Liz Truss a câştigat în faţa lui Rishi Sunak competiţia internă din cadrul Partidului Conservator britanic după demisia premierului Boris Johnson, urmând să fie nominalizată pentru postul de premier, relatează Reuters.

Liz Truss FOTO Profimedia

Liz Truss a obţinut 81.326 de voturi, iar Rishi Sunak 60.399, a anunţat Sir Graham Brady, care a subliniat că votul a fost ”liber şi corect”. În vârstă de 47 de ani, ea va deveni al patrulea prim-ministru al conservatorilor de la alegerile din 2015. În tinerețe, Truss a militat pentru legalizarea canabisului și pentru abolirea monarhiei.

Truss a promis că, odată aleasă, va prezenta un plan în prima săptămână pentru a face față creșterii prețurilor la electricitate. Ea a cucerit alegătorii promițând reduceri masive de taxe și adoptând un ton foarte dur împotriva sindicatelor. „Dacă voi fi aleasă, plănuiesc să aplic măsuri imediate cu privire la facturile de electricitate și aprovizionarea cu energie în prima săptămână a administrației mele”, a spus Truss. „Trebuie să luăm decizii dificile pentru a ne asigura că nu ne aflăm în această poziție în fiecare toamnă și iarnă”, a continuat ministrul de Externe, exprimându-și încrederea că a sosit momentul să renunțăm la jumătățile de măsură. "Sunt gata să iau decizii dificile pentru a ne reconstrui economia", a scris Truss.

Boris Johnson va rămâne oficial în funcţie până când înlocuitorul său va prelua oficial mandatul, marţi. Ministru de externe în guvernul lui Johnson, Liz Truss va fi învestită premier marţi, după ce va fi primită de regina Elisabeta a II-a la castelul Balmoral în Scoţia, unde va veni şi premierul în exerciţiu pentru a-i prezenta suveranei demisia.

Va urma o audienţă cu noul lider conservator, unde acesta sau acesta va fi invitat să formeze un guvern.

În cursul săptămânii, noul prim-ministru este de aşteptat să ţină un discurs în faţa Downing Street, să-şi numească membrii Guvernului şi va lua parte la prima lor sesiune a Întrebărilor pentru Prim Ministru cu liderul laburist Sir Keir Starmer.

Johnson şi-a anunţat demisia în iulie, după ce rezistase mult timp în faţa contestatarilor din propriul partid şi scandalurilor eclipsate o perioadă de războiul început de Rusia împotriva Ucrainei pe 24 februarie, remarcându-se de atunci prin susţinerea fermă faţă de Kiev, mai ales prin ajutorul militar oferit.