În februarie 1945, cei trei lideri ai lumii care au pus capăt celui de-Al Doilea Război Mondial s-au întâlnit, pe un ger năprasnic, și au împărțit lumea după bunul plac

Yalta, un oraș din Peninsula Crimeea, ridicat pe locul unei vechi colonii grecești, este locul unde s-a decis soarta lumii după cel de-Al Doilea Război Mondial. În decurs de o săptămână, în perioada 4-11 februarie 1945, cei mai puternici oameni ai Planetei de la jumătatea secolului trecut – președintele american Franklin Roosevelt, prim-ministrul britanic Winston Churchill și liderul URSS Iosif Stalin – au redesenat harta lumii după interesele fiecăruia. În Conferința de la Yalta, un punct de cotitură al istoriei contemporane, a fost scris destinul multor națiuni, inclusiv al României, un destin care le bântuie și astăzi. Tot la Yalta, în acele șapte zile de re-etnogeneză politică globală, au apărut și germenii Războiului Rece, un conflict răvășitor care a fost la un pas de a transforma lumea într-un deşert nuclear. „Conferinţa de la Yalta a punctat ceea ce se va întâmpla cu lumea, după ce războiul s-a încheiat“, preciza, pentru „Adevărul“, istoricul Alexandru Oșca. Pentru mulți contemporani ai evenimentelor celui de-Al Doilea Război Mondial, Conferința de la Yalta a fost o trădare

Final de capitol

Cel de-Al Doilea Război Mondial a început pe 1 septembrie 1939 și s-a terminat pe 2 septembrie 1945. A fost cel mai devastator conflict din istoria omenirii, cu peste 75 de milioane de morți, majoritatea civili, și în care, într-un fel sau altul, au fost implicate toate țările de pe glob. Cele mai mari distrugeri au fost provocate în Europa, dar conflictul a avut consecințe pe toate continentele, cu teatre de război în Asia, Pacific și Africa.

În februarie 1945, cu opt luni înainte de finalizarea oficială a războiului, Germania nazistă, cea care a deschis de altfel ostilitățile, era încolțită, fără șanse de scăpare. Din Vest debarcaseră anglo-americanii, plus numeroase trupe aliate și din fostele colonii. Pas cu pas, armatele anglo-americane avansau către Rin. De cealaltă parte, din Est, Armata Roșie doborâse orice rezistență germană printr-o ofensivă spectaculoasă începută de pe 12 ianuarie pe cinci fronturi. Pe 4 februarie se aflau la 65 de kilometri de Berlin. Era clar că Germania va capitula, iar finalul războiului era aproape. Liderii celor trei mari puteri care se dovediseră a fi vârful de lance al contraofensivei împotriva Germaniei – SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică – au hotărât să se întâlnească pentru a discuta viitorul lumii, după înfrângerea definitivă a forțelor Axei. Așa s-a ajuns la întâlnirea de la Yalta, momentul care marca, de facto, sfârșitul războiului. Evenimentul făcea parte dintr-o serie de trei întâlniri, singurele de altfel, între cei trei lideri ai Marilor Puteri care conduceau trupele Aliate. Conferința de la Yalta a fost prefațată de cea de la Teheran, din noiembrie 1943, și urmată de cea de la Potsdam din iulie 1945.

Cei trei mari care au decis soarta omenirii

Conferința din februarie 1945 a fost organizată la inițiativa „Celor Trei Mari“ așa cum erau numiți cei mai influenți oameni politici și lideri statali ai vremii, din tabăra aliată. Era vorba despre Franklin Delano Roosevelt, președintele Statelor Unite ale Americii, Winston Churchill, prim-ministrul Marii Britanii, dar și Iosif Visarionovici Stalin, liderul Uniunii Sovietice. Ei erau artizanii înfrângerii Germaniei naziste și implicit și cei care și-au asumat rolul redesenării statale a Planetei.

