M-aţi făcut de râs, domnule profesor! Ţara înapoi cu banii înainte?
„Noi, românii, avem o mare problemă - mentalitatea. Lumea e plină de nedreptăţi şi trebuie să mă obişnuiesc cu asta. Şi dacă nu vreau? Când au fost alegeri în toamnă, am strigat toţi că vrem o altă Românie, una mai bună, lipsită de corupţie şi de intrigi mânate de interesul personal al oamenilor care au ajuns în funcţii. Vedem toţi ce se întâmplă în jurul nostru, dar nu avem curajul să ne opunem.”
Pasajul de mai sus nu-mi aparţine, dar de la el am pornit. Este din scrisoarea Biancăi Lucaciu, fata din Sălaj,indignată fiindcă i s-a contestat exclusivitatea ca şefă de promoţie cu 10 pe linie prin scoaterea din jobenul derogărilor a încă unui "merituos", cu note mai mici dar cu "pedigree" mai valoros.
La fel fac şi guvernanţii cu alinierea salariilor la viitoarea grilă unică, dar începând deocamdată şi doar cu ei. Fiindcă au, evident, "pedigree"-ul mai valoros decât al profesorilor, medicilor şi specialiştilor "de rând" ai acestei ţări care îi mai suportă. Uite însă că şi cel de la care majoritatea încă mai are aşteptări, preşedintele Iohannis, s-a raliat fără să clipească acestor nomenclaturişti pentru care scara valorii seamănă tot mai mult cu o scara mâţei pe care urcă fiecare după cum dă din coate, nu după cum îl ridică meritele. Iar cei care l-au votat nu se încumetă să-şi afirme deschis dezamăgirea, probabil dintr-o frică subconştientă a recunoaşterii propriei deziluzii. Dar de ce să nu sperăm că o critică la vremea ei ar putea face cât zece încurajări?
Limbajul prefăcut în limba oficială
"Există o intenţie a guvernului de a creste salariile miniştrilor. Mi se pare o intenţie înţeleaptă, cu bătaie lungă. Eu cred că putem să încadrăm această intenţie la categoria prevenirea corupţiei. Până la urmă este un lucru destul de evident că remuneraţia unui demnitar reflectă într-o măsură rezonabilă poziţia în stat. Ştiu că miniştrii, de foarte multe ori, sunt în situaţia ca în propriul minister, un număr mare de funcţionari să aibă o remuneraţie considerabil mai mare decât ministrul, lucru care sigur nu poate fi o soluţie. Cred, de asemenea, că din raţiuni pur populiste nu s-a rezolvat până acum această chestiune" a grăit preşedintele chiar în răstimpul în care fostul bodyguard al minerului-şef tripla salariile "intelectualilor" din fruntea statului.
Şi, ulterior pe Facebook, a mai răsucit o dată cuţitul în raţionamentul făcut panglici
"În legătură cu tema salarizării demnitarilor, dezbătută în aceste zile, vreau ca lucrurile să fie foarte clare: în ultimele luni, am discutat de mai multe ori cu prim-ministrul această temă, la iniţiativa acestuia. Subscriu ideii că remuneraţia demnitarilor trebuie să reflecte importanţa lor în stat şi că nu e posibil ca un ministru să aibă venituri mai mici decât proprii subordonaţi."
Pentru diversele exprimări nefericite, mulţi îi găsesc scuze preşedintelui în folosirea unei limbi care nu-i este cea maternă. Dar aserţiunile de mai sus nu reflectă inadecvări lingvistice, ci, mai degrabă, logice.
Creşterea salariilor demnitarilor, după începerea vacanţei parlamentare, printr-o ordonanţă de urgenţă, este pe cât de pripită, pe atât de lipsită de tact şi discreţionară. În pofida susţinerii dumneavoastră, că ar fi o decizie cu bătaie lungă, este una care nu vede mai departe de binele celor 48 de demnitari cărora li se adresează. E adevărat că remuneraţia unui demnitar reflectă poziţia sa în stat. Dar tocmai de aceea nivelul la care se situau până la recenta modificare era cel real! În fapt, ce poziţie au demnitarii statului vizavi de tot felul de şefuleţi de companii, agenţii de supraveghere, bănci şi regii care se comportă de parcă ar fi chiar state în statul care cică le deţine? Aveţi măcar o strategie pentru a rezolva problemele de la ASF, CEC, CNH, SNLO, Tarom etc. ca să vă cred că aveţi de gând să vă luaţi de gât cu corupţia?...
