Mai e mult până departe. Fotografia fără fard a alegerilor și realismul lui Nicușor Dan
Cea mai realistă declarație a acestei campanii îi aparține lui Nicușor Dan: ”toată lumea este optimistă, toată lumea crede că am câștigat deja alegerile și nu este deloc așa. Vreau să transmit un mesaj foarte clar pentru bucureștenii care s-au săturat de administrația PSD. Alegerile acestea nu sunt câștigate și depind de prezența la vot a fiecăruia dintre ei”, scrie Ioana Ene Dogioiu pe Spotmedia .
Și ceea ce spune dl Dan nu este valabil doar pentru București.
Absenteismul este un dușman mare pentru partidele fără aparat solid, iar PNL este măcinat nu doar de guvernarea în sine, cât de scandaluri enervante gen Bode și trebuie să treacă testul începutului scolii, care îl poate costa scump.
La scorul PNL va contribui, desigur, și importul de pesediști , dar aici e o sabie cu doua tăișuri, pentru că dimensiunile fenomenului alungă în același timp o zonă de electorat mai exigent.
Una peste alta, în țară, pe analizele interne ale liberalilor, la votul politic pentru Consiliile Județene, este posibil ca UDMR să ia patru județe, USR unul și restul să fie împărțite destul de echilibrat între PSD și PNL.
Cel mai delicat e, desigur, în București, unde se joacă o carte mai importantă decât primăria însăși. Pentru că o eventuală înfrângere a lui Nicușor Dan ar însemna și o înfrângere a ideii de dreaptă unită, ceea ce ar fi extrem de demoralizator, pe cât de mobilizator ar fi pentru PSD.
Cifrele sunt, se pare, la limită, iar cosmetizarea lor nu ajută.
Gabriela Firea și Nicușor Dan sunt umăr la umăr, în marja de eroare, iar Traian Băsescu este stabilizat în jur de 15-17%. La sectoare, singurul cu șanse mari pare a fi Cristian Băcanu, sectorul 5, pentru că acolo culoarul opus e foarte divizat, însă rămânerea lui Vanghelie fără listă de consilieri i-a diminuat mult elanul, în favoarea lui Daniel Florea.
Deci fără o mobilizare importantă a electoratului anti PSD, situația este destul de periculoasă.
Cauzele acestei situații mult sub așteptări sunt mai multe. Este și un efect pervers al mesajelor triumfaliste și al sondajelor aruncate pe piață la începutul campaniei și care transmiteau că treaba e gata, deși erau făcute înainte de intrarea lui Traian Băsescu, cu întrebări închise.
Apoi este vorba despre mecanismele de partid care nu prea se potrivesc cu felul în care au fost aleși candidații.
USR-PLUS și PNL sunt adversare în majoritatea țării și nu au cine știe ce afinități. Dimpotrivă, aș zice, fiecare parte părea să semneze protocolul cu batista la nas. Deci, din start, nu e deloc favorizată mobilizarea partidului care nu are candidat într-un sector.
Ba există și situații în care lucrurile sunt și mai complicate. De exemplu, spun surse din PNL, Anca Boagiu are o miză personală în înfrângerea candidatului susținut de PNL, adică adversitatea cu Monica Anisie pe care a încălzit-o la sân și care apoi i-a luat șefia organizației de sector. De aceea cam tot ce controlează Anca Boagiu ar lucra pentru Dan Cristian Popescu.
În privința lui Nicușor Dan e și mai complicat. PNL îl resimte ca pe o umilință, pentru că partidul istoric nu a fost în stare să livreze un candidat propriu cu șanse. În USR-PLUS nu e chiar o dorință extraordinară generală să-l suie pe Nicușor Dan în poziția din care să poată revendica apoi partidul de-abia creat prin unificare.
Să știți că întotdeauna în logica de partid e maioul mai aproape de pielea politicianului decât cămașă, chiar paltonul interesului public.
