Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost primul lider comunist al României Socialiste. Poreclit și „Machiavelli al Balcanilor” sau „Stalin de România”, Gheorghiu-Dej a avut o copilărie și o tinerețe marcată de sărăcie, greutăți și frustrări. În jurul său s-au creat multe legende urbane.

Ceaușescu și Dej FOTO Adevărul

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost o figură emblematică a comunismului românesc. Este primul lider al României Socialiste, și cel sub a cărui conducere s-au petrecut cele mai mari atrocități ale regimului comunist din România.

Totodată, de numele său se leagă și electrificarea țării, începuturile industrializării, dar și ale colectivizării. Dej a fost descris ca un personaj machiavelic, dual, capabil să se adapteze atunci când situația politică o impunea. Pe scurt, a fost primul dictator al României comuniste.

Dincolo de portretul de „părinte al poporului” și de „fiu răzbătător al poporului”, conturat de propaganda comunistă și biografia oficială comandantă, amintirile contemporanilor ,dar și documentele de la începutul secolului XX, arată realitatea despre începuturile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Adică portretul unui copil dintr-o familie săracă, fără carte, care la rândul său nu s-a omorât cu școala și cu munca, dar care a preferat intriga și agitația bolșevică, singura sa religie.

În jurul său au apărut și destule controverse, printre care cele privind originea sa etnică, dar și orientarea sexuală.

Hrănit doar cu mămăligă, adoptat la doi ani, a terminat doar patru clase

Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a născut pe 8 noiembrie 1801 la Bârlad. Copilăria sa a fost puțin cunoscută în epocă, fiind îmbrăcată propagandistic. De altfel, în 1951, apărea versiunea oficială a vieții liderului comunist, la Editura Partidului Muncitoresc Român.

Evident, erau ascunse toate detaliile incomode, liderul comunist fiind doar glorificat. În mare parte, biografia oficială a lui Dej se referea la evenimentele de după grevele de la Uzinele Grivița din anii 30 și implicarea sa în „lupta ilegalistă”. Mai târziu, după moartea sa, dar mai ales după 1990, frânturi din biografia lui Dej, privind copilăria și tinerețea au putut fi recompuse cu ajutorul mărturiilor contemporanilor rămași în viață dar și a documentelor din perioada interbelică.

Gheorghiu-Dej era fiul Tănase Gheorghiu și al Anei. Tatăl său era muncitor la Societatea „Steaua României” din localitatea Moinești, județul Bacău. Mama era casnică. Nu se știe nici până astăzi, mai nimic despre frații sau surorile lui Dej. Era însă o familie foarte săracă.

Până și în biografia oficială din perioada comunistă se precizează că, „tatăl lui era muncitor industrial. Nu şi-a văzut niciodată tatăl cu o haină nouă, iar celei pe care o purta, cu greu i se putea citi culoarea pe care o avusese la început. Leafa se ducea toată pe mămăligă. Pâine, copiii n-au văzut pe masă ani în şir”.

O dovadă a sărăciei extreme în care s-a născut Gheorghe Gheorghiu-Dej este și înfierea sa, la numai doi ani, de către unchiul său Nicolae Gheorghe Ionescu, din Moinești, care nu avea copii. Nu se știe exact dacă Gheorghe a mai rămas în familie și doar susținut financiar după înfiere sau a fost luat imediat de unchiul său.

Nici în casa unchiului său, Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a dus-o bine din punct de vedere material. Și Nicolae Gheorghe Ionescu era sărac, dar măcar avea ce să-i dea de mâncare nepotului său. Dej nu s-a omorât cu școala. Nu era un elev silitor și chiulea frecvent. Conform documentelor vremii, în clasa I-a avea 31 de absențe și abia absolvise cu media 5.59. La religie avea notele cele mai mici, iar la scriere, cea mai mare, un adevărat record pentru Dej, nota 7. Aflat în grija unchiului său, încearcă să facă școala gimnazială la Moinești, Bacău. Renunță însă și rămâne cu patru clase.

Un muncitor indisciplinat, care-și schimba des locul de muncă

Fără școală, Dej a fost trimis de unchiul său la muncă. A început să lucreze la numai 11 ani, devenind ucenic la un cizmar de prin Moinești. De-a lungul copilăriei și mai apoi a adolescenței, a schimbat mai multe meserii, calificându-se pe unde apuca.

De la cizmărie ajunge muncitor de la o fabrică de cherestea din Dărmănești, iar mai apoi la o postăvărie prin Buhuși. Nu stă prea mult nici pe aici și se angajează ca ucenic la un dogar din Piatra Neamț.

La vârsta de 15 ani, se înscrie ucenic la Întreprinderea Petrolieră „Steaua României” din Moinești. Aici lucrează, timp de un an ca montator de mașini și aparate electrice. Pleacă și de la „Steaua” Moinești pentru a se angaja la Galați la „Societatea de Tramvaie”, ca electrician. Devine pasionat de această meserie mai ales după ce a văzut cum este montat un cablu aerian.

Este luat în armată. Stă trei ani la Regimentul 3 Pionieri-Focşani și termină stagiul cu gradul de sergent. Se întoarce la Galați, însă este concediat fiindcă participase la o grevă. Tânărul Gheorghiu-Dej se identifica, fără a fi încă membru de partid, cu doctrina comunistă.

