Mai poate fi revocată Kovesi? Opțiunile CCR și planul lui Dragnea
Decizia presedintelui Iohannis de respingere a propunerii de revocare a Laurei Codruta Kovesi era previzibila. Si nu este vorba numai despre faptul ca presedintele si-ar fi dinamitat propriul electorat daca dadea curs unei cereri a ministrului Justitie intemeiata pe o compilatie de emisuni la Antena 3 si Romania TV (plus o importanta autobiografie a autorului).
Este vorba in primul rand despre faptul ca presedintele ar fi incalcat Legea 303/2004daca semna revocarea pe aceasta argumentatie care nu se incadreaza in articolul 54 coroborat cu articolul 51 prin care se stabilesc limitativ motivele revocarii si se definesc motivele manageriale.
Conf. univ. dr. Claudiu Dinu, fost consilier prezidential, a explicat in amanunt pentru Ziare.com faptul ca ministrul nu putea invoca decat motive manageriale, care lipsesc cu desavarsire, fiind invocate doar argumente care pot angaja cel mult raspunderea manageriala, care tine insa exclusiv de competentele CSM.
Avizul negativ al CSM, argumentat la liniuta, explica exact aceste aspecte si dinamiteaza fiecare motiv invocat de Tudorel Toader.
Daca presedintele ar fi semnat revocarea in baza motivelor lui Tudorel Toader, in pofida avizului negativ zdrobitor al sectiei de procurori a CSM, decretul putea fi atacat in contencios adminsitrativ, dupa cum a explicat Claudiu Dinu:
"Pe legea in vigoare, sigur ca presedintele are optiunea sa analizeze legalitatea si oportunitatea. Decretul de revocare e un act administrativ, care trebuie sa indeplineasca doua conditii: de legalitate si de oportunitate. Si ca orice act administrativ, poate fi atacat in contencios administrativ. Daca actul nu e fundamentat de ministrul Justitiei, mai poate fi decretul legal? Ar fi un act administrativ ilegal emis de o autoritate centrala."
Reactia lui Tudorel Toader, care a anuntat ca va fi sesizata CCR pentru un conflict de natura constitutionala, nu este nici ea o surpriza. Daca dl ministru a fost in stare sa semneze un asemenea act este clar ca functioneaza exclusiv pe pilot politic, deci nu se incurca cu argumente legale sau constitutionale.
De ce nu poate fi vorba despre un conflict, a explicat avocata Elenina Nicut:
"CCR, 2009, reluat 2017: notiunea de conflict juridic de natura constitutionala vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei.
CCR, 2018, pe modificarile la Legea 303/2004 (Decizia 45 - n.red): rolul Presedintelui in procedura de numire/revocare nu rezida in Constitutie, ci este o optiune a legiuitorului. Deci e strict o chestiune de interpretare a legii in vigoare, care nu e de competenta CCR."
Iar chestiunile de interpretare a legii sunt de competenta contenciosului administrativ.
Ca nu este niciun conflict afirma si fostul presedinte CCR, Augustin Zegrean: "In mare, exista conflict cand o institutie, o autoritate refuza sa indeplineasca o atributie pe care o are, care e prevazuta in lege sau incalca atributiile altei autoritati, deci indeplineste o atributie care nu ii aprtine. Or aici nu poate fi vorba de neindeplinirea unei atributii prevazute de lege. El poate sa faca asta, dar nu e obligat sa o faca. Presedintele nu e obligat sa isi indeplineasca atributiile intr-un anumit fel, cum cere cineva.
Procedura este asta: ministrul Justitiei propune, CSM analizeaza, presedintele decide. Daca CSM, un complet de procurori, a spus ca nu sunt motive de revocare, ce atributii sa incalce? CSM se ocupa, el face, el desface in justitie, este garantul independentei justitiei. El, nu ministrul Justitiei, ca asa i-ar numi ministrul Justitiei pe toti. A fost si vremea aceea, cand numea ministerul, nu cred ca vrea cineva sa se intoarca acolo"
Mingea este in terenul CCR si, in opinia mea, este un punct de mare importanta pentru crediblitatea interna si externa a Curtii.
