Dacă doriți să vedeți meteorii din curentul Perseide trebuie să faceți un singur lucru: ieșiți în afara orașelor și priviți comod cerul cu ochiul liber, timp de minimum o oră, preferabil după miezul nopții.

Perseide, ploaie de stele căzătoare FOTO Valentin Grigore

Spectacolul stelelor căzătoare se poate observa sâmbătă noapte sau duminică noapte. "Nu aveți nevoie de telescoape, binocluri sau telefoane. Observatorul Astronomic nu va avea program special cu ocazia Perseidelor pentru că acestea nu se văd prin telescop, iar lumina și clădirile din București împiedică observarea meteorilor. Cer senin!", este sfatul transmis de astronomii români.

Urmărind bolta cerească, veţi vedea stelele şi Calea Lactee. Uneori, printre stele, se va vedea o dâră luminoasă, ce va dura mai puţin de o secundă. Numele de „stea căzătoare” vine din vechime, deoarece părea că una din stelele de pe cer cădea. Desigur că stelele nu au cum sa cadă, de fapt observaţi o particulă foarte mică, sub 1 mm diametru, care a intrat în atmosfera Pământului şi, la frecarea cu aerul, a făcut ca acesta să emită lumină (ionizare).

Fragmentul care cade pe Pământ se numește meteor

Cel mai bun loc pentru a admira "ploaia de stele", la fel ca şi în cazul majorităţii ploilor de meteori, este locul cel mai întunecat, departe de lumina artificială a oraşelor. Cea mai bună perioadă de observare este după miezul nopţii până dimineaţa. Orice meteor al cărui traiectorie inversă ajunge în constelaţia Cassiopeia (între Cassiopeia şi Perseu) este o "perseidă".

Fenomenul de "stea căzătoare" este foarte bine cunoscut. Pentru o fracţiune de secundă se vede acest fenomen, denumit de astronomi "meteor" (stea căzătoare), produs de particula de praf cosmic care arde în atmosferă. Fragmentul care cade pe Pământ se numeşte meteorit, potrivit www.astro-urseanu.ro.

Zeci, chiar sute de meteori pe oră

Perseidele sunt particule de praf cu diametrul de un milimetru , care aprind cerul când intră în atmosfera Pământului și lasă o dâră luminoasă. Provin de la o cometă compusă din gheață, stâncă și praf, care orbitează în jurul Soarelui, numită Swift-Tuttle. Specialiștii de la NASA apreciază că, în mod normal, cad între 50 și 100 de stele pe oră, iar fenomenul poate fi observat chiar cu ochiul liber.

„Perseide” nu este singura ploaie de stele care poate fi observată. Mai există „Leonidele”, care are la bază cometa 55P/Tempel-Tuttle și care poate fi observată în luna noiembrie. De asemenea, mai există „Geminidele”, fenomen în care pot fi vizibili aproximativ 100 de meteoriți pe oră, în noaptea dintre 13-14 decembrie.