Cheile Turzii, un loc emblematic al Apusenilor, sunt vizitate anual de zeci de mii de oameni, însă mulți dintre ei își riscă siguranța, din cauza modului greșit în care le abordează.

Cheile Turzii (video) au fost „sculptate” de ape și timp în relieful calcaros al Munților Trascăului, aflat în extremitatea estică a Apusenilor, iar monumentul dăltuit de forța naturii a devenit unul dintre locurile cele mai spectaculoase ale Clujului.

Canionul scăldat de apele pârâului Hășdatele se află la mai puțin de zece kilometri de municipiul Turda, la o distanță similară de nodurile rutiere ale Autostrăzilor Transilvania (A3 Turda - Târgu Mureș) și Apuseni (A10 Alba Iulia - Cluj- Napoca) și la câțiva kilometri de șoseaua Turda - Câmpeni din Munții Apuseni și de șoseaua Turda - Alba Iulia de pe valea Mureșului.

Vizibile de la distanțe de zeci de kilometri și apropiate de căile importante de comunicație din regiunea Transilvaniei, Cheile Turzii au devenit un reper turistic al Clujului, însă mulți dintre cei care le vizitează pentru prima dată nu știu la ce să se aștepte de la traversarea lor.

Cheile Turzii au fost declarate monument al naturii încă din 1950, iar de atunci traseul de acces prin canionul lung de aproape 1,5 kilometri a fost amenajat astfel încât să fie mai accesibil turiștilor. Drumul din Turda până la intrarea în Chei este asfaltat, câteva chioșcuri și parcări au fost amenajate la poalele muntelui, la intrarea pe traseul de drumeție, potecile au fost lărgite și netezite pe alocuri, iar mai multe podețe au fost construite în chei, peste pârâul Hășdatele.

Încălțămintea de oraș, obișnuită pe un traseu dificil pe alocuri

Există însă un lucru de care puțini turiști țin cont, astfel că excursia prin „despicătura” munților se poate încheia în mod nefericit. Din zecile de turiști care pot fi întâlniți într-o zi obișnuită pe potecile înguste din Cheile Turzii (video), doar câțiva dintre ei au încălțămintea adecvată unor astfel de aventuri.

Traseul defileului prezintă o dificultate medie, însă poteca este în cea mai mare parte acoperită cu pietre ascuțite și alunecoase, pe care turiștii pot aluneca.

„Cei mai mulți vin în încălțăminte de oraș. Am văzut vârstnici în sandale sau în șlapi, care se chinuiau să își continue traseul pe bolovanii pe care puteau aluneca la orice pas, nu doar în locurile în care poteca de câteva zeci de centimetri desparte muntele de prăpastie. Mulți tineri pot fi văzuți în teniși, iar unele domnișoare nu renunță nici aici la pantofii cu toc. Apoi se plâng că nu mai pot merge. Am văzut și copii încălțați cu papuci neadecvați pentru orice excursie la munte”, povestește un pasionat de drumeții, venit în rezervație.

Specialiștii le recomandă celor care ajung în defileul din Munții Trascăului să fie echipați cu încălțăminte cu talpă profilată, în niciun caz netedă, pentru a preveni alunecarea. În unele sectoare ale cheilor, au fost montate corzi metalice pentru susținere, agățate de stâncă, astfel că este bine ca vizitatorii să aibă un bagaj mic la îndemână, pentru a se putea folosi mai ușor de aceste corzi.

Turiștii lasă frecvent gunoaie în urma lor

La intrarea în Cheile Turzii, dinspre parcare, există un punct Salvamont, la care turiștii pot apela în caz de nevoie. Salvamontiștii pot fi contactați prin 112 sau la numerele O-SALVAMONT 0725826668 (dispecerat Cluj) și 0746-057.687 (Salvamont Cluj).

