• Atacul Rusiei împotriva Ucrainei a dărâmat în câteva zile tabu-uri în politica şi economia mondială.
• Germania a abandonat politica sa de apărare defensivă şi a început să-şi dezvolte armata sa.
• Elveţia, care în mod tradiţional ţine neutralitatea sa şi apără atent secretul bancar, a acceptat să sprijine sancţiunile occidentale.
• La fel a procedat şi Singapore, numită şi Elveţia Asiei.
• Până şi statele asiatice aliate cu Statele Unite, dar indiferenţi şi prudenţi faţă de Rusia, s-au aliniat pentru eficientizarea sancţiunilor financiare decise de Statele Unite şi Uniunea Europeană împotriva Moscovei.

Cancelarul german Olaf Scholz a ţinut, duminică, un discurs de doar jumătate de oră, în care a schimbat direcţia tradiţională a politicii Germaniei. Cel puţin aşa a apreciat cuvântarea şefului guvernului federal ţinut în parlamentul din Berlin prestgioasa publicaţie Der Spiegel . Ideea de bază a politicii externe şi de apărare a Germaniei după Cel de al Doilea Război Mondial – foarte simplificat – era atitudinea reţinută şi prioritatea economiei.

• cea mai mare economie a Europei a cheltuit pentru apărare mult sub posibilităţile sale financiare;
• Nu şi-a asumat o poziţie de lider politic sau militar în timpul crizelor internaţionale;
• Politica externă a Germaniei a fost subordonată intereselor economice (politica sa faţă de Est s-a bazat pe conceptul „Wandel durch Handel” (doctrina „schimbare prin comerţ” pornea de la ideea că relaţiile economice şi comerciale cu ţările estice generează schimbări politice şi sociale în acele ţări);
• Dacă Statele Unite nu a forţat mâna Berlinului, acesta a încercat să stea departe de teatrele de lupte din lume.
• Germania, până acum, a fost de părere că din motive umanitare nu livrează arme în zonele de conflict (chiar dacă nu totdeauna au reuşit să respecte acest principiu).

În discursul său de duminică Scholz a declarat că:

• este de acord să trimită arme în Ucraina;
• creează un fond de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei germane, incluzând aici şi cumpărarea avioanelor de luptă F-35;
• bugetul apărării va fi majorat la 2% din PIB (aceasta este o solicitare mai veche a Statelor Unite);
• se va reduce drastic dependenţa ţării de gazul rusesc (această decizie a devenit previzibilă după suspendarea autorizării gazoductei Nord Stream – 2);
• până în 2035 Germania va trece în întregime la surse de energie regenerabile.

Astfel, conform planurilor bugetare de până acum în perioada 2022 – 2025 Germania ar fi cheltuit 166 miliarde de euro pentru armata sa. Aplicarea procentului de 2% din PIB pentru apărare – potrivit calculelor profesorului de economie Thiess Büttner – această sumă se va ridica la 316-319 miliarde de euro. Dar mai important decât aceste cifre ni se pare mesajul de principiu al cancelarului şi anume că a fost abandonat acel reflex de decenii, potrivit căruia politica şi armata germană nu au ce căuta în zonele conflictuale ale lumii.

Ce se va întâmpla cu secretul bancar elveţian?

Un alt tabu vechi s-a dărâmat în momentul în care şi Elveţia s-a alăturat ţărilor care aplică sancţiuni Rusiei. Guvernul ţării cantoanelor a anunţat, luni, că blochează averea acelor ruşi, care figurează pe lista persoanelor sancţionate de UE, incluzându-i şi pe preşedintele rus, Vladimir Putin şi ministru de externe rus, Serghei Lavrov, precum și faptul că închide spaţiul aerian în faţa avioanelor ruseşti.

Anunţul este foarte interesant, având în vedere că, până acum, Elveţia – invocând obligaţia respectării secretului bancar – a ezitat să coopereze cu autorităţile Uniunii Europene (chiar dacă este adevărat că după 2018 reglementările privind secretul bancar s-au mai relaxat, de exemplu autoritatea de supraveghere financiară este autorizată să transmite organelor de cercetare din alte ţări datele acelor proprietari de conturi, care sunt acuzaţi de evaziune fiscală). „Suntem într-o situaţie specială, de aceea trebuie să adoptăm măsuri speciate” – a motivat decizia guvernului preşedintele elveţian, Ignazio Cassis. Politicianul – care îndeplineşte şi funcţia de ministru de externe – a adăugat că Elveţia rămâne, în continuare, stat neutru, dar „desigur este de partea valorilor occidentale”. Ministrul de finanţe, Ueli Maurer, a declarat că pe conturile din Elveţia ale oligarhilor ruşi de află 10,4 miliarde de franci elveţieni (în această sumă, însă, nu sunt incluşi banii care sunt învârtiţi de aceşti oligarhi prin firmele off shore, aşa că valoarea reală a banilor păstraţi în băncile sigure elveţiene de miliardarii ruşi poate că este mult mai mare).

Vine şi Singapore

În Europa este mai puţin cunoscut faptul că Singapore, în Asia, are un rol foarte important în lumea globală financiară. Din acest motiv, până acum nu a fost caracteristic pentru statul din Orientul Îndepărtat să ia parte la sancţionarea unui stat. Potrivit Bloomberg , ultima dată în 1978, s-a întâmplat că Singapore a sancţionat unilateral o ţară, dar nu a fost vorba despre o mare putere, ci despre Cambodgia pentru agresiunea acestuia împotriva Vietnamului.

Tocmai din acest motiv, este oarecum surprinzător că şi Elveţia Asiei s-a alăturat ţărilor care aplică sancţiuni Rusiei. Potrivit anunţului făcut luni, Singapore exclude din sistemul său financiar „unele bănci ruseşti” şi blochează „unele tranzacţii care pot avea legătură cu Rusia”. Totodată, se interzice exportul către Rusia a tuturor produselor care ar putea fi folosite împotriva ucrainienilor. „Dacă nu luăm poziţie pentru acele principii, care constituie baza independenţei şi suveranităţii statelor mai mici, atunci va fi în pericol şi propriul nostru drept pentru existenţă şi prosperitate” – a motivat decizia Vivian Balakhrişnan, ministru de externe al ţării.

Asia de Nord-Est de partea sancţiunilor

Japonia este un aliat al Statelor Unite, dar în general a avut o atitudine reţinută în conflictele din Europa. Astfel, după anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia, Japonia a aplicat doar sancţiuni simbolice, iar în cazul sancţionării Iranului pentru programul său nuclear nu a participat la embargou.

Acum, în schimb, Tokio a anunţat că aplică toate sancţiunile occidentale Rusiei de la excluderea băncilor ruseşti din SWIFT până la blocarea averilor oligarhilor ruşi. În acest context, merită menţionat că 10% din rezervele valutare ale Băncii Naţionale a Rusiei sunt în Japonia.

Aceaşi atitudine o au Taiwan şi Coreea de Sud. În ceea ce priveşte Coreea de Sud, această ţară până acum a fost un furnizor important de tehnologie informatică pentru Rusia. Interzicerea exportului acestor produse va afecta dezvoltarea tehnicii militare ruseşti.

Se pare că Vladimir Putin va rămâne din ce în ce mai izolat pe plan internaţional, iar efectele sancţiunilor pare că vor fi mai dureroase pentru el decât părea iniţial.

Székely Ervin, RADOR