... Spre deosebire de oricine altcineva, premierul Orban este singurul care, printr-un joc al circumstanţelor pe care însăşi CCR l-a construit, are posibilitatea de a face ceva concret, rapid şi imbatabil pentru a aduce Curtea Constituţională în făgaşul firesc din care a deraiat în ultimii ani. Este vorba de dosarul Kovesi vs. Romania de la CEDO, în care Curtea Constituţională a jucat rolul primordial, scrie jurnalistul Liviu Avram pe  Adevărul .

Decizia de condamnare a României pentru maniera de demiterea procurorului-şef al DNA a fost pronunţată pe 5 mai 2020 şi a devenit definitivă, prin nerecurare la Marea Cameră, pe 5 august 2020. Conform procedurii CEDO, din acel moment Guvernul României trebuie să transmită Curţii de la Strasbourg  - mai exact Comitetului de Miniştri, organismul care supraveghează aplicarea deciziilor Curţii - un plan de măsuri menit a implementa decizia din 5 mai. Până în acest moment, potrivit site-ului CEDO, Guvernul României încă nu a transmis planul de măsuri.

Dar măsurile pe care Guvernul le poate transmite pot conţine fix ceea ce premierul Orban susţine că e imperios necesar: o reformare de substanţă a Curţii Constituţionale, astfel încât să nu mai vedem politruci de teapa unui Valer Dorneanu sau a altora de pe-acolo asemenea lui. Odată ce aceste măsuri sunt transmise, negociate şi acceptate de Comitetul de Miniştri, acestea devin obligaţii pentru România, indiferent ce mai latră unii sau alţii prin Parlament sau prin diverse spelunci de presă.

Ludovic Orban are aşadar, prin acest mecanism, şansa unică de a impune reformarea Curţii Constituţionale sub egida şi sub autoritatea incontestabile ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.

* Instituirea unei interdicţii exprese în aşa fel încât conflictele juridice de natură constituţională să nu mai poată fi convertite în proceduri de drept comun, interferând cu competenţa instanţelor ordinare (aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Kovesi, şi în cazurile privind completele de 3 şi de 5 de la Înalta Curte, dar şi în numeroase alte cauze).

* Instituirea posibilităţii de revizuire a unei decizii a Curţii Constituţionale în cazul în care CEDO a constatat că prin acea decizie s-a încălcat un drept fundamental (exact ca în cazul Kovesi).

* Reglementarea unei interdicţii de a fi numite judecător CCR persoanele care au fost membri ai unui partid politic cu 5 ani înainte de numire.

* Reglementarea ca o parte dintre judecătorii CCR să fie numiţi de către autoritatea judecătorească, nu doar de către puterea politică, aşa cum e acum.

* Numărul judecătorilor să fie crescut de la 9 la 15, concomitent cu revenirea la sistemul de judecată fond-apel: complete de 7 judecători vor judeca în primă instanţă, iar Plenul va judeca calea de atac.

* Interdicţia pentru foştii judecători constituţionali de a ocupa funcţii numite politic în primii 3 ani de la încheierea mandatului.

Sună interesant, nu? Dacă măcar o parte dintre aceste măsuri – în speţă cele care nu necesită modificări constituţionale, ci doar legislative – vor putea fi implementate în următorul an şi jumătate, avem o bună şansă ca din vara lui 2022, când se reînnoiesc trei mandate la CCR (Dorneanu, Pivniceru, Morar), să putem începe a vorbi despre o instituţie recuperată din ghearele mafiei de partid şi de stat.  

Rămâne aşadar de văzut în ce măsură Ludovic Orban este capabil să joace această formidabilă minge pe care i-a ridicat-o la fileu însăşi instituţia pe care, verbal, o critică atât de aspru: Curtea Constituţională.

Distribuie Distribuie Comentarii