Dobrogea, cu dealurile sale pârjolite de soare ca niciunde în România, aduce pe mesele cunoscătorilor un vin cu un gust aparte față de restul zonelor viticole. La fel de surprinzătoare, dar foarte puțin cunoscută zonă viticolă se află în nordul țării, pe dealurile Botoșanilor.

Chiar dacă soiul de strugure cultivat în Dobrogea este același, rezultatul este deosebit: datorită solului calcaros, nisipos în unele locuri, gustul nu este identic cu cel al vinului de Vrancea, de exemplu: licoarea dobrogeană conține mai multe minerale și asta îi dă o amprentă aparte și îl face ușor de recunoscut.

Producătorii de vinuri din Dobrogea sunt mulțumiți de recolta din acest an: au decis deja că vinul pe care îl vor scoate din butoaie, cel mai devreme, în primăvară, va fi mai bun decât cel de anul trecut.

„Din punct de vedere cantitativ, producțiile din acest an sunt cu 20 la sută mai mici față de anul trecut. Calitativ însă, vinul din această recoltă este mai bun decât cel de anul trecut. Este corpolent, din punct de vedere chimic conține tot ce trebuie, are un gust bun”, a declarat pentru „Adevărul” Gheorghe Albu, administratorul Cramei Viișoara.

Chiar dacă seceta a făcut că strugurii din acest an să fie mai dulci, viticultorii speră ca totuși situația să nu dureze pentru că își văd podgoriile în pericol.

„Ne confruntăm cu seceta prelungită, anul acesta este al treilea an de secetă și dacă nu se fac sisteme de irigații, anul viitor, pentru vița-de-vie va fi un an critic. Ni se vor usca pomii fructiferi și culturile de viță- de-vie. Nu cerem bani de la Guvern, dar cerem un sprijin, să se modifice legislația, astfel încât să ne permită să forăm puțuri ca să ne udăm culturile, acolo unde sursele de apă nu pot fi captate de la suprafață”, spun viticultorii.

„În primăvară, vor ieși niște vinuri de clasă”

Panait Trantu, administratorul cramei “Trantu”, are sisteme de irigații pentru podgoriile sale din zona Cernavodă.

„Pentru mine a fost un an excelent și ca producție, și din punct de vedere al calității, eu am irigație cu picurare. A fost un an foarte secetos, nu au căzut precipitații de patru luni, însă strugurii au fost foarte sănătoși și nu a fost nevoie de tratamente, ceea ce e foarte important. Strugurii au fost foarte copți”, spune viticultorul.

„Vremea aceasta caldă, îngăduitoare cu noi, fără ceață, fără brumă care să afecteze rodul, ne-a permis să ne întindem cu recoltatul până în octombrie, așa că în primăvară, când scoatem vinurile albe și rosé, sper că vor ieși niște vinuri de clasă”, a afirmat Trantu.

Chiar dacă anul acesta nu au suferit pierderi, producătorii de vinuri din Dobrogea speră că anul viitor să aducă precipitații, fie și moderate, ca să nu-și piardă podgoriile. Durează trei ani și costă 35- 40 de mii de euro, pentru a înființa un hectar de vită-de-vie care să rodească, iar întreținerea anuală a unei suprafețe de un hectar costă 4.000 de euro pe an.

Comoara secretă ascunsă pe dealurile din nordul Moldovei

Când vorbim despre vinuri în România , ne gândim mereu la marile zone viticole de la Murfatlar, trecând prin Valea Prahovei, către Vrancea și oprindu-ne, pe drumurile vinului, în nord, la Cotnari. Există însă și alte zone viticole , aproape necunoscute, dar bogate în vinuri de calitate și arome suprinzătoare.

Una dintre aceste zone este județul Botoșani, cu bogăția sa de dealuri și coline, cu sol nisipos, ideal pentru cultura viței-de-vie. De altfel, în ultimii cinci ani, au și apărut la Botoșani câteva branduri viticole locale, pe lângă bogăția de vinuri țărănești, cu o tradiție de câteva sute de ani.

Malaga de Mihălășeni

Una dintre cele mai cunoscute zone viticole din județul Botoșani se află în zona Frumușica, o comună situată la granița cu județul Iași. Dealurile din zonă, prelungire a celor care vin dinspre Cotnari, sunt ideale pentru cultura viței-de-vie. Localnicii, de altfel, sunt faimoși pentru producția de vin.

Unul dintre vinurile țărănești, vechi, care dau zonei o notă aparte, este cel negru. În zonă poartă numele de „sculău” și este extrem de bogat în tanin, o substanță care pune puternic sângele în mișcare.

„Vinul acesta se face din ”căpșunică”, o poamă aromată. Ravacul se lasă cu pielița neagră a strugurelui negru. Vinul trebuie să fie aromat şi dinţii şi buzele să devină negre”, spune un sătean din Rădeni, Frumușica.

Un vin asemănător, cel puțin ca și culoare, se face și în comuna Mihălășeni. Localnicii îi spun „malagă” de Mihălășeni, un vin negru și aromat. Mai ales localnicii din Frumușica cred că vinul negru are proprietăți afrodisiace. „Nu mai mult de două pahare, că-ți taie genunchii după”, glumește un localnic.

Vinuri italienești pe dealuri moldovenești

Pe lângă aceste soiuri bătrânești, în județul Botoșani, tot pe baza unei tradiții viticole seculare, sunt localnici care fac viticultură modernă, cu tehnologie nouă, dar cu vinuri în mare parte bio. În zona Frumușica, la Storești, Sebastian Jitaru, un botoșănean care a lucrat ani în șir într-o zonă viticolă din Italia s-a întors acasă. A plantat soiuri nobile italienești în pământul familiei și a realizat un brand viticol bio, numit Jitari.

„Noi facem vin artizanal, biologic. Avem Fetească Albă, Fetească Neagră, Sauvignon şi Pinot Gris. Toate sunt preparate după reţete italieneşti învăţate acolo, în sudul Tirolului”, precizează Sebastian Jitari.

La fel și Cătălin Neculai Ionescu, un alt botoșănean, care a lucrat într-o podgorie din Italia a reușit să pună pe picioare un brand viticol, undeva între comunele Albești și Trușești. La fel, soiurile și dotările viticole au fost aduse din Italia.