Se înscrie în sindicat și devine un aprig activist și agitator. Chiar și în armată i se spunea „Bolșevicul” datorită convingerilor sale. Rămas șomer, prin 1926, se angajează la Atelierele CFR Galați. Și aici continuă cu activitatea sindicală și agitația în rândul muncitorilor. Este mutat disciplinar la Atelierele CFR din Dej în anul 1931.

În orășelul transilvan stă numai jumătate de an. De altfel, a fost ultimul său loc de muncă. După ce va intra în Partidul Comunist Român și își va asuma rolul de „revoluționar”, Dej este concediat și mai apoi arestat, petrecând aproape 11 ani în pușcării. „A fost un depravat, un curvar şi un beţiv, asta a fost! Nu-i plăcea munca, era un plimbăreţ cu idei comuniste. Îşi pierdea nopţile prin bodegi, bând cot la cot alături de prietenii lui ceferişti“, spunea, despre Gheorghe Gheorghiu Dej, preotul greco-catolic Alexandru Nicula, pentru ”„Adevărul”.

Se spune că munca încă din copilărie i-ar fi afectat plămânii, ceea ce a dus în cele din urmă la apariția cancerului, la maturitate. De la vârsta de 18 ani s-a căsătorit cu Maria Stere Alexe, fiica un sifonar din Galați, din perioada în care lucra la „Societatea de Tramvaie”.

În ciuda faptului că avea doar patru clase și se cam plimba de la un loc de muncă la altul, contemporanii spun că Dej era inteligent și un politician abil. „Eu n-am mai întâlnit un om la care deșteptăciunea să se îmbine atât de bine cu prudenţa şi cu flerul politic ca la Dej. Când îl compar cu alţii, mai constat că Dej a fost omul cu cele mai multe calităţi politice şi cea mai mare abilitate din câţi am cunoscut eu în viaţa mea atât de lungă“, preciza academicianul – Alexandru Bârlădeanu.

La rândul său Maurer, preciza în „Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României“, că Dej era carismatic: „Era ajutat şi de aspectul fizic să inspire simpatie”.

„Revoluționarul” de profesie și controversele din jurul său

În anul 1930, Gheorghe Ghiorghiu Dej se înscrie în partidul comunist. Nu se știe cu adevărat în ce împrejurări, deși există o adevărată mitologie comunistă în acest sens. Cert este că rezona cu ideile comunismului, iar modelul său în viață era Stalin.

Se implică activ imediat și organizează o întrunire, la Dej, cu muncitorii, trimițând un memoriu conducerii CFR. Conducerea CFR l-a concediat pe Dej dar și pe cei implicați. „După două luni, conducerea CFR a concediat 300 de muncitori şi a închis atelierele din Dej“, precizează Cristina Diac în „Spectrele lui Dej“.

În acest context, Gheorghe Gheorghiu-Dej rămâne șomer și „revoluționar” de profesie. Se implică activ în revoltele de la Atelierele Grivița , dar și în propaganda bolșevică din România. Ajunge clandestin și prin Germania pentru a primi noi sarcini „revoluționare”. Datorită zelului său, devine faimos în rândul ilegaliștilor, dar și al agenților sovietici din România.

După evenimentele de la Atelierele CFR Grivița, Gheorghe Gheorghiu-Dej este arestat și condamnat la 12 ani de muncă silnică în urma procesului de la Craiova. Trece prin penitenciarele din Doftana, Târgu Jiu și Câmpina. Aici reușește să-și facă importante legături cu activiști comuniști cu state vechi, devenind un adevărat lider din închisoare.

Despre această perioadă de 11 ani, petrecută prin pușcării, s-au născut numeroase controverse. Mai precis, gurile rele spun că ar fi avut relații homosexuale cu Nicolae Ceaușescu, un alt tânăr ilegalist ajuns prin pușcărie. Zvonurile apărute, mai târziu, în sânul Partidului Comunist Român ,arătau că Dej și Ceaușescu s-ar fi iubit pe la Doftana.

Dej era mai mare cu 17 ani decât Ceaușescu și l-ar fi luat sub aripa sa protectoare, având o slăbiciune pentru el. Zvonurile erau deranjante și circulau pe la șprițuri, inclusiv printre membrii Marii Adunări Naționale.

„Aşa că am aflat de la Gheorghe Apostol că în închisoare Ceauşescu fusese fetiţa lui Gheorghiu-Dej. Mai târziu, mi-au confirmat-o Chivu Stoica şi inginerul N. Celac, rezident în România anilor ’40 al GRU”, scria Titus Popovici în cartea sa „Disciplina Dezordinii”. Nu există însă dovezi care să confirme aceste zvonuri.

De altfel, un alt zvon, chiar din perioada comunistă arăta că Dej ar fi fost de origine romă. Mai precis, tatăl său. Fără nicio dovadă solidă însă.

Interesant este și faptul că liderul comunist îl chema doar Gheorghe Gheorghiu. Numele Dej a venit după ce a locuit în orașul transilvănean. Și-ar fi luat singur acest nume, având legătură cumva cu începuturile sale ca „revoluționar” comunist.

Alții spun că i-ar fi fost atașat de autorități la procesul după greva de al Uzinele „Grivița”. În lotul de comuniști arestați s-ar mai fi aflat încă un Gheorghe Gheorghiu. Pentru a-i diferenția, i s-a adăugat și numele „Dej” pentru că ar fi venit din aceea zonă.