Roosevelt avea 63 de ani și era cel de-al 32-lea președinte american. A contribuit decisiv la depășirea marii crize economice mondiale, dar și la înfrângerea naziștilor. Provenea dintr-o familie de oameni de afaceri olandezi din New York și a fost singurul președinte din istoria SUA care a fost instituit în funcție pentru patru mandate consecutive. La momentul Conferinței de la Yalta era însă un om bolnav. Se va stinge din viață la numai două luni de la acea întâlnire. Winston Churchill, sau mai precis Sir Winston Leonard Spencer-Churchill, a fost un om politic fundamental al secolului XX. El poate fi considerat un artizan al înfrângerii Germaniei naziste. O personalitate vulcanică, cu o inteligență ieșită din comun, dar și un spirit aparte.

Stalin, dictatorul sovietic, era cea mai de temut personalitate a vremii. „Era o fire foarte suspicioasă. Nu avea încredere în nimeni. Avea tendinţa de a vedea duşmani peste tot. O tendinţă care era cumva comună liderilor totalitari, dictatorilor. Iar faptul că a generat valuri largi de represiune împotriva unor pături largi ale populaţiei a ţinut cumva şi de ecuaţia aceasta a puterii. Faptul că multe dintre măsurile pe care el le considera strict necesare pentru consolidarea statului erau total nepopulare – de exemplu, colectivizarea – a întâmpinat o puternică rezistenţă din partea ţărănimii. Or, el, care era convins că deţine adevărul absolut şi soluţiile pe care le preconiza sunt singurele corecte, nu admitea niciun fel de opoziţie. Şi nu ezita să taie în carne vie, aruncând practic în lagăre sute de mii de oameni, fără nicio milă, fără nicio consideraţie faţă de activitatea anterioară a acestor persoane“, preciza pentru „Adevărul“ istoricul Florin Banu. În plus, Stalin era temut fiindcă avea o armată uriașă, cu ajutorul căreia ocupase aproape jumătate din Europa – Armata Roșie era de trei ori mai mare decât cea americană, comandată de generalul Eisenhower.

Marea trădare de la malul mării

Conferința a fost convocată de președintele american Roosevelt, care și-a dorit ca întâlnirea să aibă loc într-o locație neutră din zona Mediteranei , adică Malta, Cipru, Sicilia, Atena sau Ierusalim. Dacă Roosevelt este cel care a convocat întâlnirea, Stalin este cel care a ales destinația. Liderul sovietic a motivat că nu poate ajunge la niciuna dintre cele trei destinații fiindcă doctorii personali i-au interzis orice călătorie de lungă durată. În realitate, Stalin se temea să zboare cu avionul. Așa că liderul sovietic a ales ca loc de întâlnire Yalta, o stațiune balneolimaterică de la malul Mării Negre.

Delegația americană a fost cazată în palatul țarilor de la Livadia, iar cea britanică în castelul prințului Voronțov, din Alupka. Alegerea acestei locații a stârnit nemulțumirea delegaților americani și britanici. În primul rând, fiindcă era un ger de crăpau pietrele. „Nici după zece ani de căutări înverșunate nu s-ar fi putut găsi în lumea întreagă un loc mai rău decât Yalta, o stațiune balneară renumită pentru tifosul și paraziții ei ucigători“, preciza Churchill.

Nemulțumit a fost și Roosevelt, foarte obosit și schilodit de o poliomielită avută pe la 39 de ani. Sovieticii s-au străduit să le facă șederea plăcută celor 7.000 de oameni, atât cât numărau delegațiile: au fost întâmpinați cu cantități enorme de caviar și șampanie din Caucaz. Clădirile unde erau cazați oaspeții erau însă împânzite cu spioni ruși și așezate strategic, iar clădirea ocupată de ruși se afla între cea americană și cea britanică, ca cei doi să nu poată comunica, fără știrea lui Stalin.

Polonia, mărul discordiei

Întâlnirea a fost considerată un act de trădare, tocmai din cauza unei presupuse atitudini de noncombat a lui Roosevelt și Churchill. Cu puține obiecții, au făcut cam tot ce și-a dorit Stalin. De altfel, încă din timpul celei de-a patra Conferințe de la Moscova din 1944, cu patru luni înainte de Yalta, Churchill a retrasat harta lumii, împreună cu Stalin, pe o bucățică de hârtie, împărțind mai ales Europa în sfere de influență – occidentală și sovietică. A fost numit „acordul de procentaj“ sau „documentul obraznic“.

