Această persoană, a cărei identitate a fost protejată în ancheta publicată miercuri de Centrul american de prevenție și control al bolilor (CDC) , a fost invitat la înmormântarea unui prieten de familie. Cu o zi înainte de înmormântare, participă la o cină cu prietenii; timp de trei ore, în acea seară, împart mâncarea cumpărată de la un restaurant, mănâncă din aceleași farfurii.
A doua zi, la înmormântare, prezintă condoleanțe familiei îndurerate, îmbrățișează cel puțin trei persoane.
La trei zile după înmormântare, are în continuare simptome ușoare. Participă la o zi de naștere, de această dată în propria familie.
Virusul cu care era infectat făcuse deja ravagii.
Extrem de contagios
La aniversare au participat nouă persoane. Toate au intrat în "contact apropiat" unele cu altele. Timp de trei ore, s-au îmbrățișat și au mâncat aceeași mâncare.Dintre cei nouă, șapte sunt infectați în acea zi cu coronavirusul. Doi sunt în stare gravă și sunt internați. La trei săptămâni de la aniversare, amândoi mor.
Și nu sunt singurele victime în acest lanț catastrofal de transmisie: cele două gazde ale primului dineu s-au infectat și ele: una dintre ele moare după 27 de zile.
Mai rău, cercul persoanelor infectate a provocat un al doilea. Oamenii care au îngrijit primii bolnavi nu s-au protejat cu măști și mânuși și au fost infectați și ei.
Trei dintre persoanele care au participat la aniversare, deși bolnave, s-au dus la biserică ulterior, la șase zile după apariția simptomelor.
La biserică, au atins și au transmis coșul cu cuminecătura vecinilor lor. Un credincios, așezat timp de 90 de minute la un rând distanță, este ultima persoană identificată în acest "cluster" de epidemiologii de la CDC.
În total, „pacientul index, care nu a avut niciodată nevoie să consulte un doctor, a contaminat, direct și indirect, cel puțin 15 persoane în trei săptămâni, dintre care trei au murit. Ordinul de carantină în Illinois nu vine decât în 21 martie, la câteva zile după ultima contaminare”.
Istoria ilustrează importanța distanțării sociale și contagiozitatea ridicată și invizibilă a noului coronavirus, pe care cercetătorii încearcă încă să o stabilească cu exactitate, între foarte contagioasa rujeolă și mai puțin contagioasa gripă.
La începutul epidemiei, majoritatea cercetătorilor credeau că se transmite prin picăturile de salivă aruncate în aer la tuse sau strănut sau prin atingerea unei suprafețe contaminate, unde virusul poate trăi câteva zile, în funcție de materiale.
Apoi s-a conturat ideea că persoanele asimptomatice sunt responsabile de o bună parte a contaminărilor, probabil prin aerul expirat, iar recent Statele Unite și alte țări au recomandat populației să își acopere fața la ieșirea din case, pentru a împiedica persoanele fără sau cu puține simptome să împrăștie virusul, fără știrea lor, la oamenii cu care se întâlnesc.