Argumentul combaterii corupţiei este pe-atât de hilar pe cât ar fi susţinerea că actele de corupţie se limitează la nivelul bieţilor miniştri! Adică vreţi să spuneţi că ţara asta suferă doar din cauza corupţiei primilor oameni în stat? Ceilalţi, subordonaţii lor, vi s-au părut cumva mai puţin corupţi? Nu cumva toate toate decontările nejustificate, achiziţiile trucate, prevederile neaplicate şi actele măsluite se „datorează” inclusiv armatei de funţionari complici şi, atunci când li s-a permis, dibaci în a-şi face parte?
Nu cumva grilele salariale „emancipate” ale slujbaşilor denotă chiar faptul că avem de-a face cu o corupţie endemică, mult mai adâncă de nivelul celor 48 de „flori neprihănite” şi trecătoare cărora consideraţi că li se va face astfel dreptate în faţa „eternilor” din ministere şi servicii? Cât despre populismul de care amintiţi, chiar acesta este motivul pentru care mărirea s-a operat tocmai ACUM. Acum când bugetarii de rând pleacă în vacanţă şi constată că vor avea finanţe confortabile pentru cel mult un weekend la mai de dai Doamne, restul la demipensiune... Le oferiţi iluzia că, după încă o vară de sacrificii, se va rezolva şi problema lor. Poate la toamnă, poate la anul, poate după alegeri... Ăsta da populism!
Ţara înapoi cu banii înainte?
Mai puţin contează ipocrizia unei măsuria luate de un guvern condus de un prim-ministru penal şi suplinit de interimar despre al cărui dosar (293/P/2014) nu mai scrie nimeni nimic. Important este că, prin susţinerea afişată, Klaus Iohannis şi-a luxat singur credibilitatea. Asociindu-se cu astfel de personaje, chiar dacă nu este de-al lor, Iohannis riscă să se creadă că ori a picat de papagal, ori, mai grav, este asemeni lor. Ce explicaţii şchioape le veţi da profesorilor, de exemplu? Că şi-au luat ţara înapoi dându-le salarii celor au dus-o până acum de râpă?
Grav este că, mizând pe domnia legii, cumpătare şi europenism cu aluzii germane, Iohannis a acceptat o scară a valorii extrem de dâmboviţeană. În Germania, la un salariu mediu de peste 3500 de euro, profesorul debutant are cu 10% peste salariul mediu, iar cancelarul are salariul mediu de 5 ori. Cum îi va explica domnul Iohannis doamnei Merkel că, într-o ţară cu aşa performanţe ale conducătorilor precum România, raportul dintre salariul mediu şi lefurile acestora este de 1 la 10?
Mărirea cu adresă a salariilor - după pensii speciale inclusiv pentru funcţionarii parlamentari şi alţi trepăduşi de pe lângă mai-marii zilei - nu este doar o scăpare. Este o mare încercare ce v-ar putea marca tot mandatul. Este ocazia în care aţi putea dovedi că sunteţi altfel, că meritaţi încrederea pe care v-a acordat-o electoratul într-o proporţie atât de mare şi rapid mobilizată. V-aţi putea întoarce din drum şi spune „Am greşit, mi s-a întins o capcană, am avut un moment de slăbiciune”. O greşeală recunoscută dar şi îndreptată este mai mult decât iertată. Fiindcă ordonanţa lui Oprea este un atac la sistem. Este o dovadă că orice pus pe căpătuială şi ajuns la putere poate atenta la un mecanism şi-l poate corupe în favoarea sa, fie că este vorba despre grila unică a salarizării, de principiul contributivităţii etc. Un preşedinte responsabil nu are voie să lase aşa ceva să se întâmple, cu atât mai puţin să şi susţină.
Dumneavoastră, prin formaţia profesională dar şi parcursul celor trei mandate şi jumătate de primar fără pată, nu aveţi voie să faceţi o asemenea greşeală. Ăştia v-au păcălit din prima, de la titlu cum se spune. Ordonanţă de urgenţă pentru nişte salarii care ar trebui reglate prin lege. Avea cineva vreo urgenţă, pleca în vacanţă şi nu-i ajungeau banii de all-inclusive? Aşa ne-a fost înţelegerea, să ne luăm ţara înapoi prin domnia legii sau bunul plac al ordonanţei?
Dacă domnul Iohannis persistă în susţinerea ordonanţei salariilor, nu doar că se va apropia de cei care vor primi astfel noi recompense nemeritate. Dar se va îndepărta de cei care încă mai cred în consecvenţa principiilor şi respectul faţă de lege, în oameni excepţionali cu atitudini ireproşabile chiar şi atunci când, omeneşte, mai şi greşesc.
