Sexul a reprezentat drogul preferat al umanității încă din timpuri străvechi. Am putea spune că am ajuns pudici în comparație cu anticii, de exemplu. În lumea veche erau organizate adevărate festivalurile ale sexului, cu orgii și practici care i-ar face, astăzi, și pe cei mai libertini să roșească.

Festivalul dedicat lui lui Dionysos FOTO wikipedia

Sexul este o parte firească și importantă a vieții umane. Asigură atât plăcere, numeroase beneficii fizice și psihice, dar și, evident, perpetuarea speciei. O parte a oamenilor consideră că trăim vremuri decadente, din punct de vedere moral, cu o sexualitate exacerbată, îndreptată către plăcere mai mult decât scopuri practice, cu expresii sexuale considerate bizare sau nefirești. Cu toate acestea, sexul în lumea contemporană este relativ „cuminte", ba chiar conservator, în comparație cu practicile sexuale din lumea antică, din locuri extrem de civilizate pe care s-a construit întreaga civilizație și cunoaștere umană. De-a lungul istoriei, societăți foarte sofisticate organizau orgii publice, inclusiv cu femei din toate straturile societății nevoite să se prostitueze măcar odată în viață și să întrețină relații sexuale cu orice necunoscut. Nu lipseau orgiile cu relațiile sexuale diverse, atât heterosexuale cât și homosexuale, dar și folosirea pe scară largă a jucăriilor sexuale. Din acele vremuri a rămas cunoscută cea mai importantă capitală europeană a sexului.

Insula Afroditei, capitala sexului european în vremuri antice

Pafos este un oraș de coastă din sud-vestul Ciprului, capitala districtului cu același nume. Astăzi este un oraș turistic, legat foarte mult de legendele Afroditei, zeița frumuseții în mitologia greacă. De altfel, datorită monumentelor antice de pe insulă, mai ales a ruinelor templelor, dar și a mozaicurilor superbe, care aduc aminte de un trecut glorios, orașul Pafos a devenit un monument UNESCO, iar în 2017, alături de orașul danez Arhus, a fost ales drept Capitala Europeană a Culturii. Orășelul cipriot pare o locație culturală, pașnică, dedicată mai mult celor care caută liniștea și relaxarea, însǎ puțini știu că acest loc a fost acum mai bine de trei milenii o adevărată capitală europeană a sexului. Un oraș străvechi, dedicat cultului zeiței Afrodita, unde funcționa unul dintre cele mai mari și spectaculoase temple dedicate acestei divinități a dragostei și fertilității. Odată pe an, timp de patru zile, avea loc celebrul festival numit Afrodisia.

Pe lângă ritualurile religioase oficiate la templu și sacrificiile aferente, toate fetele și femeile din Pafos se transformau pentru 96 de ore în prostituate, disponibile oricărui străin. Se presupune că erau aduse femeie frumoase și de pe alte insule din zona grecească, dar și din alte orașe. Nu conta condiția socială, se prostituau atât sclave cât și femei de condiție nobilă. Despre acest ritual vorbesc atât istoricii recenți, dar și cei antici. Practic, femeile ieșeau la marginea străzilor sau în templu și se puneau la dispoziția pelerinilor. Evident, se îmbulzeau bărbați din toată lumea cunoscută la aceea vreme. Puteau cumpăra favorurilor unei femei cu doar un bănuț de argint, pe care-l aruncau în poala celei alese. Femeia era obligată să întrețină relații sexuale cu acel bărbat. Obligată este un cuvânt impropriu, fiindcă femeile antice din Pafos se dăruiau de bună voie, tocmai pentru a face pe plac zeiței. „Femeile din Pafos serveau în templu celebrând unirea dintre Afrodita și Adonis, la începutul primăverii. Purtau pe cap niște eșarfe speciale și se așezau, în linie, așteptând să fie alese. Bărbații treceau prin fața lor și dacă o femeie le atrăgea atenția aruncau un mic ban de argint în poală. Femeia nu avea dreptul să refuze”, preciza Stass Paraskos, autorul lucrării „Afrodita, Mitologia Ciprului”.

La rândul său, Herodot scria despre acest festival, așteptat de toți bărbații din Mediterana, că ar avea origini babiloniene și că ar fi prea deșănțat. „Cel mai rău obicei babilonian este practicat, iar acesta presupune ca fiecare femeie din ținut să stea în templul Afroditei și să se culce cu fiecare străin, cel puțin odată în viață(...) Femeile nu putea refuza plata. Odată ce un străin a ales-o și i-a aruncat moneda-n poală, trebuia să meargă și să-l satisfacă în afara templului”, preciza Herodot. Sunt specialiști care spun că la acest ritual participau doar femeile nemăritate. Sursele antice spun însă că toate femeile, indiferent de starea civilă. Festivalul Afrodisia a înnebunit bărbații antici până în secolul al IV-lea d.Hr, atunci când a fost interzis de împărații creștini ai Romei. Mai apoi, o succesiune de cutremure devastatoare, din același secol, au distrus întregul oraș antic. Până atunci, Pafos a fost o adevărată capitală europeană a sexului, în Antichitate, din anul 1200 î.Hr până la finalul secolului al IV-lea d.Hr.