Lasand la o parte orice alta argumentatie, ca sa constate existenta unui conflict, deci faptul ca presedintele a procedat neconstitutional prin refuzul de a da curs propunerii de revocare, CCR ar trebui sa afirme explicit ca avizul sectiei de procurori a CSM nu este nici macar consultativ, ci este absolut inutil.
Daca presedintele ar fi obligat sa dea curs cererii ministrului indiferent de recomandarea CSM, de ce mai este el obligat prin lege sa ceara consultarea CSM? De ce mai exista aceasta etapa din moment ce a tine cont de recomandare este neconstitutional?
Cum legea se interpreteaza intotdeauna in sensul in care produce efecte, nu in acela in care nu produce, avizul CSM nu poate sa fie inutil, deci in mod normal presedintele trebuie sa ceara avizul CSM pentru a vedea punctul de vedere al institutiei care are rolul constitutional de garant al independentei justitiei. Sa respecti punctul de vedere al garantului constitutional al independentei justitiei nu are cum sa fie neconstitutional.
Si as vrea sa vad cum poate motiva CCR ca e pe dos si ca punctul de vedere al CSM trebuie ignorat desi Constitutia ii rezerva rolul central de garant al independentei justitiei (art 133 al 1).
As vrea sa vad cum poate motiva CCR ca e pe dos si ca punctul de vedere al CSM trebuie ignorat dupa ce Raportul GRECO, institutie geamana a Comisiei de la Venetia, spune apasat asa: " Procedura pentru numirea in si revocarea din functiile cele mai inalte din parchet, cu exceptia procurorului general, prevazuta de art. 54 din Legea nr. 303/2004, sa includa un proces care sa fie atat transparent, cat si bazat pe criterii obiective, iar Consiliului Superior al Magistraturii sa i se dea un rol mai important in aceasta procedura".
Ar trebui ca CCR sa intre in coliziune directa atat cu Constitutia si propriile decizii, cat si cu GRECO, care face trimitere la documentele internationale pe care Romania le-a asumat.
In mod normal ar fi de neconceput. Pe de alta parte, in urma cu putin timp, un pesedist de frunte le spunea unor colegi din Opozitie ca in cazul refuzului, pe care il considera previzibil, al presedintelui, revocarea va fi trimisa la CCR unde "Morar de-abia ne asteapta!"
Cheia pana la urma ma tem ca aceasta este. Daca un om care candva a condus anticoruptia din Romania, cu bune si cu rele, este atat de orbit incat sa treaca peste orice argument legal si constitutional si sa puna in mana ministrului Justitiei, om politic, intreaga putere asupra procurorilor din Romania nu doar in cazul Laurei Codruta Kovesi, ci pentru totdeauna. Daca Daniel Morar, presedintele de facto al CCR, va arunca Romania inainte de 2004, in epoca Stanoiu, cu toate consecintele interne si externe previzibile.
Ce se poate intampla? In primul rand nu cred ca am putea avea o decizie mai devreme de o luna, minimum, avand in vedere toata procedura care trebuie parcursa.
In mod normal CCR respinge sesizarea fiind vorba despre exercitarea unei atributii legale a presedintelui in conformitate cu punctul de vedere al CSM.
Daca CCR va constata totusi existenta unui conflict, in mod normal nu mai e nimic de facut pentru ca decizia CCR are efecte numai pentru viitor, iar procedura de-abia s-a incheiat prin refuzul presedintelui.
Dar sa zicem ca CCR va merge atat de departe incat il va obliga pe presedinte sa semneze decretul de revocare, pentru ca fara acest decret lipseste actul administrativ expres prevazut de lege pentru revocare. Decretul poate sa prevada si o data de la care sefa DNA sa fie revocata. Ea poate fi si a doua zi, dar poate fi si 14 mai 2019.
Si, bineinteles, actul administrativ de revocare poate fi atacat in Contencios Administrativ de dna Kovesi, mai intai cu o cerere de suspendare, apoi cu una in anulare.
Razboiul e departe de final si este menit, in opinia mea, sa creeze mai mult o perdea de fum in spatele careia sa se dea marile lovituri. Surse politice sustin ca Dragnea nu s-a impacat cu o posibila condamnare in prima instanta si o preseza pe Viorica Dancila sa dea o noua OUG 13, promitandu-i in schimb ca o face comisar european.
Ceea ce in conditiile date, pare cat se poate de credibil, scrie Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