Deci nu cred că Nicușor Dan poate miza pe aparatele de partid pentru mobilizare, decât în limitele taberei nicușoriste din USR-PLUS. În aceste condiții, el ar trebui să ducă o campanie foarte bună, una care să mobilizeze, să creeze efervescența. Din păcate, nu o face.
Campania este extrem de plată și ea se adresează, de fapt, celor care sunt deja siguri că se vor duce la vot, adică nucleelor dure. De partea cealaltă, Gabriela Firea are o campanie extrem de vie, foarte bună.
Atenție, eu aici nu vorbesc despre substanța candidaturilor, despre persoana candidatului, despre frecventabilitate lui. Ci despre felul în care fiecare dintre candidați prestează pentru propriul electorat.
Regula în campanie este să iți mobilizezi la maximum în primul rând proprii alegători și să aduni câți poți dintre nehotărâți. Când nu e vorba despre concurența pe propriul culoar, nu îți pui problema să iei alegători de la celălalt. Firea nu are ce lua de la Nicușor Dan și nici viceversa.
De aceea Nicușor Dan greșește mergând exclusiv pe teza: Firea și PSD sunt răi. Pe cine vrea să convingă de asta? Nu cred ca e cineva care să mai aibă dubii, care să aibă o părere încă neutră despre mandatul actualului primar. Electoratul lui Firea nu poate fi convins, iar cei deja convinși trebuie să vadă în tine o soluție și să se și ducă la urne, să îi ”aprinzi”.
Vă dau un exemplu. A râs tabăra lui Nicușor Dan de n-a mai putut de dansul Gabrielei Firea . Și tot distribuind cu bășcălie a contribuit la cele peste 2 milioane de vizionări ale clipului. S-a vorbit despre Firea zile întregi? S-a vorbit și despre Nicușor Dan, a fost și el cu ceva în centrul atenției? Nu.
Sigur, Nicușor Dan nu trebuie să danseze, dar trebuie să găsească o altă formulă să miște electoratul propriu. Pentru că, să fim serioși, cei care votează rațional, nu emoțional sunt o ultraminoritate în toată lumea, nu doar la noi.
Firea și-a atins scopul pentru electoratul ei, care a apreciat prestația, s-a vorbit despre ea, l-a aruncat pe Nicușor Dan în umbră. Deci a ieșit în câștig.
Singurul moment de agitație în tabăra lui Nicușor Dan a fost generat de Vlad Voiculescu de ziua acestuia, devenit un festival pe Facebook. Dar și acest moment l-a acoperit pe Nicușor Dan. Așa cum de un moment de emoție, prin victimizare, a avut parte și Clotilde Armand, prin atacul destul de josnic pus la cale de Silviu Mănăstire, preluat de Antena 3 și dus pe culmi de Adriana Bahmuțean si echipa ei de zgomote.
Dacă nu va reuși să creeze emoție și mobilizare, electoratul va rămâne pasiv.
Am văzut marea speranță că Traian Băsescu se va retrage sau va lua un scor nesemnificativ. Nu cred că va câștiga și nici nu cred că și-a propus asta. Dar scorurile sale, spuneam, sunt 15-17% în toate sondajele, iar de retras nu văd de ce ar face-o cât timp oricum a intrat ca să ridice scorul partidului.
O miză putea fi crearea unei alianțe cu PNL pentru parlamentare în schimbul retragerii de facto, că de pe bulentinul de vot nu se mai poate. Dar se pare că nu există nicio negociere, iar ultima zi pentru oficializarea alianțelor este 15 septembrie.
Și, oricum, dacă PMP mizează pe o revigorare cu această candidatură, îi este mai avantajos să treacă singur pragul decât să fie tractat de PNL. Și pentru PNL e mai avantajos să aibă un aliat cu voturi și mandate proprii în plus în viitorul Parlament decât să împartă propriile liste în limita locurilor pe care le poate obține.
Iar dacă Bucureștiul va fi pierdut, și PNL, și USR-PLUS vor spune în cor aratându-se reciproc cu degetul: Vedeți? Chiar nu se poate cu ăștia! Cu ce efect asupra unei eventuale viitoare alianțe de guvernare nu e greu de anticipat.