Bubastis, locul freneziei sexuale acum trei milenii

Pafos nu a fost singurul loc unde erau organizate orgii sexuale în numele zeilor. Și orașul egiptean Bubastis, acum 3000 de ani, avea o reputație aparte în materie de sex liber. Bubastis se afla pe malurile Nilului și era mai degrabă un loc sacru. Un oraș dedicat zeiței Bastet, cea cu cap de pisică, protectoarea sexului, sarcinii și familiei. În oraș trăiau mai mult preoții și cei care îngrijeau de locuri sacre. Doar o dată pe an, orașul se deschidea muritorilor. Fiind o zeitate a sexului și a sarcinii, festivalul organizat în luna mai era dominat de sex liber, orgiastic. Sute de mii de oameni veneau pentru a consuma bere, vin, dar mai ales pentru a face sex în grup. La Bubastis, spre deosebire de Afrodisia, erau acceptați doar egiptenii.

La Pafos putea veni cine dorea, atât timp cât se rezuma doar la sex și nu și la infracțiuni. Specialiștii spun că la Bubastis, în ”Casa lui Bastet”, veneau cu ocazia celebrării zeiței și a sexului peste 700.000 de oameni, din tot Egiptul. Erau oameni din toate clasele sociale care veneau doar pentru a petrece și a face sex. „Când egiptenii călătoreau la Bubastis, o făceau în felul următor. Bărbaţii şi femeile navigau pe Nil împreună, iar în fiecare barcă erau mai multe persoane de sexe diferite. O parte a femeilor scoteau sunete cu nişte zornăitori, în timp ce unii bărbaţi cântau la fluiere întreaga călătorie. Ceilalţi cântau şi băteau din palme. Când ajungeau într-un oraş, trăgeau la mal iar o parte a bărbaţilor strigau şi tachinau femeile, în timp ce unele femei îşi ridicau fustele. Şi unii şi alţii dansau şi se apucau de buclucuri. Când ajungeau însă la Bubastis, participau la un festival cu mari daruri şi sacrificii, şi se bea mult vin. Era obişnuit ca femeile şi bărbaţii, dar nu şi copiiii să se adune acolo în număr mare, poate 700.000, aşa cum spun oamenii locului”, scria Herodot.

De la Dionysos la Bachus, o istorie a destrăbălării

Sărbători orgiastice aveau loc la greci, dar și la romani. Toate legate de venerarea zeului Dionysos, cunoscut la romani drept Bachus, odată cu intrarea în Echinocțiul de Primăvară. La vechii greci, acest festival avea loc între 19 și 21 martie și marca renașterea naturii, fertilitatea și fecunditatea. Pe lângă Afrodita, zeița iubirii și a fertilității, în lumea greacă, se pare împrumutat de la traci, și-a făcut loc și Dionysus, un zeu al ritualurilor misterioase, al descătușării simțurilor, al decorporalizării și al extazului. În timpul festivalului care ținea de obicei câteva zile, probabil nu mai mult de 48 de ore, participanții erau eliberați de orice rușine sau orice normă socială. Se consumau cantități uriașe de vin sau chiar de stupefiante, participanții atât femei cât și bărbați ajungând în pragul extazului și al freneziei, „pătrunși” de spiritul lui Dionysus.

Așa se ajungea la orgii în toată regula. Oamenii făceau sex în fața peșterilor de unde se spunea că va ieși marele zeu. Actul sexual avea loc atât între persoane de sex diferit, dar aveau loc și relații homosexuale, acceptate în lumea greacă. Românii au adoptat aceste ritualuri și zeul căruia îi erau dedicate. Încă din anul 200 î.Hr, în Roma republicană aveau loc festivaluri dedicate lui Bachus, zeul vinului și al sexului. Se numea Bacchanalia și avea loc de trei ori pe an. Titus Livius spune că la festival participau doar bărbații și femeile care se abținuseră, măcar 10 zile, de la sex. În schimb, la festival se consumau cantități mari de alcool, vin în special, și aveau loc orgii publice. La fel ca și în lumea greacă, orgiile sexuale erau atât heterosexuale, dar și homosexuale.

Tot Titus Livius spune că lucrurile au degenerat rapid. Înnebuniți după sex și distracție, romanii începuseră să organizeze aceste petreceri lunar. În plus, din cauza consumului de alcool și substanțe halucinogene, orgiile se transformau în violuri în masă. De asemenea, se înmulțeau infracțiunile, cu autori greu de indentificat, iar mulțimea scăpa de sub control. Roma cădea în promiscuitate. Tocmai de aceea, Senatul roman a interzis Bacchanalia. În ilegalitate, mulți romani au continuat să participe la astfel de orgii ani buni. Până în 186 î. Hr, atunci când s-a trecut la măsuri severe. Peste 7000 de oameni au fost executați pentru că au luat parte la astfel de petreceri.