- Problema aici, dacă e o problemă, este că beneficiarii sunt foarte mulți. Celelalte categorii, care văd că-și pierd pensiile speciale, folosesc asta ca alibi: „Vai, dar noi suntem foarte puțini față de militari, de ce să ni se taie pensiile, că nu împovărăm bugetul atât de mult ca ei?”. Nu e un argument, e doar un alibi: de ce să nu dăm pensie specială și la coșari, că au mai rămas doar câțiva în România...

- Adevărata problemă la militari este însă vârsta de pensionare. Aici trebuie făcute niște reglaje, să iasă la pensie la 45-50 de ani doar cei care chiar își pierd capacitatea de muncă/luptă, nu și cei care au cărat hârtii toată viața...

- O curiozitate: sporurile primite de militari pentru misiuni în teatrele de operațiuni externe NU se includ nici acelea în calcului pensiei. Asta mi se pare nedrept.

- Nimeni nu a avut nimic de comentat despre pensiile militarilor până când alte categorii n-au început să fie cadorisite și ele cu pensii speciale (dintre care cea mai strigătoare la cer sunt funcționarii parlamentari: ăștia chiar n-au avut altceva decât pile la parlamentari).

- Pe lângă asta, noii veniți au beneficiat de formule de calcul mult mai avantajoase (sporuri incluse în baza de calcul, procent mai mare la calculul pensiei, lipsa plafonării). În zona asta s-a ajuns la pensiile alea absolut strigătoare la cer.

- După părerea mea, singurele pensii speciale care ar trebui să rămână sunt cele ale militarilor și magistraților. Dacă formula la magistrați ar fi identică cu cea de la militari (inclusiv pentru cele aflate deja în plată), cred că ar fi o soluție echitabilă.

- De principiu, sunt de acord cu pensie specială pentru o carieră de-o viață (dar doar la militari și magistrați), însă nicidecum pentru îndeplinirea unui mandat limitat, pe care alegi tu să-l exerciți, că nu te obligă nimeni. Prin urmare, aș elimina complet pensiile speciale la parlamentari, aleși locali, judecători CCR sau Avocatul Poporului. Rămâne de văzut însă ce va face CCR-ul cu legea adoptată azi.

Cam atât, deocamdată...