mai mic într-o cănuță... Mai târziu (...) m-am prins eu că era expresia unor cicatrici niciodată cicatrizate. Provocate de foame. Foame. A trăit foamea", a mai spus actrița.

Referindu-se la perioada anilor '80, Morgenstern a mărturisit că mama sa "a fost cea care punea pâinea pe masă".

"Mama era cea care, fără să se plângă, își lua nepoțelul de mână și plecau la pâine sau la cumpărături ca să primească două jumătăți dintr-un pachet de unt. Pleca împreună cu nepoțelul ei ca să primească două pâini sau o pâine întreagă, nu o jumătate. Pleca cu Tudor, băiețelul meu, mic pe-atunci, și încerca să-l convingă, și reușea: 'Uite, bunica e bătrână. Ajută-mă să trec strada!' Ceea ce n-a reușit cu mine. Ascunzându-mi, nu m-a responsabilizat. A evitat să-mi transmită mie, să-mi spună cât de greu i-a fost, cum i-a fost de greu, în ce fel i-a fost greu... Într-un fel, și-a responsabilizat nepoții și a fost cea fără de care eu nu aș fi putut să-mi cresc copilul", a adăugat ea.

Lipsa obiectelor de igienă în adolescență, umilința și starea de rău pe care le încerca atunci, anii de început ai carierei în teatru din orașe de provincie, amintirile dintr-un spital din Piatra Neamț, când singurul mod de a i se curma febra a fost să "încălzească" cu propriul corp o pungă cu sânge congelat pentru transfuzie, au fost tot atâtea amintiri pe care actrița le-a povestit tinerilor prezenți la întâlnire.

În cadrul aceluiași eveniment, desfășurat în sălile expoziționale Pergament, Scriptorium, Papirus de la parterul Bibliotecii Naționale, care găzduiesc expoziția foto-documentară "Comunismul în România", Liliana Corobca, de la IICCMER, a evocat biografiile a trei "doamne ale exilului românesc": Mira Simian, Adriana Georgescu și Monica Lovinescu.

Despre figurile feminine care au marcat istoria recentă a României și despre lecțiile lăsate moștenire au mai conferențiat experții IICCMER Lucian Vasile și Ioana Manolache.

"Aceste femei au fost la înălțimea epocii lor și au inspirat și pot inspira, inclusiv astăzi, tinere fete și femei de a fi la înălțimea vremii lor, chiar dacă nu sunt similitudini totale. Însă provocarea libertăților, vă rog să mă credeți, este egală atât în democrație, cât și în dictatură. Dacă ar fi să le găsim un numitor comun tuturor acestor biografii, ar fi acela că sunt biografiile unor femei care au știut să-și apere libertatea atunci când le era luată și s-o afirme atunci când de dorit ar fi fost să tacă", a spus președintele executiv al IICCMER, Radu Preda, moderatorul întâlnirii.

AGERPRES/(A — autor: Daniel Popescu, editor: Cristina Tatu, editor online: Evelin Ceciu)