Sunt câteva izvoare în zona Cheilor Turzii, dar pentru mai multă siguranță, vizitatorii sunt sfătuiți să aibă la ei rezerve de apă. Canionul poate fi parcurs în aproximativ o oră. Pe traseu, turiștii găsesc câteva dintre cele peste 60 de peșteri din zonă, iar priveliștea este dominată de versanții abrupți și stâncoși care mărginesc de ambele părți cheile. Aruncarea gunoaielor în locuri neamenajate pentru acest lucru din rezervație este interzisă și se pedepsește cu amenzi de până la 6.000 de lei, însă mulți turiști nu țin cont de avertismente, astfel că zona de la intrarea în chei este frecvent poluată de vizitatori.

Rezervația naturală Cheile Turzii ocupă o suprafață de peste 300 de hectare și se înfățișează călătorilor, de la distanță, ca o imensă despicătură în relieful calcaros al muntelui Petridului.

„Cheile Turzii, adevărata capodoperă sculpturală a unui masiv calcaros jurasic, ce reprezintă un pinten al Munţilor Trascăului, aşezat la extremitatea estică a Munţilor Apuseni, s-au născut din lupta neostenită a unei ape curgătoare, râul Hăşdatele, care, în aproximativ 100 milioane de ani, a despicat că un „topor" uriaş „corpul" Muntelui Petridului, alcătuit iniţial dintr-un bloc compact de piatră, spintecându-l pânâ la o adâncime de 300 metri, pe o lungime de circa 1,5 kilometri”, scria biologul Ferdinand Tauber, în 1987.

Potrivit omului de știință, cercetările arheologice care au avut loc în Cheile Turzii au atestat urme foarte vechi de locuire a omului preistoric atât din paleolitic, în peșterile situate în partea superioară a cheilor (Peștera Morarilor, Peștera Călăștur), cât și din neolitic (Peștera Homarilor, Peștera Ungurească) și vestigii datând din eроса bronzului și a fierului, descoperite cu precădere în peșterile situate la nivelul mijlociu şi inferior al cheilor.

Rezervație cu plante ocrotite de lege

Cheile Turzii adăpostesc o floră extrem de diversă, adaptată relieful calcaros și climei.

„Formaţiunile carstice ale stâncilor calcaroase din interiorul cheilor, cu pereţi abrupţi, însoriţi sau umbriţi, poliţe suspendate, stânci izolate, cu relieful sculptat în formă de colţuri sau turnuri, alternând cu hornuri sau ”cigăi" ameţitoare, la poarte cărora găsim grohote sau zuruşuri vroit, de pietre, adunate de pe pantele propastioase, care, toate, alcătuiesc o înlănţuire de microstaţiuni variate și complexe, au favorizat și permis o mozaicare bogată a florei. Istoria geologică îndelungată a cheilor, modificările climei și condiţiile variate de substrat au permis instalarea diverselor specii, din perioade de migraţie deosebite care și au găsit în chei un refugiu propice”, arăta biologul Ferdinand Tauber.

În Cheile Turzii, putem întâlni unele plante păstrate ca descendenţi din perioada terţiară (cu circa 60 milioane de ani în urmă), când exista o climă caldă.

„Celebră în acest sens este o specie de ceapă sălbatică, cu flori lucioase, galbene-verzui, numită de localnici ceapa ciorii din cheie (Aliium oblicuum), descoperită în 1858 de botanistul G. Wolff. Ea nu se mai întâlneste decât în puţine locuri din lume, în Turkistan, dincolo de Volga, în sudul Munţilor Urali, și în Munții Tian-Şan din Asia Centrală. Exemplare izolate și bine adăpostite de pe poliţele stâcoase, aproape inaccesibile din Cheile Turzii, sunt o raritate europeană incontestabilă”, arăta biologul.

Alte numeroase specii de plante ocrotite de lege pot fi întâlnite în rezervație, însă ruperea lor și acțiunile care le pot dăuna sunt interzise și pot fi pedepsite cu amenzi.