Europa spatiala incearca din nou sa aterizeze pe Marte, la 13 ani dupa aventura nefericita a micului Beagle 2, scrie AFP. Simultan, sonda stiintifica ruso-europeana TGO, care s-a separat duminica de modulul de coborare, ar trebui sa se plaseze pe orbita in jurul lui Marte. O manevra delicata, care necesita o mare precizie.

Din anii 1960, peste jumatate dintre misiunile martiene s-au soldat cu un esec.

 

Pana in prezent, doar americanii au reusit sa plaseze pe Marte dispozitive care au reusit sa functioneze.

Cele doua operatiuni sunt controlate de Centrul european de operatiuni spatiale (ESOC) din Darmstadt (Germania).

Sonda si naveta Schiaparelli, care au efectuat o calatorie de sapte luni inainte de a ajunge la planeta Rosie, formeaza prima componenta a ExoMars, misiune stiintifica ruso-europeana care cauta indicii ale unei vieti actuale si trecute pe Marte. Misiunea se va derula in doua etape (2016 si 2020).

TGO (Trace gas orbiter) va fi insarcinata cu studierea atmosferei martiene pentru a detecta gaze precum metanul, care poate indica prezenta unei forme de viata microbiana pe planeta.

Cu cateva ore inainte de aterizare, lucrurile "nu se puteau prezenta mai bine. Totul este normal", declara miercuri Richard Bessudo, care a pregatit misiunea ExoMars pentu Thales Alenia Space.

Schiaparelli se indreapta in prezent spre Marte, care se afla la 175 milioane de kilometri de Terra. Cu o masa de 577 kilograme la plecare, aceasta capsula de 2 m 40 cm diametru se va trezi cu circa o ora si jumatate inainte de aterizarea sa prevazuta la 14,48 GMT (17,48 ora Bucurestiului).

In schimb, vremea martiana nu este excelenta. "Exista furtuni de praf. Dar nu e nimic dramatic (...). Nu ma ingrijoreaza nimic mai mult decat asta", spunea marti seara directorul pentru misiunea de aterizare, Thierry Blancquaert.

Este a doua oara cand Europa se lanseaza in cucerirea planetei Marte. In 2003, sonda europeana Mars Express a lansat un mini-modul de aterizare, Beagle 2, de conceptie britanica, care a aterizat dar nu a mai dat niciodata semne de viata.

Sase minute de teroare

La 14,42 GMT, la 120 km de suprafata, Schiaparelli va intra in atmosfera martiana cu o viteza de 21.000 km/ora.

Vor urma sase "minute de teroare", cum le denumesc inginerii spatiali. Schiaparelli va fi initial franata de un scut termic si apoi de o mare parasuta. In final, vor intra in functie cele noua propulsoare de franare.

Motoarele lor vor fi oprite in apropiere de sol. Schiaparelli va avea atunci o viteza zero si va avea o cadere libera de unul sau doi metri.

Impactul final va fi amortizat de o structura care protejeaza burta modulului.

Cum se va afla daca aterizarea s-a derulat cu bine? Un radiotelescop indian va fi primul care va incerca sa capteze un semnal de la modul, la circa doua minute dupa impact (timpul necesar pentru ca semnalul sa aunga la Pamant).

Sonda europeana Mars Express, inca in viata, va asculta si ea semnalul.

Sonda americana MRO va primi datele care vor fi trimise pe Pamant la cateva ore dupa aterizare.

Schiaparelli ar urma sa ajunga pe o elipsa pe campia ecuatoriala Meridiani Planum, unde a ajuns in 2004 si robotul american Opportunity.

Modulul de aterizare este echipat cu o mica statie meteo care va masura presiunea, temperatura, viteza vantului dar si campurile electrice la suprafata lui Marte.

Viata lui Schiaparelli va fi scurta: doua pana la opt zile, deoarece este echipata doar cu o baterie care nu se poate incarca.

Miercuri, va fi o zi cruciala si pentru sonda TGO, care transporta patru instrumente, dintre care doua concepute de rusi. Ea urmeaza sa franeze pentru a captata de campul gravitational al lui Marte si pentru a se plasa pe orbita. Sonda urmeaza sa isi inceapa misiunea la inceputul lui 2018.

Distribuie Distribuie Comentarii