Problemele economice și lipsa resurselor umane îl pot forța pe președintele rus Vladimir Putin să ia decizii importante cu privire la modul în care să folosească resursele pentru războiul Rusiei sau să schimbe modul în care este purtat războiul pentru a păstra stabilitatea regimului său, susțin analiștii Institutului pentru Studiul Războiului ( ISW ).

„Costurile menținerii războiului vor crește pe măsură ce Rusia continuă să risipească resursele umane și materiale pe front. Resursele rusești sunt limitate, iar Putin nu poate evita aceste costuri la infinit. Economia rusă va ajunge la un punct de epuizare. Acest punct de epuizare va provoca un prejudiciu enorm societății ruse, ceea ce îl poate obliga pe Putin să ia decizii importante cu privire la modul în care să folosească resursele pentru războiul Rusiei sau să schimbe modul în care este purtat războiul pentru a păstra stabilitatea regimului său.”

Economia Rusiei și efortul militar sunt supuse unei tensiuni tot mai mari, punând provocări din ce în ce mai acute pentru capacitatea președintelui rus Vladimir Putin de a susține războiul pe termen lung.

Washington Post a scris pe 27 octombrie că economia Rusiei este „în pericol de supraîncălzire”, menționând că cheltuielile militare excesiv de mari ale Rusiei au alimentat creșterea economică într-un mod care a forțat companiile ruse să majoreze artificial salariile pentru a satisface cererea de forță de muncă, rămânând în același timp competitive față de fundalul salariilor mari ale armatei ruse.

Washington Post a citat-o ​​pe Elvira Nabiullina, șefa băncii centrale a Rusiei, care a avertizat în iulie 2024 că forța de muncă și capacitatea de producție a Rusiei au fost „aproape epuizate”.

Publicația americană notează că firmele private rusești se luptă să țină pasul cu salariile armatei ruse și sunt din ce în ce mai forțate să ofere salarii de câteva ori mai mari decât mediile tipice din industrie.

ISW a informat recent că autoritățile regionale ruse cresc în mod semnificativ bonusurile unice pentru semnarea contractelor cu armata pentru a menține ritmul de desfășurare a forțelor armate ale Rusiei (aproximativ 30.000 de militari pe lună).

„Acest lucru subliniază faptul că Rusia nu are o rezervă infinită de personal și trebuie să ia în calcul din punct de vedere financiar și social costurile din ce în ce mai mari ale refacerii pierderilor de pe front din cauza diferitelor modalități de desfășurare a forțelor armate.

Putin estimează probabil că anunțarea unui alt val de mobilizare parțială sau implementarea mobilizării generale va fi prea costisitoare pentru regimul său și, prin urmare, a recurs la eforturile de criptomobilizare care par să pună din ce în ce mai multă presiune asupra economiei Rusiei în timp de război.

Apariția recentă a trupelor nord-coreene pe teritoriul Rusiei și rapoartele despre desfășurarea lor în zona de război din regiunea Kursk indică încă o dată că întregul sistem de generare a energiei lui Putin este foarte fragil.”

Rusia mai poate finanța câțiva ani războiul din Ucraina, avertizează experții

Unii analiști independenți spun că inflația reală din Rusia este chiar mai mare decât susțin statisticile oficiale. Luna trecută, Institutul de Economie din Stockholm a pus la îndoială, într-un raport, fiabilitatea celor mai recente date oficiale privind inflația, observând că principalii indicatori economici „fac acum parte din propaganda militară rusă”.

Potrivit analiștilor, Putin va reduce inevitabil cheltuielile sociale pentru educație, sănătate și infrastructură civilă, dar acest lucru nu va afecta nivelul de putere concentrat în mâinile sale.

În același timp, economistul rus cofondator și cercetător principal al Centrului de Analiză și Strategii în Europa Vladislav Inozemțev, care locuiește în SUA, consideră că Rusia își poate permite să ducă războiul în următorii câțiva ani.

„Poate purta acest război pentru o perioadă de timp mai lungă decât Ucraina și Occidentul își vor permite să-l ducă. Aceasta este problema. Putin pare foarte încrezător că poate continua,unul, doi sau trei ani. Până acum, situația pare destul de stabilă”, a spus Inozemțev.

Potrivit estimărilor sale, complexul militar-industrial al Federației Ruse nu poate produce arme moderne, de ultimă oră, dar are oportunități de producție în masă de proiectile și rachete cu rază scurtă de acțiune, care sunt destul de primitive.

Eșecul sancțiunilor

În schimb, Oleksandra Prokopenko de la Carnegie Endowment for International Peace spune că Rusia nu poate crește în continuare producția militară din cauza penuriei de forță de muncă și a sancțiunilor occidentale.

„În timp ce continuarea comerțului cu țări precum China ajută economia rusă, sancțiunile au limitat semnificativ capacitatea Kremlinului de a-și moderniza armata, limitând accesul la componentele esențiale și creând blocaje în lanțurile de aprovizionare și tranzacțiile financiare”, a spus ea.

Potrivit lui Robin Brooks, de la Brookings Institution, capacitatea Rusiei de a continua războiul ani de zile se datorează unei serii de eșecuri ale sancțiunilor occidentale din cauza lobby-ului din culise în Europa și lipsei de voință politică.

Astfel, la scurt timp după invazie, Germania și alte câteva țări europene importante, inclusiv Italia, Spania, Republica Cehă, Polonia și Austria, au început să expedieze volume uriașe de mărfuri prin Turcia, Kazahstan, Kârgâzstan, Georgia și Armenia, care au ajuns în Rusia. Și dacă marile puteri europene furnizează mașini de lux și alte bunuri prin vecinii Rusiei, alte țări nu au niciun stimulent să restricționeze comerțul cu microcipuri sau bunuri cu dublă utilizare pentru Rusia. Drept urmare, sancțiunile nu au fost niciodată simțite în Rusia.

Brooks crede că Occidentul ar putea reduce veniturile petroliere ale Rusiei prin impunerea de sancțiuni asupra mai multor petroliere ruse, inclusiv asupra flotei din umbră, care transportă 45% din petrol. Ar putea, de asemenea, să impună un plafon de petrol în temeiul căruia țările G7 să refuze serviciile de transport și asigurările petrolierelor rusești al căror petrol se vinde cu peste 60 de dolari pe baril.

În același timp, notează el, eșecul sancțiunilor a devenit un semnal pentru autocrați.

„Acesta este un mare semnal pentru Kremlin, Beijing și orice alt potențial generator de probleme autocratice că Occidentul nu este serios. Occidentul este mai interesat să facă bani pe termen scurt decât să se confrunte cu autocrații. Acesta este mesajul numărul unu și este foarte dăunător”, a spus Brooks.