În februarie, Rusia a ocupat orașul strategic Avdiivka. De atunci, invadatorii au avansat și mai mult spre vest și au cucerit mai multe sate. Ucraina spune că forțele sale „rezistă”. Dar trupele rusești atacă acum în cinci zone de-a lungul liniei de front de 1.100 km, relatează BBC .

Peste 1,2 milioane de persoane - sau două treimi din populație - au părăsit regiunea Donețk, controlată de Ucraina, de la invazia pe scară largă a Rusiei de acum doi ani. Acum, în estul regiunii Donețk, apărătorii Ucrainei sunt testați cel mai mult.

Locuitorii din orașe precum Pokrovsk, Kostyantynivka și Kramatorsk se confruntă acum cu o linie de front care se apropie rapid și chiar cu o ocupație. Rusia distruge încet-încet orașele Ucrainei în timp ce încearcă să le cucerească. De acest lucru se tem cel mai mult cei care locuiesc aici.

În Kostyantynivka, jurnaliştii BBC au stat de vorbă cu două femei care locuiesc în acest oraş, mamă şi fiică. În timp ce fiica, Maria, împachetează lucrurile, pentru a pleca la Kiev împreună cu fiul său, bătrâna, Tatiana, refuză să îşi părăsească apartamentul.

„Știm ce se apropie”, spune Maria în timp ce împachetează televizorul în apartamentul ei. „Suntem obosiți toată ziua și suferim de atacuri de panică. Este în mod constant deprimant și suntem speriați”. Maria explică faptul că mama ei, Tatiana a decis momentan să rămână, dar este încrezătoare că o va urma în cele din urmă.

„Am plecat deja de două ori, ce rost mai are?”

Alături de toţi locuitorii din Kostyantynivka, Maria și mama ei, Tatiana, au o viață din ce în ce mai complicată pe măsură ce rușii avansează. Orașul este plin de semne ale amenințării care se află la o distanță de 30 de km. Aproape fiecare stradă are o clădire avariată.

În ciuda pericolului, bătrâna Tatiana, cu ochii în lacrimi, refuză să plece din apartamentul său, din oraşul său.

„Am plecat deja de două ori, ce rost mai are? Este înfricoșător peste tot. Toată țara este în flăcări” - îşi motivează ea alegerea.

În timp ce întreaga Ucraină este o zonă de război, regiunea Donețk - alături de alte patru - este un câmp de luptă. Se poate auzi focuri de arme de la o distanță de până la 40 km, astfel că sunetul îndepărtat al artileriei este constant. Coloane de fum vin din direcția Avdiivka, un oraș pe care Rusia l-a cucerit recent, și Horlivka, pe care îl controlează din 2014.

Rusia se folosește de mărimea sa, de superioritatea sa aeriană și de rezervele sale de muniție mai mari pentru a continua să avanseze. În apropiere de Kostyantynivka se află o vale largă. Acest peisaj natural este cel care, potrivit Ucrainei, va permite forțelor sale să „stabilizeze” linia frontului. Poate că, după retragerile haotice din trecut, generalii ucraineni sunt dispuși să cedeze temporar un teritoriu în speranța că acesta poate fi eliberat pe termen lung.

Ucraina, între cei lipsiţi de speranţă şi „aşteptători”

De cealaltă parte a liniei frontului, există o mică minoritate de oameni etichetați de ucraineni drept „zhdun”. Este un cuvânt depreciativ, care înseamnă „cei care aşteaptă” sau „aşteptători”, referindu-se la cei care sunt pro-ruși și care așteaptă să fie ocupați.

Termenul nu se aplică, însă, tuturor celor care ignoră ofertele de evacuare. Unii refuză pur și simplu să își abandoneze casele și s-au obișnuit cu pericolul constant.

Valeri, un bărbat intervievat de BBC, nu este unul dintre ei şi se pregătea să părăsească oraşul Kostyantynivka, după ce venise aici din Toretsk, unde casa sa a fost aproape bombardată de două ori. El își duce bunurile și pe nepotul Denis la un punct de plecare. În timp ce rușii se află la doar 5 km distanță, vecinii lor le urează succes, dar refuză să plece. Cei doi se urcă apoi într-un vehicul blindat al poliției.

„Mi-am trăit deja viața”, a povestit pentru BBC bărbatul de 67 de ani. „Dar trebuie să salvez viaţa nepotului meu. (...) Am lucrat în mină timp de 20 de ani, așa că nu mă tem de nimic, dar îmi fac griji pentru el”, spune Valeri. La rândul său, Denis, care are 14 ani, dă din cap aprobator şi completează că ultimul său prieten a părăsit deja zona de cel puţin două săptămâni.

Evacuarea din așezările din linia întâi este obligatorie pentru familiile cu copii. În ciuda acestui fapt, 15 copii au rămas încă în Toretsk, locul din care au venit cei doi.

Anton Pron, de la echipa de evacuare a poliției „Îngerii Albi”, care ajută la evacuarea oamenilor din localitățile din linia întâi, spune că situația se înrăutățește pe zi ce trece. „Se aud bombardamente și focuri deartilerie în mod constant. (...) Aviația inamicului funcționează tot timpul. Rușii aruncă bombe asupra caselor rezidențiale” - spune el.

O altă femeie care a trebuit să ia poate cea mai grea decizie din viaţă, aceea de a-şi părăsi casa, este Alla, care își așteaptă trenul spre Kiev. „Acum un an, credeam că vom primi ajutor din partea Occidentului și că contraofensiva noastră va funcționa, dar nu mai este așa. Oamenii obișnuiau să creadă, dar nu și acum”, spune ea.

Cel mai greu este, spun ce care pleacă din calea războiului, că nu ştiu ce vor mai găsi la întoarcere, dacă se vor mai putea întoarce vreodată.