Valea Jiului din Hunedoara a devenit faimoasă datorită cărbunelui, exploatat aici în ultimele două secole, însă câteva locuri puțin cunoscute din ținutul minier oferă oaspeților lor o experiență specială în mijlocul naturii.

Toamna este un sezon potrivit pentru plimbările lungi în natură, iar pădurile și munții sunt locuri ideale pentru relaxare, pentru că înfățișarea lor împodobită în culorile calde ale toamnei poate contribui la starea de bine a drumeților.

Înconjurată de munții Parâng, Șureanu, Retezat și Vâlcan, Valea Jiului oferă oaspeților săi câteva locuri extrem de atractive pentru călătorii.

Cheile Jiețului din Hunedoara

Un astfel de traseu urcă din orașele Petrila și Petroșani , pe Drumul Național 7, spre faimoasa Transalpina - cea mai înaltă șosea din România, care traversează Munții Parâng, ajungând pe creste de 2.145 de metri.

Aproape de orașele miniere și înainte de a-și începe urcușul spre Transalpina, Drumul Național 7 se strecoară prin Cheile Jiețului din Hunedoara, unul dintre cele mai spectaculoase locuri din Valea Jiului.

Toamna înfățișarea rezervației din Munții Parâng devine și mai atractivă, o arată fotografiile realizate și publicate pe Facebook de Attila Dobai , un localnic pasionat de drumeții pe munte. Cheile Jiețului din Hunedoara (foto) se întind pe o suprafață de circa zece hectare, la poalele Munților Parâng și Șureanu, în apropiere de orașele Petrila și Petroșani.

„Rezervația naturală Cheile Jiețului, de aproape 11 kilometri lungime, cu stânci abrupte, cascade, trasee montane, drum ce permite accesul spre Transalpina. Puțin circulată și explorată, în zonă se pot descoperi inclusiv peșteri noi”, informează Primăria Petrila.

Cheile sunt traversate de Drumul Național 7A, care după ce lasă în urmă aşezările din Valea Jiului, însoțind pârâul Jieţ spre izvorul său, se strecoară printre versanţii abrupţi şi stâncoşi, împodobiţi cu păduri dese.

Din loc în loc, mici cascade tulbură liniştea ţinutului ascuns al pădurii, iar în locuri mai puțin știute, peșteri și cascade neexplorate sporesc farmecul sălbăticiei. În alte locuri,pereții de stâncă sunt căutați de amatorii de escaladă, iar în timpul iernii chiar și cascadele înghețate sunt cucerite de alpiniști.

Cheile Jiețului din Ținutul momârlanilor

Câteva poteci desprinse din şosea duc spre locuri şi mai sălbatice. Unele urcă spre Curmăturile Jieţului şi Muncelul Jieţului, unde se află câteva așezări arhaice din Ținutul Momârlanilor, vechii locuitori ai Văii Jiului.

Până la mijlocul secolului al XIX-lea, când au fost deschise primele mine de cărbune din Valea Jiului, regiunea de la poalele munților era populată de comunități de păstori, oameni ai muntelui cărora noii veniți în Valea Jiului le-au spus, în derâdere, „momârlani“.

Cu timpul, cuvântul momârlan nu a mai fost folosit pentru a-i ironiza pe băștinașii din Valea Jiului, în schimb numărul acestora a tot scăzut pe măsura transformărilor radicale prin care a trecut ținutul de munților care legau regiunile Ardeal și Oltenia.

Cele mai multe familii de momârlani au rămas în cătunele din vecinătatea orașelor din Valea Jiului în satele Tirici, Răscoala, Cimpa, Moliviş, Jieț, Lunc de pe valea Jiului de est și Jiețului. Altee locuiesc la poalele Retezatului, la Dealu Babii, Câmpu lui Neag și Valea de Pești, ori în cătunele din Munții Șureanu, traversate de pâraiele care coboară spre Valea Streiului din Hunedoara.

În împrejurimile Văii Jiului, mai multe văi adânci concurează în frumusețe Cheile Jiețului din Hunedoara. Aici pot fi explorate Cheile Tăii, Cheile Crivadiei, Defileul Jiului și Cheile Băniței.