Extremismul câștigă tot mai mult teren în Europa, iar România ar putea avea un președinte cu simpatii legionare, cu toate că, din 2002, promovarea fascismului este interzisă prin lege.

România pare țara în care, de multe ori, legile sunt făcute doar ca să existe pe hârtie, însă sunt mai rar aplicate. Iar atunci când magistrații încearcă să o facă, se confruntă cu o legislație încurcată, în care anumite legi se bat cap în cap și se anulează reciproc. În felul acesta se ajunge ca susținătorii vocali ai unor idei neolegionare și neofasciste să scape de brațul legii fără probleme, deși OUG 31/2002 conține o serie de prevederi care aparent ar fi trebuit să fie suficient de clare. Expertul în drept constituțional Bogdan Iancu explică pentru „Weekend Adevărul“ de ce procurorii au ajuns să evite astfel de dosare, iar avocatul Cristian Ene vorbește despre necesitatea actualizării unei legi din 2022, care e insuficient de clară.

Ce spune legea

Ordonanța de Urgență privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii a fost aprobată în timpul Guvernului Adrian Năstase, publicată în MOf nr. 214 din 28 martie 2002 și aprobată prin Legea nr. 107/2006.

Aceasta se referă la promovarea unor simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, dar și la negarea Holocaustului sau la laudele aduse unor personalități istorice acuzate de genocid, așa cum este cazul Mareșalului Ion Antonescu. „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi inițierea sau constituirea unei organizații cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup“, menționează legea.

De asemenea, confecționarea, vânzarea, răspândirea, precum și deținerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și interzicerea unor drepturi, așa cum negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. La fel stau lucrurile și în cazul negării, contestării, aprobării, justificării sau minimalizării genocidului, a crimelor contra umanității și a crimelor de război, astfel cum sunt definite în Dreptul internațional, în Statutul Curții Penale Internaționale și în Carta Tribunalului Militar Internațional.

Idei legionare, în fruntea Statului

Printre cei care au susținut idei și simboluri neolegionare și fasciste sau negarea Holocaustului se numără și politicieni importanți. Este și cazul candidatului la postul de președinte, Călin Georgescu , care, în 2022, într-o emisiune TV, spunea că „nu se teme că va fi izolat când îi numeşte eroi pe Corneliu Zelea Codreanu şi Ion Antonescu“ sau că „Zelea Codreanu s-a luptat pentru moralitatea fiinţei umane“. Pe 2 februarie 2022, aceste declarații i-au adus lui Călin Georgescu un dosar penal. Patru luni mai târziu, Parchetul închidea dosarul: „În data de 2 iunie 2022, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei în baza art.16 alin.1.lit) din Codul de procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege)“.

Mai recent, europarlamentarei Diana Șoșoacă, dar și altor persoane, le-a fost deschis un dosar penal după ce au participat, în comuna ilfoveană Tâncăbești, la un eveniment de comemorare a lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare. Șoșoacă a spus că dosarul penal „nu are niciun temei“ juridic, ea argumentând că „să te duci să aprinzi o lumânare la o troiţă a unui mort este o faptă creştină“. Șefa partidului SOS este cunoscută pentru declarațiile sale pro-legionare, dar și pentru negarea Holocaustului.

Prevederile OUG 31/2002 rămân adesea fără efect și în cazul altor persoane care încalcă în acest fel legea. Bogdan Iancu, doctor în Drept constituțional și conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, ne explică de ce simplul fapt că cineva spune, de exemplu, că Antonescu este erou, ori face pur și simplu apologia unor lideri naziști sau legionari, deși propagarea simbolurilor de acest gen este interzisă în România, scapă nepedepsit: „Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție spune că norma nu are claritatea cerută legii penale“.