Întâlnirea a avut loc în Salonul Bal și a fost structurată pe trei reuniuni: militară, politică și plenară. „Sunt gata ca, de comun acord cu Statele Unite și cu Marea Britanie, să apăr drepturile micilor puteri, însă nu voi accepta niciodată ca o decizie sau acțiune a marilor puteri să fie supusă judecății națiunilor mici“, reclama Stalin, la începutul lucrărilor. Era însă demagogie pură. Gândul lui era să-și întindă influența cât mai mult în lume.

Discuții aprinse au avut loc pe tema Poloniei. „Pentru poporul sovietic, Polonia nu este doar o chestiune de orgoliu, ci și una de securitate. De-a lungul istoriei, Polonia a fost coridorul prin care inamicul a atacat Rusia. Pentru noi, Polonia este o problemă de viață și de moarte“, sublinia Stalin. Liderul sovietic a impus anexarea estului Poloniei, cu o compensare prin extinderea graniței către vest. În plus, Stalin a promis alegeri libere în Polonia. În privința Germaniei s-a stabilit cuantumul despăgubirilor, dar şi împărțirea ei în patru zone de ocupație. Berlinul, la rândul său, urma să fie divizat în patru sectoare. În plus, Germania urma să fie demilitarizată și denazificată.

Gazda primește felia mai mare

Uniunea Sovietică a fost convinsă să participe la Națiunile Unite, dar și aici Stalin și-a impus pretențiile. Mai precis, a obținut dreptul de veto al tuturor celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate. În cele din urmă, s-a stabilit ca în toate statele care au fost în sfera de influență sau cucerite de Germania nazistă să se revină la regimul de dinainte și să aibă loc alegeri libere.

În mod bizar, atât Churchill, cât și Roosevelt i-au făcut pe plac lui Stalin sub toate aspectele. Tocmai de aceea Conferința de la Yalta a fost considerată o mare trădare din partea marilor puteri Marea Britanie și SUA. Cel mai elocvent exemplu este atitudinea lui Roosevelt față de liderul sovietic. Cei doi și traducătorul s-au întâlnit, pentru 30 de minute, la finalul conferinței. Roosevelt l-a acoperit cu laude pe Stalin și, în schimbul promisiunii că-l va ajuta în războiul cu japonezii, i-a oferit concesii neașteptate: jumătate din insula Sahalin, portul Dairen, Port Arthur, toată rețeaua de căi ferate din Manciuria, facilitând controlul Rusiei asupra Chinei, insulele Kurile, dar și un important sprijin material.

Pentru contemporani, dar și pentru specialiști, este greu de înțeles gestul lui Roosevelt, mai ales în contextul în care Japonia era aproape de capitulare. Totodată, liderul american și cel britanic au fost acuzați că l-au lăsat pe Stalin să facă ce vrea cu Europa de Est. Liderul sovietic a mințit flagrant la Yalta: nu a respectat alegerile libere, nici în Polonia, nici în țările lăsate cu acordul lui Churchill în sfera de influență sovietică. Toate erau ocupate de Armata Roșie și în toate s-au falsificat alegerile, ajungând la putere partide comuniste subordonate URSS.

Soarta României, decisă din 1944

În ceea ce privește România, soarta ei a fost decisă încă de la Conferința de la Moscova din 1944, în urma celebrului „acord de procentaj“ dintre Churchill și Stalin. Englezul dorea să dețină puterea în Marea Mediterană prin intermediul Greciei și era dispus să facă concesii lui Stalin. România a intrat pe lista neagră. „În ultima vreme au fost semne de posibile divergenţe de politică între noi şi ruşi referitoare la ţările din Balcani, în special Grecia. De aceea noi am sugerat ambasadorului sovietic de la Londra ca guvernul sovietic să ia conducerea afacerilor în România, iar noi în Grecia“, îi scria Churchill preşedintelui american, pe 31 mai 1944. Și, într-adevăr, în urma „acordului de procentaj“, România ajungea în proporție de 90% în sfera de influență sovietică, în timp ce Grecia era tot 90%, dar în sfera de influență britanică.