Judecătorul constituțional Livia Stanciu a apreciat, într-o opinie separată, că în cazul adoptării OUG 13/1017 privind modificarea legislației penale a existat un conflict juridic de natură constituțională între autoritățile statului, potrivit motivării deciziei prin care Curtea Constituțională a României (CCR) a constatat, cu majoritate de voturi, că nu a existat un astfel de conflict.

"În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi (...), considerăm că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate în cauză existența unui conflict juridic de natură constituțională între: autoritatea executivă — Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea legiuitoare — Parlamentul României, pe de altă parte, determinat de depășirea de către Guvern a limitelor delegării legislative; autoritatea executivă — Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea judecătorească — Consiliul Superior al Magistraturii, pe de altă parte, determinat de încălcarea principiului cooperării loiale între autorități", se arată în opinia separată consemnată în motivarea publicată joi pe site-ul CCR.

Referitor la posibilul conflict juridic între Guvern și Parlament, Livia Stanciu a apreciat că CCR avea competență și trebuia să procedeze la examinarea aspectelor semnalate în sesizările formulate de președintele Klaus Iohannis și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM).

"Este evident că, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, Guvernul își exercită o competență proprie, prevăzută de art.115 din Constituție (...), dar această competență este una de atribuire, limitată, iar tocmai încadrarea în aceste limite trebuia analizată în cadrul sesizării adresate Curții, pentru a determina dacă a fost respectată (cu consecința constatării inexistenței unui conflict juridic de natură constituțională) sau nu a fost respectată (cu consecința constatării existenței unui conflict juridic de natură constituțională)", se mai arată în opinia separată.

Un alt argument adus în discuție este acela că Guvernul a exercitat o competență proprie încălcând limitele constituționale ale acelei competențe, adoptând o ordonanță de urgență în absența unei situații extraordinare și a urgenței.

Referitor la existența unui conflict juridic de natură constituțională între puterea executivă și cea judecătorească, în opinia separată se apreciază că a fost vorba de o încălcare a cadrului constituțional de exercitare, în condiții de cooperare constituțională loială, a competenței CSM cu privire la avizarea actelor normative.

"Întrucât OUG nr. 13/2017 privește modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală, este indiscutabilă competența Consiliului Superior al Magistraturii în cadrul procedurii de avizare, acesta fiind 'autoritate interesată' în aplicarea OUG nr.13/2017. (...) Solicitarea avizului a fost pur formală, proiectul de act normativ fiind adoptat și trimis la Monitorul Oficial al României, în vederea publicării, în aceeași zi în care avizul a fost solicitat. Or, așa cum se subliniază chiar în cuprinsul sesizărilor formulate în această cauză, atribuția de avizare a actelor normative de către instituțiile publice interesate, cu atât mai mult cu cât aceasta izvorăște din Constituție, nu este una pur formală și nici nu trebuie înțeleasă în sensul că simpla solicitare a avizului (cu adoptarea îndată după solicitare a actului normativ) este suficientă pentru a fi îndeplinită cerința constituțională", se mai arată în opinia separată.

CCR a discutat, pe 8 februarie, cererile președintelui Klaus Iohannis și șefei CSM, Mariana Ghena , privind constatarea unui conflict între puterile statului în urma adoptării ordonanței de urgență privind modificarea Codurilor penale. Instanța constituțională a stabilit că nu există conflict juridic de natură constituțională între puterile statului în urma adoptării OUG 13/2017.

AGERPRES