O ordonanță urgentă, dar neclară

Cristian Ene este avocat specializat în Drept penal și vorbește despre necesitatea actualizării legii, mai cu seamă după decizia ÎCCJ. Doar în acest fel pot fi eliminate neclaritățile, iar legea ar putea fi aplicată în România. Așa ar putea fi descurajat, dacă nu extremismul, cel puțin constituirea unor noi grupuri legionare și a discursului care elogiază fascismul. „Ordonanța 31/2002 este o ordonanță ce trebuie actualizată în raport cu nevoile sociale din acest moment. Totodată, această legislație încearcă să protejeze anumite stări de fapt prin reglementările aduse, astfel încât să asigure un climat de liniște socială prin reglementarea ca fiind infracțiune a unor fapte. Respectiv, constituirea unor organizații cu caracter fascist, rasist sau xenofob sau aderarea la orice formă și în orice formă la un asemenea grup este reglementată cu o sancțiune între 3 și 10 ani închisoare, numai că această reglementare trebuie să fie mult mai clară din punct de vedere al laturii obiective. Și anume ce înseamnă și în ce constau acțiunile care intră sub incidența acestei reglementări ca fiind faptă penală“, spune Ene.

Mai exact, legiuitorul, adică Parlamentul României, trebuie să observe practica stabilită de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a arătat neclaritățile din legislația prevăzută în Ordonanța 31/2002, astfel încât trebuie să actualizeze, în raport cu precizările date în hotărârile Înaltei Curți, noua stare factuală – acțiunile care să intre sub incidența legii penale, mai spune avocatul Cristian Ene.

Procurorii sunt legați de mâini

Și procurorii s-au plâns de faptul că munca lor este îngreunată de faptul că legea nu îi ajută atunci când identifică persoane care săvârșesc astfel de fapte. Recent, după ce informațiile cu privire la dosarul candidatului Călin Georgescu au ajuns în spațiul public, Parchetul General a explicat decizia luată în acest caz. „Dispozițiile legale care sancționează săvârșirea infracțiunilor motivate de ură sunt insuficient adaptate la realitățile faptice, fiind de strictă interpretare și limitează situațiile pentru care poate interveni tragerea la răspundere penală“, au explicat reprezentanții Parchetului General într-o postare pe Facebook.

Din această cauză, sunt puține cazuri în care procurorii se sesizează și cercetează astfel de infracțiuni. „Sunt foarte puține cazurile în care s-a cercetat pentru existența unor asemenea fapte. Pentru că unele fapte sunt realizate prin acțiuni declarative, altele sunt realizate prin acțiuni care pot fi probate, cum ar fi reunirea, sprijinirea, aderarea la un grup care are drept scop punerea în aplicare a asemenea practici interzise de lege“, mai spune avocatul Cristian Ene.

Interesant este că în alte țări europene nu există asemenea probleme. Luând ca exemplu Germania și Italia, țările care au dat lumii cei mai cunoscuți lideri totalitari – nazistul Adolf Hitler și fascistul Benito Mussolini –, există mai puține reglementări, însă legile sunt mai clare. „Nu știu să existe astfel de probleme în alte țări europene. În general, legislația europeană este mult mai clară în asemenea situații și reglementează situații mai puține, dar mult mai concret“, explică Ene.

Pentru ca procurorii și judecătorii să-și poată face treaba, este nevoie ca cineva din Parlamentul României să se sesizeze și să aducă în discuție actualizarea legii. „Se va aplica în momentul în care legislația va fi clară, astfel încât Parchetul să nu mai întâmpine dificultăți în sancționarea celor ce săvârșesc fapte clar reglementate de legislație, din punct de vedere penal. Ține doar de legiuitorul național să reglementeze faptele ce să intre sub incidența răspunderii penale“, subliniază Cristian Ene.

Mai simplu în anumite cazuri

Justiția îi tratează diferit pe cei care expun simboluri explicite cu însemne fasciste sau legionare, cum ar fi steaguri, tricouri sau alte obiecte față de cei care promovează doctrina. „Tricoul cu simboluri fasciste este o afirmație, o asumare simbolică clară. Iar procurorii fug de astfel de dosare“, explică profesorul Iancu. Pe de altă parte, în cazul negării Holocaustului, lucrurile ar sta puțin diferit, iar procurorii ar avea o marjă mai largă să-și facă treaba. Astfel, deși prin natura Constituției României este garantat dreptul la liberă exprimare, negarea Holocaustului reprezintă cu totul altceva. „Negarea Holocaustului nu e permisă nici de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca manifestare a libertății de exprimare“, mai spune Bogdan Iancu.