În prima perioadă Vladi locuia pe strada Teheran (pe-atunci numită „Fabrica de spirt”), vizavi de școală, pe diagonală. Tatăl său era generalul Nicolae Doicaru, dar, evident, noi habar n-aveam cine era acesta (șeful Direcției de Informații Externe, fost șef al regiunii de securitate Constanța în cea mai cruntă perioadă a terorii staliniste). În fața casei lui Vladi se afla o gheretă cu un milițian, ceea ce însemna că tatăl său era un personaj extrem de important. Când i-am întrebat pe ai mei cine este acest Doicaru, au dat din umeri. Nu auziseră de el tot așa cum nu auziseră de Alexandru Nicolschi. Structurile aparatului comunist erau extrem de bine, de-a dreptul etanș, separate. Peste ani, Vladi, care a studiat fizica laserilor la Academia Militară din București, avea să semneze împreună cu Nicu (Nicolae N. Ceaușescu) și cu un al treilea autor o carte de specialitate care, dacă nu mă înșel, a primit Premiul Academiei. Îmi amintesc că era prin 1980, ne-am dus împreună cu Mariana Ioan la „Bolta Rece”, Vladi a scos din servieta diplomat volumul în cauză și mi l-a arătat cu mândrie. Când am văzut numele autorilor, nu m-am putut abține să-i spun: „Și astfel fiul gorilei a devenit gorila fiului”. Nu cred că i-a plăcut comentariul meu. În 2005, la aniversarea absolvirii liceului, l-am revăzut pe Vladi, volubil, săritor, cordial. Am ințeles că se ocupa cu importul de carne de ren. Chiar mi-a oferit un pachet sa-l duc acasa in State.

Ne-am revazut in 2006, mi-a urat succes in activitatea Comisiei Prezidentiale. Il detesta pe Adrian Nastase, parea eliberat de orice iluzii. Sotia sa, fiica lui Ion Margineanu, directorul Agerpres sub Ceausescu, fost corespondent la Roma, lucra la “Lumea”. Vladi a murit asa cum a trăit, in ceata impenetrabilă a scenariilor securiste, incercand, poate, să priceapă ceea ce era imposibil de priceput. Era absolut convins ca tatal sau fusese ucis la acea fatala partida de vanatoare din 1991. Vladi intelese ca securistii nu vaneaza animale. Ei vaneaza oameni. Anul acesta vom aniversa cinci decenii de la absolvirea liceului, azi numit “Jean Monnet”. In ceea ce ma priveste, si sunt sigur ca nu sunt singurul, ii voi simti lipsa…

Ciez dintr-un articol de Eduard Ovidiu Ohanesian: “Comemorarea fostului director al filialei românești a firmei Regus (cel puțin colonel SIE (r), după mărturiile colegilor săi din cadrul serviciilor secrete), Vladimir Doicaru, a avut loc în separeul unui cunoscut restaurant de lux de pe bulevardul Kiseleff, aflat în proprietatea rezervistei de contraspionaj, Doina (fostă Popoviciu), odrasla vestitului demnitar comunist Ion Dincă Te-leagă. La parastasul lui Vladimir au participat soția acestuia, Vlad, fiul generalului, director al filialei Huawei România, sora acestuia, Tatiana, venită tocmai din Venezuela, și câțiva apropiați, foști colegi de la ICE Felix, fosta Fabrica de Calculatoare Electronice, unde Vladimir (Vladi pentru apropiați) activa sub acoperire după 1990. Se pare că la intervenția Cabinetului 2, după mazilirea tatălui său de la conducerea DIE, Vladimir, angajat oficial la Comandamentul pentru tehnică Operativă și Transmisiuni (CTOT), a fost trimis în producție la ICE.”

Citeste intreg articolul si comenteaza pe  contributors.ro