Liviu Avram: Cel mai eficient răspândac de coronavirus nu e un „căpşunache”, ci un superb exemplar de român rămas în ţară, beneficiar de pensie specială
Balada lui Bădălău a devenit şlagăr în contextul epidemiei de coronavirus, chiar dacă versiunea originală nu vorbea despre dezinfectante, ci despre alte lichide. Trubadurii care o fredonează ar trebui lăsaţi acum, că n-avem timp de ei, dar n-ar trebui uitaţi când lucrurile vor reveni la normal, scrie jurnalistul Liviu Avram pe blogul său din Adevărul .
Refrenul lor este banal şi previzibil, dar nu mai puţin ticălos: românii din diaspora se întorc ca să ne îmbolnăvească pe noi, cei rămaşi în ţară, şi să se trateze de coronavirus pe banii noştri, pentru că ei n-au plătit taxe şi impozite în ţara noastră.
Să stabilim, totuşi, nişte fapte. Or fi şi în diaspora idioţi şi cretini, cocalari şi piţipoance, probabil că în aceeaşi proporţie în care sunt şi printre cei rămaşi România. Acesta nu este, în sine, un criteriu.
Sau dacă e, nu putem să nu constatăm, totuşi, că cel mai eficient răspândac de coronavirus nu e un „căpşunache”, ci un superb exemplar de român rămas în ţară – şi rămas tocmai pentru că el n-avea niciun motiv să emigreze în Occident: fost miliţian, fost poliţist, beneficiar de pensie specială, apoi angajat la stat, la Primăria Sectorului 4. O treime dintre cei declaraţi infectaţi la această oră i se datorează – un record care mă îndoiesc că va fi egalat prea curând.
Pe parte economică, rapsozii lui Bădălău sunt la fel de inepţi pe cât era Gigi Becali când a făcut celebră sintagma: atâta îi duce capul, atâta spun – că mai mult nu e de unde. De ani de zile, de foarte mulţi ani de zile, toate statisticile – naţionale, europene sau bancare - furnizează un parametru care se numeşte „remiteri”. Adică banii pe care cetăţenii rezidenţi în alte state îi trimit în ţările de unde provin.
Între 3 şi 7 miliarde de euro au intrat, anual, în România în ultimii 15 ani, ca urmare a acestor remiteri. Aplicaţi la aceste sume procente între 19 şi 24 la sută, în funcţie de cât era cota TVA, şi veţi avea o primă impresie asupra adaosului pe care diasporenii l-au adus la bugetul naţional.
De efectele ulterioare nu mai vorbesc, ca să nu le dau migrene trubadurilor. Sunt teritorii uriaşe în România, mai ales în zonele sărace din Moldova, Oltenia sau Bărăgan, în care „căpşunarii” au fost dacă nu singurii, cel puţin principalii „investitori” din localităţile respective.
Statul, Guvernul - indiferent de culoarea politică – a investit doar în salariul primarului şi al funcţionărimii aferente sau în porcării de tip PNDI-ul Elenei Udrea sau PNDL-ul al lui Liviu Dragnea – bani care tot în buzunarele camarilei primarului au ajuns. Că principalii interpreţi ai baladei lui Bădălău sunt cei de la PSD n-ar trebui să ne mire: acest partid, oricâte cosmeticale încearcă în ultima vreme, rămâne prin însăşi fiinţa sa într-un divorţ ireconciliabil cu românii care au apucat să vadă cum se face politică şi prin alte părţi.
Dacă însă ne uităm la komentariat, la analişti, comentatori şi influenţări, putem foarte lesne constata că, deşi bocesc aprig banul public pe care căpşunarii vor să ni-l fure ca să se trateze de coronavirus, sunt aceiaşi care n-au avut nicio apăsare privind natura publică a banilor din poşetele Elenei Udrea sau din sacoşele-cadou ale Sorinei Pintea.
În ultimă instanţă, ar trebui să înţelegem toate spaimele acestor trubaduri ai lui Bădălău. Cum ar fi ca diasporenii ăştia care se întorc nu doar că se întorc, dar - din cauza deranjului mondial creat de virus - mai şi rămân pe-aici, votează aici şi mai deschid şi minţile altora?
