Iulia Cristina Tarcea va fi, cel mai probabil, noul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Decizia finală o ia președintele țării, Klaus Iohannis, în fața căruia trebuie să depună jurământul, scrie  Ondine Gherguț în România Liberă.

Cristina Tarcea a fost singurul can­didat pentru funcția de şef al instanţei supreme și a primit în unanimitate avizul Secției de Judecători de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), inclusiv votul ministrului Justiției, Raluca Prună.

Este judecător civilist de Înaltă Curte din 2004, iar din 2013 a fost vicepreședintele acestei instanţe și a asigurat și interimatul după plecarea Liviei Stanciu la Curtea Constituțională. Ca magistrat, despre Cristina Tarcea nu au apărut controverse în spa­țiul public, nu există ­umbre în activitatea de magistrat. Dimpo­trivă, specialiştii din domeniu o consideră echilibrată.

Totuşi, vulnerabilitatea Cristinei Tarcea vine din perioada 2001-2004, când, deși avea o funcție de conducere în Ministerul Justiției (director la Direcția agentului guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului și secretar de stat), nu a denunțat practicile abuzive ale ministrului de atunci, Rodica Stănoiu.

Era perioada în care ministrul dădea ordine de arestare în direct, la TV, la indicațiile premie­rului Adrian Năstase.  Era perioada în care deschiderea dosarelor penale și arestările se decideau în ședințele de Guvern, nu în sălile de judecată.  Era  perioada în care ministrul Rodica Stănoiu, prin fostul colonel de Securitate ­Marian Ureche pe care l-a pus șef la serviciul secret SIPA, făcea, practic, poliție politică.

Procurori, judecători, avocați, polițiști, jurnaliști, lucrători din penitenciare, funcționari din Ministerul Justiției erau urmăriți de ofițerii din subordi­nea lui Ureche, iar informațiile, inclusiv despre viața privată, erau îndosariate pentru a fi folosite cel mai probabil ca șantaj, pentru că altfel nu aveau justificare.

Astfel, presa a relatat de nume­roase ori că atunci când trebuia anihilat un magistrat incomod, pușcăriașii erau folosiți pentru  denunțuri de luare de mită. Un exemplu poate fi cazul procuroru­lui Cristian Panait, care, pentru că a refuzat să execute ordinul nelegal de a-l aresta fără probe pe magistratul Alexandru Lele, a fost șantajat cu denunțurile de luare de mită făcute de cei pe care îi băgase în arest, potrivit dezvăluirilor făcute atunci de noi și necontestate de Rodica Stănoiu.

Alexandru  Lele devenise un magis­trat incomod deoarece îl ares­tase pentru contrabandă cu combustibili pe fiul lui Aurel Tărău, un important sponsor al PSD. Arestarea beizadelei a fost criticată la TV, în direct, de premierul de atunci, Adrian Năstase.  Scandalul s-a terminat cu eliberarea juniorului, Adrian Tărău, și plecarea acestuia în SUA, cu moartea procurorului Panait (a căzut de la etajul 4 al imobilului în care locuia) și cu eliminarea din magistratură a lui Lele.

Aceasta era atmosfera de lucru în Justiție pe vremea când ­doamna Cristina Tarcea era șefă la Direcția agentului guvernamental pentru CEDO din cadrul Ministerului Justiţiei. Desigur, atunci Cristina Tarcea nu avea nici o putere de decizie. Dacă ar fi făcut dezvăluiri publice despre abuzurile din acea perioadă, cel mai probabil s-ar fi ales cu sancțiuni. De ce trebuie, totuși, să amintim de această perioadă cu umbre din cariera ei profesională? Pentru că este posibil ca în acea perioadă să fi fost și ea urmărită de securiștii lui Ureche și poate fi șantajată. Altfel spus, are o vulnerabilitate.

Răspuns la atacul politicienilor

Audiată ieri de membrii CSM, pentru funcţia de preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, două întrebări au venit de la judecătorul Cristi Dănileț: cum va reacționa președintele Înaltei Curți dacă unii politicieni vor ataca independența Justiției?; ca model și reper al celorlalți magistrați, va ieși cu declarații publice să apere independența Justiției în calitate de judecător suprem al țării, sau ce va face?

Cristina Tarcea a ales un răspuns care să împace pe toată lumea: nu va intra în polemică cu politicienii, va apela la mijloa­cele autorității judecătorești. În limbaj profan, acest lucru poate însemna că, în situațiile în care unii politicieni îi vor ataca pe magistrații care îi anchetează sau îi condamnă, Cristina Tarcea nu îi va taxa imediat, cu declarații publice, așa cum făcea Livia Stanciu, fostul președinte al ICCJ, ci va apela la Inspecția Judiciară și la CSM.

O astfel de procedură de apărare a independenței Justiției poate întârzia și luni de zile reacția la atacurile politicienilor. 

Distribuie Distribuie Comentarii