Luminile și umbrele celor zece ani ai lui Barroso la conducerea Comisiei Europene (sinteză ABC)
Jose Manuel Durao Barroso își încheie al doilea și ultimul mandat la conducerea Comisiei Europene, bilanțul celor zece ani de activitate intensă fiind definitiv marcat de criza economică, scrie miercuri publicația spaniolă ABC într-o analiză a succeselor și eșecurilor pe care proiectul european le-a cunoscut în această perioadă.
Extinderea Uniunii Europene către statele din estul continentului iese în evidență ca una dintre realizările cele mai semnificative, întrucât în zece ani blocul comunitar aproape și-a dublat numărul de membri, devenind un gigant atât în privința populației cât și al teritoriului. În paralel, adoptarea Tratatului de la Lisabona a creat cadrul de funcționare al unei Uniuni cu 28 de membri, după ce eșecul Tratatului Constituțional a creat o situație de criză instituțională.
Pe de altă parte, alegerea noului președinte al Comisiei ținându-se cont și de opțiunile exprimate de cetățenii europeni la scrutinul europarlamentar este de asemenea un progres în funcționarea instituțiilor comunitare.
O reușită a Comisiei Barroso a fost și păstrarea integrității zonei euro, care nu s-a destrămat, cum mulți se temeau la începutul crizei economice. Mai mult decât atât, moneda comună a ieșit din zona de turbulențe cu noi reguli de guvernanță fiscală menite să prevină posibile derapaje viitoare.
Tot pe plan economic, piața unică a fost consolidată în urma unor noi politici, mai ales în sectoarele transporturilor și telecomunicațiilor, unde costurile pentru cetățeni și mediul privat s-au redus considerabil.
În ce privește nerealizările din ultimii zece ani, 'digestia' dificilă a extinderii către est a slăbit coeziunea internă a edificiului comunitar, apărând tot mai multe păreri că Uniunea Europeană nu era pregătită să-și asume o lărgire de o asemenea anvergură.
Comisia Barroso nu a reușit să monitorizeze deplin statele membre, lucru dovedit în cazul Greciei, care și-a falsificat statisticile pentru a-și disimula dificultățile economice. De asemenea, executivul comunitar a contribuit la îndatorarea excesivă a unor state cărora le-a acordat fonduri ce au fost cheltuite pe proiecte nesustenabile.
Un eșec major al lui Barroso este rata ridicată a șomajului. Măsurile anticriză, bazate mai ales pe austeritate și consolidarea disciplinei bugetare, au avut ca efect creșterea numărului celor fără loc de muncă.
Pe plan strict politic, în timpul mandatului comisiei care-și încheie activitatea partidele eurosceptice au înregistrat o creștere considerabilă de popularitate. Odată cu acest fenomen, îndepărtarea Marii Britanii de blocul comunitar, pe care se gândește serios să-l părăsească, este o altă moștenire lăsată de Barroso succesorului său, Jean-Claude Juncker, care va trebui să găsească soluții pentru ca UE să nu piardă un membru atât de important. Prăpastia care s-a deschis între Bruxelles și Londra nu este responsabilitatea exclusivă a lui Barroso, dar el nu a anticipat-o, astfel că nu a reușit nici să o evite.
AGERPRES
