Liviu Avram dă de gard cu Dragnea! E ca MAIDANEZU', mușcă și fuge! Nu e păcat să-l lăsăm să pară mai inteligent decât noi?
Tactica lui Dragnea: muşcă şi fugi. Dar nu e păcat să-l lăsăm să pară mai inteligent decât noi?, se întreabă Liviu Avram în Adevărul. Legile cu mare impact electoral pe care le tot promovează Liviu Dragnea conţin defecte legale şi constituţionale insurmontabile, care le vor face inaplicabile după alegeri. Dragnea a mai folosit cu succes tactica asta, în toamna anului 2014, şi se pare că a început să-i placă. I-aş spune tactica maidanezului: muşcă şi fugi - şi lasă în sarcina victimei să umble după vaccin împotriva turbării.
Vă bucuraţi careva că vă măreşte Liviu Dragnea salariile? Eu zic să vă mai gândiţi o dată. Şi nu vă mai gândiţi la CE vi se dă, ci la CINE şi CUM vă dă. Şi veţi vedea atunci dacă chiar vi se dă - sau dacă doar vi se spune că vi se dă, ca să constataţi ulterior, când e deja prea târziu, că nu vi se poate da ceea ce vi s-a promis. Pare complicat? Doar în aparenţă.
Începem cu un episod de istorie recentă. În septembrie 2014, Guvernul Ponta a pus în aplicare, prin ordonanţă de urgenţă, o idee de-a lui Liviu Dragnea: pentru o perioadă limitată de 45 de zile, prevederile unei legi au fost suspendate de la aplicare, iar primarii au putut să treacă de la un partid la altul fără să-şi piardă mandatul. Până s-a trezit Curtea Constituţională să constate că ordonanţa este o nemaiîntâlnită aberaţie juridică, cele 45 de zile au trecut, 500 de primari au trecut la PSD şi aşa au intrat în alegerile locale. Decizia de neconstituţionalitate a devenit, practic, inutilă.
Desluşim aici un anume mod de operare: un demnitar cu putere în stat ia o decizie discreţionară, favorabilă imediat lui sau partidului său, despre care ştie sau poate lesne afla că are în conţinutul său un defect insurmontabil – dacă nu cumva îl plantează el însuşi acolo. Important este ca decizia să fie luată rapid, să-şi facă efectul imediat, iar după ce anomalia este constatată, depanarea acesteia să nu mai aibă nicio importanţă asupra efectului scontat pe termen scurt. Atunci, în toamna lui 2014, stratagema a funcţionat. Urmează acum să vedem dacă nu cumva domnului Dragnea a început să-i placă această joacă.
Pentru asta, este necesar să-i definim mai întâi scopul. Sigur, fiecare om este liber să creadă că scopul primordial al domnului Dragnea este să ne scadă taxele, să ne crească salariile şi toată lumea să propăşească. Mai sceptic, eu cred altceva: domnul Dragnea vrea să câştige acum alegerile, indiferent ce se va întâmpla după. Pentru asta, a ordonat majorităţii din Parlament să adopte în regim de maximă urgenţă două legi cu impact electoral major: abrogarea a 102 taxe şi majorări salariale în aproape tot sectorul bugetar.
Las la o parte apucăturile de sultan, deşi ele însele pot constitui un caz de studiu clinic: ce vrea domnul Dragnea marţi, devine lege marţea viitoare. Eu n-aş lăsa un asemenea om nici să-mi spele maşina... Întrebarea este: au plantat domnul Dragnea şi partenerii săi politici acele defecte insurmontabile care, după alegeri, vor face inaplicabile aceste legi?
Dintre cele 102 de taxe, probabil că o bună parte din ele meritau să fie abrogate, cu atât mai mult cu cât multe dintre ele sunt mici ca valoare, costă mai mult administrarea lor şi au un caracter accidental, nu periodic. M-aş opri însă la taxa Radio-TV. Constituţia spune că Societăţile Române de Televiciune şi de Radiodifuziune sunt „servicii publice” – nu „de stat”, nu „guvernamentale”. Or caracterul de „serviciu public” este dat tocmai de taxa pe care fiecare dintre noi o plătim, de decenii, direct acestor operatori media. Prin abrogarea acestei taxe, putem avea un defect de constituţionalitate, care nu cred că se va putea tranşa la CCR până în alegeri. Dacă se tranşează după alegeri, indiferent cum, asta nu mai are nicio importanţă pentru iniţiatorii legii.
Se ridică însă şi un defect de legalitate, nu doar de constituţionalitate. Legea SRR şi SRTV enumeră limitativ ce anume se poate plăti de la bugetul de stat către cele două societăţi – iar salariile personalului, bunăoară, nu se numără printre aceste plăţi. Domnul Dragnea abrogă taxa Radio-TV, din care se plăteau şi salarii, şi o înlocuieşte cu o alocaţie bugetară similară ca mărime, dar din care nu se pot plăti salarii. Dacă chiar vroiau să ne scape de taxa Radio-TV, autorii legii se puteau consulta cu cei pe care tot ei i-au numit în fruntea SRR şi SRT şi ar fi trebui să modifice, negreşit, şi articolul care enumeră ce plăţi se pot face de la buget. N-au făcut-o şi şi-au vulnerabilizat propria lege.
Nu altfel stau lucrurile cu legea privind majorările salariale. Legea responsabilităţii fiscale spune că nicio instituţie publică, inclusiv Parlamentul, nu poate adopta, cu mai puţin de şase luni înainte de validarea alegerilor, măsuri care conduc la cresterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor în sectorul bugetar.
Parlamentarii PSD-ALDE au luat o ordonanţă de urgenţă a Guvernului dată în 9 iunie (cu mai mult de şase luni înainte de validarea alegerilor, deci legal) şi au modificat-o, pompând majorări salariale, în interiorul termenului de interdicţie. Dacă chiar vroiau să mărească salariile, PSD-ALDE ar fi trebuit, negreşit, să modifice şi interdicţia din legea responsabilităţii fiscale, astfel încât legea să treacă, după alegeri, examenul de constituţionalitate. N-au făcut-o şi şi-au vulnerabilizat şi această lege.
Aţi înţeles tactica lui Dragnea? Muşcă şi fugi. El câştigă alegerile şi ne lasă pe noi, după aceea, să căutăm vaccin antirabic. Şi acum, bucuraţi-vă…
Dar nu e păcat să-l lăsăm pe Liviu Dragnea să pară mai inteligent decât noi?
