Cursa pentru conducerea NATO se intensifică, însă ea se desfăşoară în mare parte în culise, încă fără niciun semn privind un posibil câştigător.

Jens Stoltenberg, secretarul general norvegian al Alianţei Nord-Atlantice, ar urma să renunţe la post la finalul lui septembrie, după nouă ani petrecuţi în această poziţie.

Mulţi membri ai Alianţei ar vrea ca succesorul său să fie stabilit înainte sau la Summitul NATO din Lituania de la mijlocul lunii iulie, scrie Agerpres.

Însă asta nu înseamnă prea mult timp la dispoziţie pentru cele 31 de ţări membre să ajungă la consensul necesar pentru a alege un nou lider. Ele i-ar putea cere lui Stoltenberg să îşi extindă mandatul pentru a patra oară.

Indiferent cine va prelua conducerea, o va face într-un moment critic, pentru că se confruntă cu dubla provocare de a ţine aliaţii uniţi în sprijinul pentru Ucraina şi de a evita orice escaladare ce ar atrage NATO într-un război direct cu Rusia.

Secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, a declarat săptămâna trecută că i-ar plăcea să ocupe acest post. Însă, în contextul în care unele guverne vor în premieră o femeie în poziţia de secretar general al NATO, şefa guvernului danez, Mette Frederiksen, este de asemenea un concurent important.

Deşi rolul secretarului general este unul public, cursa este extrem de opacă şi se derulează în special prin consultări între lideri şi diplomaţi, comentează Reuters. Aceste consultări vor continua până când toţii membrii NATO vor conveni că au ajuns la un consens.

Jamie Shea, fost oficial de rang înalt al NATO, care a lucrat în Alianţă timp de 38 de ani, a spus că liderii vor căuta un politician extrem de pregătit, bun comunicator şi diplomat.

"A menţine familia unită, a ţine pe toată lumea împreună constant, a fi în contact cu toţi aliaţii pentru a te asigura că răspunzi îngrijorărilor lor reprezintă o parte importantă a postului", a declarat Jamie Shea, care acum face parte din think tank-ul Chatham House.

Mulţi diplomaţi consideră că Wallace are puţine şanse la acest post, deşi este respectat în rândul membrilor Alianţei. Dorinţa unor membri de a alege o femeie este în dezavantajul său.

Mulţi ar prefera de asemenea un fost premier sau preşedinte, pentru a se asigura că liderul NATO are influenţă politică la nivel înalt. În vârstă de 64 de ani, Stoltenberg a fost premier al Norvegiei.

Unele state, în special Franţa, vor pe cineva dintr-o ţară din UE, sperând la o colaborare mai strânsă între NATO şi blocul comunitar.

Mette Frederiksen îndeplineşte toate aceste criterii. Deşi spune că nu este candidată, nu a afirmat niciodată că nu ar fi interesată de post. Diplomaţi din NATO declară că, în spatele scenei, ea este o opţiune puternic luată în considerare.

Numele ei a apărut prima dată în discuţie public într-un articol de luna trecută al ziarului norvegian VG, iar ea s-a aflat din nou în atenţia media în această săptămână după ce Casa Albă a anunţat că îl va vizita pe preşedintele american Joe Biden la începutul lunii iunie.

"Nu aplic pentru niciun post", le-a spus ea jurnaliştilor miercuri la Copenhaga, aplanând speculaţiile că vizita ar echivala cu un interviu de angajare pentru şefia NATO.

Deşi acest post ajunge în mod tradiţional la un european, orice candidat serios are nevoie de aprobarea Washingtonului, puterea dominantă din NATO.

O sursă familiară cu poziţia SUA a spus că administraţia Biden nu are încă un candidat favorit şi că are loc o "dezbatere intensă" între principalii consilieri.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a spus că "este prea devreme în acest proces pentru a specula în legătură cu cine va primi sprijinul SUA".

Dacă ar ajunge în acest post, Mette Frederiksen ar fi al treilea şef al NATO la rând dintr-o ţară nordică. Asta în timp ce unii aliaţii susţin că postul ar trebui să fie ocupat în premieră de cineva din Europa de Est, mai ales în contextul în care războiul declanşat de Rusia în Ucraina a crescut importanţa regiunii pentru NATO.

Printre alte nume vehiculate în discuţiile dintre diplomaţi şi în relatări media se numără şefa guvernului din Estonia, Kaja Kallas, preşedinta Comisiei Europene, germana Ursula von der Leyen, şi şefa adjunctă a guvernului canadian, Chrystia Freeland.

Însă, în opinia unor diplomaţi, Kallas are o poziţie prea dură în privinţa Rusiei din perspectiva unor state membre ale NATO, Berlinul vrea ca Von der Leyen să rămână la Comisie, iar Freeland are dezavantajul că provine dintr-o ţară non-europeană considerată codaşă în privinţa cheltuielilor militare.

Alte nume vehiculate sunt veteranul premier olandez Mark Rutte şi prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez.

Însă Rutte a insistat că nu îşi doreşte postul, iar Sanchez se confruntă cu alegeri generale în a doua jumătate a anului.

Unii diplomaţi suspectează de asemenea că mulţi dintre candidaţii luaţi în discuţie ar putea fi inacceptabili pentru preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, care are mari şanse să fie reales la scrutinul de duminică şi nu ar avea nicio problemă în a bloca un consens în cadrul NATO.

Turcia, alături de Ungaria, blochează aderarea Suediei la NATO.

Numărul aparent mic de candidaţi cu sprijin larg ridică posibilitatea ca mandatul lui Stoltenberg să fie din nou prelungit, poate până la un nou summit NATO, în 2024.

Stoltenberg a spus că nu vrea să mai stea, dar nu a precizat cum va răspunde dacă i se va cere să mai rămână.